Atunci... (III)
...Sau când îți este dor de cea care te-a adus pe lume, care te-a iubit necondiționat și ți-a fost sprijin și far călăuzitor...
Iubiți-vă părinții, copii! Respectați-i și îi prețuiți, pentru că alții nu veţi mai avea! De sunt mai în vârstă, fiți-le sprijin și ocrotire!
Ei niciodată nu vă vor minți! Pentru că vă iubesc! Pentru ei, sunteți viața lor, lumina ochilor lor, mângâiere și dor liniștitor în zile mai puțin senine, determinarea de a merge mai departe, de a nu renunța la speranță!
Poate nu toți știu să-și exprime sentimentele, dar sigur vă iubesc! Sunteți ai lor! Chiar dacă vă ceartă acum, o fac spre binele vostru, pentru ca voi, neştiutori fiind, să nu o luați pe căi greșite, periculoase. Încercați să-i înţelegeți! Respectați-le deciziile, ascultați-i: nu vă vor decât binele! Și sunt îngrijorați pentru voi! De aceea vă sună de nenumărate ori!!!
Acceptați-i ca prieteni! Nu vă vor dezamăgi! Este cea mai pură, este prietenie adevărată cea dintre un părinte și copilul său!
Înțelegeți-i! Încercați să-i înțelegeți, chiar dacă, pe moment, vi se pare ceva de nerealizat lucrul acesta! Formați, împreună, acea "mică biserică" de acasă! Rugați-vă pentru părinții voștri, și veți vedea roadele rugăciunii voastre!
(Gânduri de demult, din 2017-2018...)
1974 - 1975
Nași: Nicolae și Maria Zvoreni
Mereu cu mama
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu