Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.
joi, 25 august 2022
marți, 23 august 2022
duminică, 21 august 2022
vineri, 19 august 2022
marți, 16 august 2022
Dor de Ana. 16.08.2014 - 16.08.2022
Anii au trecut, unii mai ușor, alții mai greu, cu greutăți și dureri ce ne-au sfâșiat și ne-au lăsat inimile sângerânde... Ne e dor, din ce în ce mai dor, de toți cei plecați de lângă noi, dar și de ea, Ana! De zâmbetul ei, de încurajarea ei, de privirea ei. De implicarea ei, de povața ei. De iubirea ei! De dăruirea și bunătatea de care a dat dovadă la orice pas, în drumul ei. De mâna sa, așezată pe umărul nostru, rostind, fără cuvânt: „Poți!", „Mergi mai departe!", „Nu renunța!".
Steaua ce s-a aninat de firul ierbii atunci, într-un 16 al unui Gustar spre sfârșit, să ne lumineze Calea, așa cum tu, Ana, ne-ai fost lumină de poveste. Poveste în care Binele învingea mereu, ajutat de Speranță și de Rugi în miez de noapte, către Sfântulețul - prietenul tău: Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul -, Maica Domnului și Dumnezeu.
Picură-ne, în suflete, și azi, ca ieri, Rugi și Speranță, pentru a nu ne clătina pasul nesigur ori cel rău.
Fii alături de noi și de acolo, de Sus, așa cum ne-ai fost aici, pe Pământ!
Dumnezeu, pentru bunătatea ta, să-ți dăruiască un colțișor de Rai, să-ți odihnească sufletul în pace, în loc luminat, cu verdeață, de unde a dispărut toată întristarea și suspinarea!
8 ani, fără tine...
8 ani...
16 august 2014 - 16 august 2022…
Ana? - https://www.youtube.com/watch?v=wluu-VqZq-A&t=4s (icoane realizate de artistul plastic Gabriela Dascalete pentru o expoziție în amintirea Anei)
Ana? - Vedea bunătatea în fiecare din noi, ea însăși fiind plină de o imensă bunătate. Iubea tot ce o înconjura: viața cu frumusețile-i nepieritoare, tradiționalul și firescul, utilul și bunul. Iubea tot! Inima sa era plină de iubire! Iubire ce o împărțea, fără tăgadă, necondiționat, oricui. Era plină de iubire, iubire ce-o înnobila oricând. Iubirea ei e inconfundabilă și de neegalat... Ea însăși o lecție de iubire...
Dăruia, oricui, bunătate din bunătatea sufletului său. Era un prieten adevărat, desăvârșit, încurajând, admirând, sprijinind. Când îți întindea o mână, puteai fi sigur că este mâna acelui prieten pe care te poți baza, acel prieten special, la care nu puteai renunța nicicând. Pentru că nici ea nu renunța la noi, prietenii săi! Ne purta pe toți în sufletul său senin, pe toți, fără niciun fel de regret!
(...)
A existat frumos, punând suflet în tot ce făcea, a trăit pentru noi, prin noi, nu pentru sine. (...)
Era mândră de cei din jurul său, de realizările acestora, de victoriile lor, concretizate în vreun Premiu primit, într-o expoziție (cu sau fără vânzare), într-o lansare de carte. Primise multe Premii și distincții chiar ea, dar nu se lăuda cu ele, nu-i plăcea să se laude!... O lecție de smerenie... De seninătate și smerenie...
Numai ea știa valoarea tuturor lucrurilor, numai ea știa să aprecieze și să se bucure de tot ce era împrejurul său, de la firul de iarbă la ceramica de Horezu sau țesăturile oltenești, costumele populare, picturile și adevăratele opere de artă realizate de cunoscuții săi ori de străini.
...Lumină de Stea – așa a fost Ana! A strălucit pentru noi, scăldându-ne în razele bunătății sale, cuprinzându-ne, cu mic, cu mare, în sufletul său gingaș, diafan și pur...
(...)
Pe Ana am întâlnit-o, mai întâi, virtual, o întâlnire ce ne-a unit însă puternic, devenind, în scurt timp, „suflete-pereche”. Mai apoi am cunoscut-o în... realitate: deși firavă, extrem de ambițioasă; deși blândă, impresionant de energică. O energie pe care o transmitea și celor din jurul său. Când o vedeai, știai că totul se poate, dacă vrei, dacă-ți dorești cu ardoare și lupți, cu toată ființa, pentru un ideal, pentru ceva sau cineva.
S-a născut acolo unde legenda își dă mâna cu Îngerii și Sfinții, unde îți poți regăsi etern liniștea, pacea sufletească, unde îți poți „reîncărca bateriile” și a o lua mai departe: Costești. Comuna Costești, a județului Vâlcea.
O mână de om, firavă, dar îmbrățișările ei îți dădeau putere, îți alungau tristețea și gândurile negative... Și acum îmi aduc aminte cum, la despărțire, în poartă, ne îmbrățișam, promițându-ne o nouă revedere. Și s-a ținut de cuvânt, până într-o zi în care a plecat pe drumul către Cel de Sus...
Interviul integral aici: Flacara arzand: DE LA ”DON EGIDIO” LA ”AUTENTIC ROMÂNESC”
duminică, 14 august 2022
vineri, 12 august 2022
Prima și ultima, cu MAMA, la 49 de ani...
Prima și ultima, cu MAMA, la 49...
... ...Atunci..., speram... La mai bine, la frumos, la însănătoșirea MAMEI... L-am rugat pe Dumnezeu să o lase pe mama să se bucure de ziua mea, iar eu să mă bucur de ea... Să-i dea sănătate, să o ajute să se facă bine, ca să o mai pot vedea mergând pe picioarele ei... După fix o săptămână, din cauza infecției urinare care a dat în septicemie, nu a mai putut să înghită nici măcar o linguriță de ceai... Trei săptămâni, internată în spital fiind, s-a luptat să trăiască... Pentru mine... Alții, de-acolo, nu au ajutat-o cu prea mult... ...
......Odată cu plecarea MAMEI, s-a rupt și sufletul meu, în mii de bucăți... Mare parte din el a plecat cu MAMA... ...
...Mi-e dor de MAMA! Mi-aș dori să o mai pot vedea, măcar o oră-două-trei... Să o pot îmbrățișa! Să mă poată îmbrățișa! Să-mi spună, cum îmi spunea mereu, chiar și din spital: „te iubesc mult-mult de tot, de la Pământ la Cer și înapoi, și încă pe-atât!”... Știu că nu se poate...
Doamne! Mi-ai luat ființa cea mai dragă de lângă mine și mi-ai dăruit doar haos, singurătate, întristare și suspin... Pasul mi-este greu fără TOTUL meu...
MAMI! mi-e dor de tine, un dor nespus de greu și dureros...
După un an, nu mai simt bucuria și frumusețea acestei zile...
Da! E ziua mea, dar e o zi tristă fără tine, MĂMICA mea! E cea mai tristă zi din an... ... În loc să mă bucur, plâng... Ți-aș cânta la blockflöte, așa cum făceam odată, dar nu mai pot... Îți privesc doar fotografia și mi-e dor de tine... Un dor sfâșietor și greu...
... În loc să mă bucur, plâng... Ți-aș cânta la blockflöte, așa cum făceam odată, dar nu mai pot... Îți privesc doar fotografia și mi-e dor de tine... Un dor sfâșietor și greu...
vineri, 5 august 2022
Abonați-vă la:
Postări (Atom)