Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

duminică, 31 decembrie 2023

Gânduri de sfârșit de an

 

Gânduri de sfârșit de an...



Un alt an, fără mămica mea, a mai trecut. Cu greu. Și cu ușor, pe-alocuri. Cu „ajutor de la Cel ce a făcut Cerul și Pământul”. Anii (doi, deja, la număr), fără mămica mea, sunt grei, din ce în ce mai grei! Ce ușor este să fii copil! Ce cumplit de greu este să fii singur... Mămica mea - TOTUL meu, PUTEREA mea, RAȚIUNEA mea de a merge înainte, de a lupta… Mămica mea... Dor de ea...

A fost un alt an în care mi-a fost dor și de Ana, un alt an în care...m-am trezit vrând să o sun pe tanti Vetuța, dar...mi-am dat seama că nu-mi va putea răspunde... Un alt an în care l-am certat, în gând, pe nenea Nicu... Dacă ar fi avut grijă de el mai mult, dacă ar fi ascultat de ceilalți, poate că și astăzi îl mai puteam suna și mi-ar fi răspuns... Era unchiul meu preferat... Purtam, amândoi, numele Sfântului Nicolae... A fost un an în care...i-am dus dorul tatălui meu, dându-mi seama că, așa cum era, calculat, riguros, „tipicar”, rece, neempatizând cu durerea celor din jurul său, rezolva problemele, de orice natură ar fi fost ele. Singurul lucru bun pe care l-am învățat de la el a fost...să aranjez lemnele în magazie, astfel încât să nu se dărâme... Și Părintele meu duhovnic le aranjează la fel! Îi simt lipsa, tatălui meu, mai ales când dau de...greutăți (tăiat lemne, făcut focul, plătit impozitul, plătit asigurarea locuinței...)... Au plecat toți la Dumnezeu, spre a reconstitui acolo familia pământească: părinți, copii, ginere…; bunici și nași: Nicolae, Tudorița, Niculina, Elisaveta, Ana, Petre, Nicolae, Elena, Doru…; Dumitru, Ecaterina, Ioana, Vasile...; Nicolae, Maria...

A fost un an în care Bunul Dumnezeu mi-a demonstrat că mai sunt, în lumea aceasta, și oameni săritori, gata să te ajute necondiționat. Am descoperit fața oamenilor, care s-au dovedit - unii - adevărați frați sau surori. Numai cu ajutorul proniei Divine prieteniile sincere s-au dovedit a fi trainice, bucurându-mi sufletul și acum! A fost un an în care mi-am dorit mai multă iubire, bunătate, înţelegere. A fost un an în care Dumnezeu mi-a dăruit un Preot duhovnic cum puțini se mai găsesc. Uneori mi-e ca un tată, alteori ca un frate. Îți mulțumesc, Doamne, pentru acest DAR! Sper să fiu vrednică de Părintele meu duhovnic, sper să-l ascult și să-i urmez sfaturile, povețele, învățăturile. „Bine-sporește în el, robul Tău, Părintele meu duhovnic, Doamne, și dăruiește-l sănătos, îndelungat în zile, drept învățând cuvântul adevărului Tău!”.

Am învățat să strig la Dumnezeu, când mi-e greu, și atunci El își arată purtarea de grijă față de mine..., mă ajută..., mă salvează...

Doamne, sper să nu Te mai cert că mi-ai luat-o pe mama! Sper să înțeleg ce-mi tot repetă Părintele meu duhovnic, sper să pun la inimă ceea ce mă asigură Marian: că pentru cât a suferit mama aici, pe pământ, pentru bunătatea și blândețea sa, pentru omul care a fost, Dumnezeu i-a dăruit un colțișor de Rai. Doamne, fă ca acest lucru să fie adevărat! Dăruiește-i mamei mele un colțișor de Rai!

A fost un an în care încă am mai avut și am nevoie de taxi, pentru a ajunge la școală, la serviciu, la medic, la cumpărături... Un an în care am mai avut și am nevoie de ajutor la cumpărături, pentru plata facturilor... Să nu uit de impozite... Doamne, dacă m-ai lăsat singură, fără părinți, fă precum știi și...ajută-mă să le plătesc pe toate, să rezolv și problemele ce s-au ivit la Costești, dar și pe-aici, prin București!

A fost un an în care am ajuns la Urgență, ba pentru durerile de umăr sau de genunchi, ba pentru durerile de cap...; un an în care privesc cu teamă când plouă sau când ninge, pentru că nu am voie să alunec, să cad, ori pentru că efortul curățării curții de zăpadă e mare... Un an în care am avut parte de un Crăciun atipic… Și oare câți or să mai fie așa? A fost un Crăciun fără cea mai dragă ființă pe pământ, pentru mine: MAMA. A fost un Crăciun în care bradul nu și-a mai găsit locul... Doar Ana-Maria mi-a adus o coroniță de brad și mi-a pus-o la ușă. A fost un Crăciun cu dor de MAMĂ, un Crăciun cu lacrimi și tristețe... Presărat de colindele interpretate de corul TRONOS, al Patriarhiei Române. Și cu serbări frumoase la biserică, când m-am bucurat văzând atâția copii talentați, ba chiar și pe Moș Crăciun. A fost un Crăciun fără familie... A fost un Crăciun în care sufletul și-a strigat tristețea, alinată, pe alocuri, de doamna Vasilica, de Simona, de Ana-Maria și de... Miaunica pisoica... E și un pic șireată, dar mult inteligentă. De un alb pe care și-l curăță foarte mult, în fiecare zi. Cu două pete negre deasupra ochilor, înspre urechile pe care și le ține ascuțite, în sus, ca niște antene. Numai când o mai admonestez le lasă spre spate... Are mustăți lungi, albe. Ea mă iubește foarte mult și-mi demonstrează lucrul acesta atunci când nu mă simt bine și de fiecare dată noaptea, când doarme cu mine, când îmi veghează somnul...

A fost un Crăciun cu dor de ai mei, cu dor de zile mai bune... A fost un Crăciun în care mi-am dorit familia înapoi, în care am visat la alte Crăciunuri trecute, când ne strângeam cu toții – părinți, copile, ginere și nepot - în jurul mesei, chiar dacă unii mai întârziau, iar tata se cam întrista... Și acum îmi dau seama că eram puțin geloasă!... Mi-e dor de acele clipe! Mi-e dor de părinții mei! Mi-e dor de MAMA! Un dor cumplit de greu!...

...A fost un Crăciun atipic… La fel va fi și în noaptea dintre ani… Anul vechi și anul nou… În curând, 2024 îşi va deschide larg porţile şi ne va lăsa să intrăm. Îmi doresc să nu fie îmbulzeală, pentru că fiecare avem locul nostru şi pe toţi ne va primi Noul An. Îmi doresc şi vă doresc ca în Noul An să vă bucuraţi mai mult de sănătate, de lucruri bune şi înţelepte! Să fie un an binecuvântat pentru noi toţi, să fim ocrotiţi şi iubiţi! Să fim mai buni, mai darnici, mai prietenoşi! Să ne ajutăm mai mult, să fim alături unii de alţii cu sufletul, cu fapta, cu gândul! Să ni se zugrăvească, în suflet și pe chip, bunătatea, buna credință, înțelepciunea, prietenia! Să cultivăm prieteniile sincere, frățești! Să ținem la familie, la ai noștri! Să ni se împlinească cele mai bune şi de folos gânduri! Un an cu pace şi bună înţelegere! Un an plin de iubire! Un an cu împăcare! Un an în care să avem curajul și felul de a fi al martirilor, al apărătorilor Ortodoxiei! Îmi doresc un an în care să mă pot bucura, din plin, de tot! Chiar dacă tristețea îmi va bântui sufletul, iar durerea dorului de MAMĂ nu-mi va da clipe de tihnă, ci doar lacrimi… Iar printre lunile anului, să-mi mai apară o carte... O carte închinată MAMEI!

Îmi doresc un an în care să reușesc să învăț bine, să rețin toate cursurile și lecțiile pentru Concursul de Titularizare, pentru inspecțiile școlare (căci, da! De voi susține inspecția specială la clasă din nou la / cu doamna directoare Badea, am nevoie de ajutorul Tău, Doamne!); îmi doresc un an în care să obțin o notă foarte bună, o notă foarte mare, la Concursul de Titularizare, un an în care să fiu repartizată ca profesor de limba și literatura română la o școală bună, la o școală apropiată de casa mea sau la care să pot ajunge cu multă ușurință!

„La mulţi ani!", tuturor!

______________________________________


URARE DE AN NOU


Anul Nou ce vine-n zbor

Să v-aducă-n toate spor,

Împliniri și sănătate,

Pace și prosperitate,

Bucurii binecuvântate,

Domnul să vă dea de toate!


Rugăciunea să vă fie

Zbor de Înger spre Înalt,

Lacrimă de bucurie,

Vers înaripat!


Domnul să vă păzească,

Întru mulți ani să trăiți!

Lumina dragostei să prisosească,

Întru mulți ani fericiți!


La mulți ani!”


sâmbătă, 30 decembrie 2023

vineri, 29 decembrie 2023

miercuri, 27 decembrie 2023

Andra - TRADITIONAL 2


https://youtu.be/hU_Mpt4Nep8?si=qsHPJ1SdL-5OAm1H

duminică, 24 decembrie 2023

Doi ani și trei Crăciunuri…

 

Doi ani și trei Crăciunuri…



Doi ani și trei Crăciunuri, fără de tine, mamă,, cu greu și-amar s-au scurs,

Cu bune și cu rele, vestind, mereu, doar Nașterea lui Iisus…


E Noaptea Sfântă-n care se-aud colinde vesele-mprejur,

E Noaptea Sfântă-n care, plăpând, un gând se-aprinde-n tainicul obscur…


Cum e la tine, mamă, în Ceruri, Sfântul Crăciun?

Aici, mi-e sufletul străin, stingher și-n el suspin adun,


Aș vrea, ca și-altădată, dimpreună, să-L slăvim

Pe Iisus ce S-a Născut în ieslea cea săracă din Bethleem!


Un gând pribeag străbate clipa,

Doru-și-ntinde, sfios, aripa,

Rugă purtând către Cer:


Doamne, nu știu, ca magii, daruri să-Ți ofer,

Ajută-mi ca îmbrățișarea mamei să o simt mereu,

Un colțișor de Rai dăruiește-i, ca să mă pot bucura și eu.


Doamne, nu știu, ca magii, daruri să-Ți ofer,

Poate-o colindă-n vers, poate-o rugă, ori un psalm, ce din suflet nu pier…


Înveșmântează-mă, Doamne, -n credință,

Nașterea Ta s-o slăvesc,

Încununează-mă cu biruință,

Viața toată să Te preamăresc!

Nicoleta Enculescu – București, 24 decembrie 2023

Din dor nestins pentru MĂMICA MEA...








vineri, 22 decembrie 2023

DOR DE MAMA...

 

...Timpul se măsoară în ani și sărbători prin care trebuie să trec fără tine...

...doi ani și trei Crăciunuri fără tine, mămica mea dragă...

DOR DE MAMA...
🥲🥲🥲🥲🥲🥲


Grupul psaltic TRONOS - După datini colindăm 2023! @MihailBuca


https://youtu.be/MTAnnXN0uHQ?si=jlbDH38fG4QC6w0b

marți, 19 decembrie 2023

Prima mea carte: FLACARA ARZAND, Editura Universitara, Bucuresti, decembrie 2009

14 ani!
Ani cu bune și cu rele!
Ani în care îmi urlu neputința de a o mai vedea pe mămica mea, de a-i zări zâmbetul înflorindu-i pe chip, de a-i simți îmbrățișarea...
Un ochi zâmbește, altul plânge... Și va plânge la infinit...

____________________________________________________________________________________________

Timpul s-a scurs cu repeziciune si astazi e prilej de aniversare pentru mine: 14 ani de cand mi-a aparut prima carte: versuri si proza scurta. 14 ani de amintire si multumiri, cu recunostinta: domnului Valentin Emilian Francu / Emilian Francu - pentru ca mi-a acordat Premiul special pentru sustinerea debutului editorial, in 2007; doamnei preotese Georgiana Barica - pentru ca a apreciat, cu toata sinceritatea, creatiile, fiindu-mi, totodata, si critic, insistand (pana la fructificare 🙂 ) sa public, sa public. Nu pot uita, desigur, nici alte persoane importante, din viata mea, care au avut incredere in mine si mi-au vegheat pasii spre devenirea mea de acum: MAMA, bunica materna, profesorul de limba si literatura romans din liceu, doamna Ioana Diaconu . Parintelui Daniel-Alexandru Barica ii multumesc pentru organizarea lansarii cartii mele la Fscultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București.

Prima mea carte: FLACARA ARZAND, Editura Universitara, Bucuresti, decembrie 2009















ANA. ANA PREDOIU-IOVAN

 ANA. ANA PREDOIU-IOVAN


E Decembrie, e... Undrea... A fost 18 si ar fi fost ziua ta, Ana...
E Decembrie, e... Undrea - anotimpul ce ne face să redevenim - pentru a câta oară? - copii. Oare tu, Ana, cum erai când erai copil? Nu știu, nu am apucat să te întreb niciodată... Te-am cunoscut, în schimb, spre apusul vieții tale!... Te-am cunoscut într-o toamnă târzie, blândă, aurie, care nu prevestea nimic rău, ca, mai apoi, în anotimpul rememorării copilăriei ornate de ninsoare și clipe de basm cu aromă de cozonaci și nuci prăjite, să aflăm că timpul nu mai voia să bată, pentru tine, în același ritm în care viața pulsa pentru ceilalți. Era anotimpul ce purta amprenta personalității tale, anotimpul dalb al existenței, în care te-ai născut... Ți-ai deschis aripile, spre cunoașterea lumii, într-o zi de 18, în ziua prăznuirii Sfântului Cuvios Daniil Sihastru, cel ce avea să te învețe înțelepciunea și darul sfatului bun. Dăruiri de seamă pe care le-ai sădit chiar tu în sufletele aleșilor tăi. Te-ai dovedit o prietenă bună - ce mult îmi lipsești! -, dreaptă povățuitoare, sădind, în ogorul lucrător al sufletelor cunoscuților tăi, bunătate, curaj, demnitate. Tuturor ni te-ai dăruit, ne-ai dăruit acel ceva care ne-a făcut să privim înainte senini, să înaintăm fără să ne temem. Pe unii i-ai sprijinit nu numai cu sufletul, ci și cu fapta. Așa te-am cunoscut, așa te păstrez - dulce amintire a sufletului -! Ieri ar fi fost ziua ta, da! Și aș fi vrut să-ți spun, ca și în urmă cu 10 ani, „La mulți ani!”! Nu mai pot și numai Dumnezeu știe de ce te-a vrut aproape de El... Odihnă veșnică să ai, suflet înveșmântat în alb, odihnă dulce la Dreapta Sa, în Corturile Drepților, acolo unde sălășluiește Iubirea, cântarea Îngerilor și Lumina! Să te rogi, de Sus, și pentru noi, cei ce te-am cunoscut, care ți-am fost aproape de suflet! Să o îmbrățișezi și pe mămica mea, strâns-strâns, din partea mea, să-i dăruiești un sărut și să-i spui că mi-e dor de ea, că nu pot să fac nimic fără ea, că îmi lipsește și ... dorul... doare... Să o ții de mână, să stai mereu lângă ea. Să nu ne uiti! Somn lin, în tril de Îngeri, încălzit de scâncetul Copilului Nopții Sfinte, ce stă să Se nască, spre mântuirea tuturor.




COLIND ȘI BUCURIE ÎN PRAG DE SFÂNTĂ SĂRBĂTOARE A NAȘTERII MÂNTUITORULUI LA BISERICA „MĂRȚIȘOR” DIN BUCUREȘTI, SECTOR 4

 

COLIND ȘI BUCURIE ÎN PRAG DE SFÂNTĂ SĂRBĂTOARE A NAȘTERII MÂNTUITORULUI LA BISERICA „MĂRȚIȘOR” DIN BUCUREȘTI, SECTOR 4


Duminică, 17 decembrie 2023, elevii Școlii gimnaziale „Mărțișor”, sub îndrumarea domnișoarei profesor Nicoleta Enculescu și a doamnei profesor Gavrila Măndița, i-au colindat pe credincioșii parohiei „Mărțișor”, prezentând și o frumoasă scenetă, Copilul Nopții Sfinte, prin care au rememorat momentul Nașterii Mântuitorului. Cu acest prilej, a fost organizată și o expoziție cu picturile elevilor, sub numele Crăciunul în ochi de copil.
De asemenea, credincioșii au fost colindați și de către o distinsă invitată, sosită în București tocmai din inima Brăilei, ce a picurat în sufletele tuturor lumina caldă a bucuriei sărbătorilor: doamna Vasilica Săroiu.
Serbarea s-a încheiat cu versurile poeziei Colind de stea, în recitarea domnișoarei profesor Nicoleta Enculescu, autoarea sa, dar și în acordurile urării de La mulți ani! .
La finalul serbarii, Părintele paroh al bisericii „Mărțișor” le-a oferit copiilor darurile lăsate special pentru ei de către Moș Crăciun.







 



 













https://www.facebook.com/enculescu.v.nicoleta/posts/pfbid0nkCu7Z8wgzhbKZiM3XAZGcXzNYPJ71qkkcBv54wNY6UQxRYHU9jVzgASJFDDJmXkl

miercuri, 6 decembrie 2023

Archd Mihail Buca & TRoNoS - Iisus, bine ai venit!

https://youtu.be/Jenm8_Xkvx8?si=ggZ9ocXJAS5MnJ6m

marți, 5 decembrie 2023

Gânduri… la doi ani și trei luni…

 

Gânduri… la doi ani și trei luni…



...De doi ani și trei luni (din 6 septembrie 2021), dorul… doare… Iar timpul se măsoară în luni și ani grei, fiecare zi de 6 a fiecărei luni aducând cu ea tristeți, aduceri-aminte răvășitoare și îngrijorare…

...De doi ani și trei luni, dorul dureros de amar a spart, în ciobulețe mii, suflet ce se tânguie necontenit, fără de timp, inimă sângerândă până la epuizare… Fără de uitare… Iar pământul – tot de-atunci - se clatină sub picioare…

6 septembrie 2021 – ziua în care clepsidra timpului s-a răsturnat și clipele se scurg invers, haotic, în abisul fără de hotar…

6 septembrie 2021 – ziua în care un telefon, primit de la spital, a spulberat, precum vântul nisipul de la malul mării, speranță și dorință, putere și înaintare… Un om…, a devenit… neom… Tulburare mare!…

Mami, mi-e dor de tine și te-aș vrea aici, aș vrea să-ți simt îmbrățișarea caldă, aș vrea să te aud vorbindu-mi, dându-mi sfat, spunându-mi chiar să fiu bună cu cei mici, să-i învăț tot ce-i mai bun, să nu le pun note mici…

Mami, e tare greu fără tine! Aici, astăzi, este o altă zi, a mea, dar fără tine. O altă zi fără ca tu să-mi zâmbești și să-mi dai binețe încă din răsărit de zori…

Mami, la noi, aici, e sărbătoare. La voi, acolo, sus, cum e? Unde ai ajuns?

Mi-e dor de tine, mami, și te-aș vrea aici… NU POT să accept că nu te mai pot vedea! Dacă… te voi uita? Nu! Nu vreau să te uit, mămica mea!

Mi-e tare dor de tine, mami, și te-aș vrea aici! ACASĂ nu mai e acel acasă al nostru, plin de viu și de culoare! ACASĂ e acum pustiu și rece fără tine, mami, un loc în care inima își plânge, la infinit, dorul dureros de-amar...






luni, 4 decembrie 2023

duminică, 3 decembrie 2023

Scrisoare către Moș Nicolae și Moș Crăciun...

 

Scrisoare către Moș Nicolae și Moș Crăciun...



...Nici nu știu cum să încep scrisoarea… Dragă Moșule… - care? Dragii mei Moși? Mda…, dacă ar ajunge la amândoi: și la Moș Nicolae, și la Moș Crăciun…

Precum știți, sunt Nicoleta, locuiesc în București și, desi am o vârstă mai înaintată, totuși cred că există Moș Crăciun… A! Să nu mă înțelegeți greșit, dar… da! L-am văzut pe Moș Crăciun – și nu eram mică! -, de la geam, într-o dimineață, devreme, la serviciu, pe vremea când eram dactilografă la Centrul de Medicină Aeronautică, aflat în curtea Spitalului Militar Central… Era îmbrăcat în haină roșie, cu blăniță albă, și cu sacu-i inconfundabil. Așadar…, cred că există! Mulți mi-au spus că poate a fost un… soldat (pe vremea aceea, Armata era încă obligatorie), dar… NU!

Moș Nicolae…, tu, de fapt, ești Sfântul Nicolae.

Cât de cuminte am fost anul acesta? Nu știu, iar cine ar fi putut spune ceva în acest sens, a…murit… Mama… În urmă cu… doi ani și trei luni… De ziua ta, Sfinte Nicolae, se împlinesc doi ani și trei luni de când mama nu mai este lângă mine fizic… Prin urmare, nu știu cât de cuminte am fost, ori dacă nu am fost… Însă pierderea aceasta a mamei o simt ca pe o pedeapsă, din păcate… O pedeapsă pe care mi-a dat-o Dumnezeu… De ce? Poate nu m-am rugat mai mult pentru mama, poate nu trebuia să o las în spital, poate trebuia să găsesc alt spital, alți medici care să o trateze, poate… ar fi trebuit să-i cer medicului să mă fi internat cu mama… Nu știu… Am rămas cu „De ce?”-uri, fără răspuns… De ce Dumnezeu nu a ajutat-o pe mama să se însănătoșească? De ce nu mi-a dat mie bolile dumneaei, iar ea să fie bine? De ce nu i s-a dat să bea apă în spital? De ce nu i-au dat să mănânce (să bea din supa pe care i-o duceam în fiecare zi, supă pe care i-o făceam așa cum îmi spusese medicul la care era internată)? De ce i s-a schimbat antibioticul puternic cu unul mai slab, atunci când medicul a văzut (prin rezultatele analizelor) că încet-încet valorile revin spre normal? Mai avea de luptat, mai trebuia să scadă valorile, până să ajungă la normal, însă rezultatele erau încurajatoare… De ce? De ce? De ce?... Anamaria-Valeria, Anca și Marian îmi spun mereu că mama e bine acum, că Dumnezeu nu-i cheamă pe oameni la El decât la momentul protrivit, bun pentru mântuirea sufletului celor suferinzi, că, datorită suferinței, i s-au iertat păcatele, că i-a fost dăruit un colțișor de Rai… Poate! Poate au dreptate – Doamne, ce bine-ar fi să-i fi dăruit Dumnezeu un colțițor de Rai mamei mele scumpe și dragi, de care îmi este atât de DOR! -, dar eu am rămas cu un gol în inimă, cu sufletul pustiit… Uneori nu mai am putere pentru nimic, nu mai știu să fac nimic, nu mai pot să merg înainte, mă blochez și prefer să plâng și să zac în pat… Mama era TOTUL meu, era puterea mea, era Omul care, deși nu putea să se deplaseze, spre sfârșitul vieții sale, îmi era alături în fiecare zi, mă îmbrățișa, mă încuraja, mă iubea sincer, nu mă mințea, ne zâmbeam una alteia și ziua se lumina, părea totul mai ușor… Am jucat chiar și șah și mă bătea… Completa integrame și mă bucuram… A venit, sprijinindu-se de mobilă și de perete, până în ușa bucătăriei și mi-a zis că-mi sună telefonul… Ce m-am bucurat!!! Am sperat că va fi bine, că își va reveni… Dar, infecția asta urinară severă pe care a avut-o… De ce, Doamne, de ce? De ce nu mi-ai ascultat ruga de a o însănătoși, de a mi-o lăsa încă vie, pentru mai mult timp, alături de mine? Nu am fost pregătită pentru acest lucru, a fost și încă mai este un șoc plecarea mamei, răspunsul pe care I l-a dat lui Dumnezeu...

Vedeți, dragii mei Moși? Merit eu vreun cadou? Cel puțin o mângâiere, ceva ce să-mi aline tristețea, oceanul de amar?... Pe mama nu o mai pot avea lângă mine, nu o mai pot vedea… Îmi lipsește mult-mult de tot și mi-e dor de ea… E al doilea an în care, de ziua mea de nume, nu-mi va mai spune La mulți ani!” încă de dimineață, nu-mi va mai spune că mă iubește, nu-mi va mai însenina ziua cu zâmbetul său… E al doilea an în care Crăciunul va fi trist, fără brad… Pentru că nu! Nu îl voi face! Crăciunul va fi o zi de sărbătoare ca oricare alta, cu roșu în calendar, în care nu e voie să coși, să faci curat, să faci mâncare, dar tristă, pentru că nu va mai fi mama alături de mine, nu va mai fi nicio pregătire cu prăjiturele sau chec pentru diabetici, cu varză (că sarmale oricum nu știu să fac 😊 ) … E al doilea an în care Anul Nou nu va avea strălucirea de odinioară, va fi al doilea An Nou în care mama nu-și va mai scrie dorințele, în care nu-mi va mai cere bănuți ca să și-i pună în buzunar, ca să o prindă așa miezul nopții… Va fi – la fel – o zi obișnuită de sărbătoare…

Merit eu ceva? Nu știu! Și – oricum -, chiar dacă aș merita, nu ar avea cine să-mi aducă cadoul de la voi, dragii mei…

Dragul meu Sfânt Nicolae, dragul meu Moș Crăciun, doar atât pot să vă cer: aveți grijă de rudeniile mele și de prietenele și de prietenii mei, ajutați-i pe toți cu rugăciunile voastre, ca să se vindece de toate bolile de care suferă, să fie sănătoși și fiecare zi să le fie cu pace și zâmbete, cu împlinirea tuturor bunelor lor doriri!

Îmi doresc să o pot vedea pe mama, să o pot îmbrățișa, să stau alături de ea, să-mi mângâie fruntea… Îmi doresc să fiu cu mama… Nu știu când mi se vor împlini dorințele acestea, dar sper că…nu va mai trece mult timp fără ea…