https://youtu.be/A3FuQJcRbUQ?si=l6fZMoSEMdbxyJjl
Dor de Costeștiul meu drag!
Dor de copilărie, de locuri și de oameni dragi!
Dor de Ana - prietenul-lumină, prietenul adevărat!
Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.
marți, 30 ianuarie 2024
sâmbătă, 27 ianuarie 2024
Conferința Sf. Spiridon, ediția a XIII-a, „Dialogul Speranței”, cu Pr. Vasile Ioana
https://youtu.be/MB0yLUtGAY4?si=ek3336RfSo6Kq16z
Ipostaze pisicești. Sfârșit de ianuarie 2024
Ipostaze pisicești. Sfârșit de ianuarie 2024
Duminică, 21 ianuarie 2024:
- Hai, Nico! Să te faci bine!
- Încerc, puiule!
- Scumpa mea! Mulțumesc, Miaunica!💓
- Cineva mi-a luat locul!...
- Cine?
- Cred că tu, ghemotocule!
- Miuanica! Iarăși ai uitat?
- Ce anume? Că acolo trebuie să stau eu, de fapt?
- Offf, Nico...
- Sau sub...acoperișul plapumei...
- ... 💓 ...
- Bine! Lasă! Mă răsfeți mai târziu! Acum mi-e somn!
- ...
Supărată și nedumerită că nu mă simt bine...
Când simte că nu mi-e bine, mă veghează și de la distanță, îmi respectă nevoia de liniște și... spațiu...
- Îți mulțumesc, Miaunica! Încerc să-mi revin.
- Odihnește-te, Nico, și să te faci bine!
- 💓
______________________________________________
Cum să nu-ți placă o asemenea pisicuță?
Povestea noastră continuă. Vom reveni.
vineri, 26 ianuarie 2024
Întrebări și răspunsuri cu Părintele Constantin Necula la București ✠
https://youtu.be/t9rb1q0Y7i4?si=18JfCGtK7KzEpIk2
Pentru Tine, Doamne - Arhidiacon Vlad Rosu & Ekatharina Josephine Brückmann
https://youtu.be/3mJ4M-OP5Ws?si=nGg-faXiBH-46uzb
Rugăciuni înainte de a merge la Sfânta Spovedanie
https://youtu.be/8PRoY87AXUA?si=oEdDorapjCOkbce7
AMINTIRILE ZILEI...
AMINTIRILE ZILEI...
12 ani de când, într-o iarnă aspră, pe 26 ianuarie, o zi cu ninsoare abundenta, cu zăpadă troienita și cu ger cumplit, tata a ales să plece, tăcut, într-o călătorie albă și fără de sfârșit... Dumnezeu să te ierte, tati, să te odihnească în pace, în loc luminat, în loc cu verdeață, de unde a dispărut toată întristarea și suspinarea!P.S. Unii - care mă cunosc din viața reală și (mai ales) de când eram mică - s-ar întreba de ce atâta... tristeţe, de ce aducerea-aminte de el. Totuşi..., târziu - din păcate, uneori - realizezi că, de fapt, părintele care te ceartă sau care îţi impune nişte reguli stricte, care-ţi interzice anumite lucruri, te iubeşte şi nu vrea ca tu, odrasla lui, să păţeşti ceva rău... Unii părinţi nu ştiu să-şi arate / exprime iubirea faţă de cei mici (așa cum am vrea noi, copiii), însă, în adâncul sufletelor lor, îi iubesc, din plin! Aşa şi cu tati...
Cu bunele si cu relele sale, cu ... tot ce-a facut rău si cu tot ce n-a facut bun, cu toata purtarea sa fata de cei ce-i erau alaturi - familie, in special - (oare care om este fără de păcat?!??), era tatăl meu şi îmi e dor de el. Și, da! doresc ca Bunul şi Dreptul Dumnezeu să pomenească sufletul lui, iertându-i toate greşelile cele de voie şi cele fără de voie, dăruindu-i Împărtăşirea Sa divină şi fericita viaţă veşnică!
Acesta este unul din motivele pentru care...urăsc iarna și mi-e frică de ziua de joi... Copil fiind, îmi plăcea și mie acest anotimp: părinții ne trăgeau cu sania, ne tăvăleam prin zăpadă, ridicam mari oameni de zăpadă... Uneori, chiar ne dădeam și pe ghețuș... Mai ales la bloc, în Drumul Taberei...
Iarna, la sat, esyr extrem de frumoasă! Un basm! Un basm al anului. La Costești, pe când eram în clasa a XII-a, am avut parte de primul și unicul Crăciun de poveste! Cu brad adus din pădure și împodobit cu mere și nuci învlite în staniol. Cu colindători veniți din satul alăturat, BIstrița lui Grigorie Decapolitul, dar și cu participarea la ... colindeți. Nu, nu am fost după colindeți, ci am oferit celor mici colindeți (este un obicei, în comuna în care s-a născut mama, Costești de Vâlcea, ca în seara de dinaintea Ajunului Crăciunului - mai exact, pe 23 decembrie -, copiii, însoțiți de părinți sau frați mai mari, să plece la colindeți, cântând sau recitând colinde. Spre a le ușura urcușul, grupuri de săteni se strâng mai la vale, aducând cu ei ce vor să le ofere colindătorilor: mere, nuci, napolitane, biscuiți, covrigi.).
La fel, iarna în pădure este minunată, mai ales în acordurile omătului care scârțâie sub fiecare apăsare! Țin minte că, în clasa a VII-a fiind, am mers, împreună cu colegii și cu câteva doamne profesoare de la școala generală 169 sin sectorul 6, unde învățam, dar și cu tatăl meu, la Cheia, în excursie. Colegii și doamnele profesoare au servit masa la restaurant, eu și tata am fost în pădure și acolo, pe o buturugă, am servit ce ne pusese mama în pachețele 
. A fost cea mai bună masă servită vreodată! Servită împreună cu tatăl meu! Cu povești despre antenele militare și despre avioane, despre aviatori și oameni curajoși...
. A fost cea mai bună masă servită vreodată! Servită împreună cu tatăl meu! Cu povești despre antenele militare și despre avioane, despre aviatori și oameni curajoși...Îmi plăcea să merg cu tatăl meu oriunde aveam nevoie, oriunde ar fi trebuit să ajungem. Mă simțeam în siguranță, nimic rău - consideram - că nu mi se poate întâmpla. Era o ... bucurie să merg cu tata, pe stradă. Când ne întorceam de la bunica (mama sa), din strada Călugăreni, sector 3, ieșeam din metrou la Lujerului și, luând-o prin dreptul fabricii de lapte - atunci - (acum sediul magazinului Cora), povestind - pentru că da, îi plăcea să povestească! -, ajungeam acasă. În strada Delinești, nr. 8, sector 6...
Tati, iartă-mă că nu te-am înțeles și nu m-am rugat mai mult pentru tine!
2 ani si 4 luni de cand ii duc DORUL mamei - RATIUNEA MEA DE A FI, PUTEREA MEA, BUCURIA MEA... Unul din motivele pentru care urăsc începutul toamnei (al lunii septembrie) și mă tem de ziua de luni...
duminică, 21 ianuarie 2024
Biserica "Foisor", strada Foisorului, nr.119-121, sector 3, Bucuresti (II)
Repostată, cu reproducerea picturii lui Henri Trenk din cartea „Enigmele Bucureștilor”, de Simion Săveanu
https://flacaraarzand.blogspot.com/search/label/Biserica%20"Foisor"
Biserica "Foisor", strada Foisorului, nr.119-121, sector 3, Bucuresti
A. INTRODUCERE
Frumusetea straluceste, la tot pasul, in biserica: in pictura, in culorile calde ce te inconjoara, in expresia fetelor Sfintilor din icoane, ce te privesc cu ochi blajini, melancolici, in interpretarea melodica a cantaretilor de la strana, ce te-nalta pana sus, la Dumnezeu, in dansul, "hora" de la Botez si de la Nunta, cand nasii, impreuna cu mirii si cu domnisoarele de onoare, impreuna cu preotii, ori doar nasii, tinand in brate noii botezati, impreuna, de asemenea, cu preotii, se prind de maini si formeaza un mic cerc, in timp ce se canta "Isaia dantuieste" ori "Cati in Hristos v-ati botezat"; de asemenea, in ansamblul arhitectural, sculptural... Totul e fascinant, aici, totul are un sens, capata sau devine simbol...
Arta ne ajuta sa simtim si sa cunoastem realitatea intr-un mod specific; sa ne inchipuim locuri indepartate sau timpuri trecute, sa anticipam viitorul, dar si sa privim sub o lumina noua locuri care ni se pareau familiare, sa descoperim aspecte noi ale unor realitati pe care le credeam pe deplin cunoscute, sa patrundem mai adanc in cunoasterea oamenilor.
Arta este o oglinda a vietii, dar nu se margineste numai la oglindirea si la reflectarea ei, ci creeaza din nou viata.
Imaginea creata de artist va oglindi formele de organizare (structurile) ale vietii reale printr-o imagine care-si are, si ea, o forma de organizare (o structura) specifica, care e alta decat cea a vietii si care ia aspecte si utilizeaza modalitati mereu noi in functie de evolutia istorica a societatii, a stiintelor si a artei.
In concluzie, putem spune ca principala modalitate prin care arta isi exercita functia de cunoastere este imaginea artistica.
Produs al fanteziei creatoare a artistului, imaginea confera specificitate artei, deosebind-o de stiinta, care opereaza cu concepte si teorii. Imaginea artistica particularizeaza generalul si este purtatoarea aptitudinilor si sentimentelor autorului fata de realitatea prezentata.
Imaginea artistica reprezinta o importanta cale de transmitere a mesajului artistic, care este constituit din ideile si sentimentele, din semnificatiile si atitudinile pe care le comunica opera de arta.
Cunoasterea metaforica si metonimica stau la baza cunoasterii noastre artistice.
In fata unei opere de arta, indiferent din ce domeniu, noi intuim si intelegem mai mult decat ne comunica direct simturile noastre, mai mult decat vedem, pipaim sau auzim.
Imaginea creata de artist surprinde aspecte esentiale, general-umane si universal valabile, concretizate intr-un element de viata particular, individual. Esenta artei consta tocmai in aceasta individualizare a generalului.
"Operele artistice profunde au totdeauna o semnificatie spirituala mai larga decat valoarea artistica singura" (Tudor Vianu).
Artele difera intre ele prin materialele pe care le folosesc, prin simturile carora se adreseaza, prin legi specifice, dar dincolo de aceste deosebiri, intre ele exista multiple legaturi.
Ca arte, ca forme de manifestare artistica, cunoastem: dansul, literatura, artele plastice (arhitectura, sculptura, pictura), muzica, filmul (cinematografia).
Dansul reprezinta succesiunea de miscari ritmice, executate in tactul unei melodii, si constituind na dintre formele artei.
Literatura este o creatie artistica, al carei mijloc de exprimare este limba.
Arhitectura este stiinta si arta de a proiecta si construi cladiri.
Sculptura este arta de a reda plastic figuri, imagini etc., cioplind sau modeland un material.
Pictura este arta al carei principal mijloc de expresie este culoarea, prezentarea bidimensionala, pe o suprafata plata, a unor forme colorate.
Muzica este arta de a exprima sentimente, stari psihice, idei etc., in imagini artistice, sonore.
Cinematografia, filmul este arta si tehnica inregistrarii fotografice pe pelicula a unor actiuni, peisaje etc., si a proiectarii lor pe ecran.
Mai exista si o alta arta, aceea de a compune si de a rosti discursuri - ORATORIA, pe care o detine preotul paroh al bisericii "Foisor" din Capitala. Forta artistica a predicilor sale este data nu numai de pilde, proverbe, expresii tipice si talcuri, nu numai de atmosfera aceea care te apropie mai mult de Dumnezeu, ci si de limbaj, mereu proaspat si surprinzator, avand toata seva vorbirii populare, si totusi ingrijita, fara greseli suparatoare de exprimare. Totul, in vorbire, este coerent, fluid, logic si inteligibil pentru orice crestin. Preotul paroh stie sa se coboare sau sa se ridice la nivelul de pricepere, de intelegere al fiecarui crestin. Sfaturile sale sunt nu numai indreptare de viata crestineasca, norme duhovnicesti, ci lumina calauzitoare in urcusul greu catre Dumnezeu.
Am dat acest titlu lucrarii mele, sau am conceput-o sub forma ce va urma si o veti vedea, deoarece m-au impresionat foarte mult frumusetile, ascunse sau vizibile, ale bisericii "Foisor", pe care am considerat-o (si inca o mai consider), de altfel, O MICA BIJUTERIE A CAPITALEI, ascunsa, undeva, printre blocuri si casute, printre "boutique-uri" si un imens centru comercial: MALL-ul din Calea Vitan...
Si am inceput sa scriu aceasta lucrare nu neaparat sau, mai bine zis, nu numai pentru notă, pentru examenul de CONSERVAREA PATRIMONIULUI CULTURAL - prof.univ.dr. Ioan Opriș, fost ministru al Culturii și Cultelor, la data aceea -, din cadrul progamului de Studii Aprofundate în Etnologie și Folclor, urmat și absolvit în anul universitar 2001-2002, cu diplomă de Studii Aprofundate, ci si pentru a-i da - sper eu! - o mana de ajutor parintelui meu duhovnic (si totodata preot-paroh al bisericii), PETRU-DAN POPA, pentru primirea de fonduri banesti (sponsorizari) in vederea demararii si continuarii lucrarilor de restaurare.
Dar la ce bun atata vorba?!? Haideti, mai bine, cu mine, intr-o vizita, prin biserica! Si, apoi, sa stiti ca va invit sa o vizitati si in mod direct, intr-o duminica sau vineri dupa-amiaza. Ea se afla...
B. in cadrul Arhiepiscopiei Bucurestilor, in sectorul 3, Protoieria III Capitala, la intersectia strazilor Regenerarii si Foisorului, nu prea departe de Posta Vitan sau de marele centru comercial Mall-Vitan, de unde se poate veni daca o iei pe strada Brandusilor.
Biserica are doua hramuri, hramul "Nasterea Maicii Domnului" (8 septembrie) si hramul "Sfantul Trifon - ocrotitorul holdelor, al gradinarilor" (1 februarie); are si acest al doilea hram, intrucat, in aceasta zona, locuiau "oameni care cultivau zarzavaturi" (memoria batranilor locului).
Doua sute si ceva de ani trecura
De cand Smaranda-Doamna si ai ei facura
Acest Sfant Lacas de Cult,
Unde toaca bate azi marunt-marunt...
Doua sute si ceva de ani azi se-mplinesc
De cand aicea oamenii se mantuiesc...,
Doua sute si ceva de ani azi se-mplinesc
De cand credinta Ta ei n-o strivesc,
La vremuri bune tot nadajduiesc...
Ei intra-n casa Ta si-Ti canta-n cor,
Ingeru-Ti cel dulce tot mereu le da ocol...,
Ingeru-Ti cel dulce zboara azi tot mai usor...
Doua sute si ceva de ani trecura
De cand Mavrocordatii ii dadura
Un nume nou in Cartea Vietii,
Rasai, rasai Tu, Soare-al Diminetii!...
"Nasterea Maicii Domnului", astfel, se numi,
Sfantul Trifon - ocrotitor se pomeni,
Iar Sfanta Parascheva, tinandu-le ison,
Curata preamarire - din partea tuturor.
Aparitia si trecutul bisericii sunt legate de epoca fanariota, cand, pe plan cultural, a crescut influenta greceasca (elena).
Se intelege prin epoca fanariota timpul in care au domnit, in Tara Romaneasca si Moldova, domnii numiti de turci dintre grecii din cartierul Fanarului/Farului (1) din Constantinopol, de la 1711 pentru Moldova, si de la 1716 pentru Tara Romaneasca, pana la 1821.
Fanariotii erau grecii din familiile bizantine ramase la Constantinopol, dupa caderea Imperiului de Rasarit, in mainile turcilor.
Biserica din strada Foisorului, nr.119-121, a fost ridicata, la 20 noiembrie 1746, din initiativa Smarandei-Doamna, cea de-a treia sotie a domnitorului Nicolae Mavrocordat, pe vremea domniei lui Constantin Mavrocordat.
Tot legat de trecutul bisericii, ridicarea sa se plaseaza intre doua evenimente de importanta majora pentru intregul popor roman: aparitia primei versiuni, integral tradusa in limba romana, a Sfintei Scripturi - Biblia de la Bucuresti, din 1688 - si prima unificare a limbii romane, din jurul anului 1750, cand scrierile bisericesti au jucat un rol important.
Spre jumatatea secolului al XVIII-lea, limba cartilor bisericesti tiparite devine uniform munteneasca. Nu trebuie sa ne inchipuim, desigur, ca in paginile cartilor nu se intalnesc, cand si cand, particularitati moldovenesti sau ardelenesti. Avem de-a face cu "scapari", in general foarte rare, ale tipografilor. Asemenea exceptii nu fac, insa, decat sa confirme regula generalizarii normei muntenesti in cadrul cartilor bisericesti aparute la mijlocul secolului al XVIII-lea (2).
Nationalizarea serviciului divin, petrecuta la sfarsitul secolului al XVII-lea si in primele decenii ale celui urmator, a pus, cu stringenta, problema traducerii in romaneste a cartilor de slujba (care trebuie deosebite de cartile de lectura bisericeasca). Opera aceasta, de mare importanta, a fost dusa la capat, in primele decenii ale secolului al XVIII-lea, de Mitropolitul Antim Ivireanul si, apoi, de Damaschin Ramniceanul.
Datorate unor munteni, cartile traduse au imbracat, fireste, haina munteneasca.
Intensa activitate tipografica desfasurata la Bucuresti si Ramnic (in conditiile in care tipografia Mitropoliei Ardealului nu mai lucra din 1702, iar cea din Iasi se manifesta sporadic) a avut drept urmare o difuzare fara precedent a cartii bisericesti muntene in toate provinciile, pana la cele mai indepartate si ascunse locuri. Faptul s-a petrecut, mai ales, intre anii 1720-1750 si a continuat si dupa aceasta perioada. Ca o dovada pentru cele aratate mai sus, putem afirma, cu exactitate, ca, in perioada 1716 - 1740, apar 30 de carti muntenesti, 8 moldovenesti si numai 3 ardelenesti.
In momentul in care tipografiile din Iasi si din Blaj si-au reluat sau si-au intensificat activitatea, in jurul anului 1750, ele au fost silite sa reproduca cartile muntenesti care patrunsesera de mai multa vreme in biserici. Si le-au reprodus cu atata fidelitate, incat, in unele cazuri (de pilda, in Liturghier - 1747 - si in Penticostar - 1753 -, Iasi), s-a respectat chiar punerea in pagina si dispozitia randurilor din original (3).
Se poate afirma, asadar, ca "dupa 1750 si pana spre 1780, graiul muntenesc, asa cum fusese fixat in cartile bisericesti, s-a impus drept unica norma literara in textele tiparite, adica in acele lucrari in care productiile spirituale erau imbracate in haina cea mai aleasa si, intr-un anumit sens, cea mai solemna, destinata unei largi raspandiri a cuvantului tiparit" (4).
In prezent (5), biserica se invecineaza cu:
- biserica Tarca, la est;
- biserica Apostol, la nord-vest;
- biserica Caramidarii de Jos, la vest;
- manastirea Vacaresti, ctitoria familiei Mavrocordat, demolata insa in perioada comunista - la sud.
Ansamblul actual este compus din: biserica propriu-zisa, in centru; casa parohiala, un turn clopotnita - pe latura de nord; vestigii ale zidului de incinta - la est si sudl; un nou si modern lumanarar - la sud-vest; doua cruci vechi, din piatra, cu inscriptii chirilice - la vest (6).
Tot ansamblul acesta arhitectural este incadrat, de asemenea, pe latura nordica si estica, de blocuri ridicate in perioada comunista, iar spre sud si vest atat de vechile case ale cartierului Foisor, cat si de vilele si bloculetele moderne (tip rezidential) din perioada actuala.
_______________________________________________________________________________________________________________________________________
(1) - Mihai Manea, Adrian Pascu, Bogdan Teodorescu - Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri pana la revolutia din 1821, Editura Didactica si Pedagogica R.A.., Bucuresti, 1992, p.340
(2) - Nicoleta Enculescu - Contributia scrierilor bisericesti la dezvoltarea limbii romane literare, lucrare de licenta, 1999, p.35
(3) - Ion Ghetie - Contributii la problema unificarii limbii romane literare. Momentul 1750, in "Limba romana", anu XX (1971), nr.2, p.113-124
(4) - Stefan Munteanu, Vasile D. Tara - Istoria limbii romane literare. Privire generala, editie revizuita si adaugita, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, p.350
(5) - Preot-paroh Petru-Dan Popa - Proiectul de conservare-restaurare pictura murala. Rezumat, Bucuresti, 2000, p.2
(6) - Lucia Stoica, Neculai Ionescu-Ghinea - Enciclopedia lacasurilor de cult din Bucuresti. Bisericile ortodoxe, Editura Universalia, 2005
Frumusetea straluceste, la tot pasul, in biserica: in pictura, in culorile calde ce te inconjoara, in expresia fetelor Sfintilor din icoane, ce te privesc cu ochi blajini, melancolici, in interpretarea melodica a cantaretilor de la strana, ce te-nalta pana sus, la Dumnezeu, in dansul, "hora" de la Botez si de la Nunta, cand nasii, impreuna cu mirii si cu domnisoarele de onoare, impreuna cu preotii, ori doar nasii, tinand in brate noii botezati, impreuna, de asemenea, cu preotii, se prind de maini si formeaza un mic cerc, in timp ce se canta "Isaia dantuieste" ori "Cati in Hristos v-ati botezat"; de asemenea, in ansamblul arhitectural, sculptural... Totul e fascinant, aici, totul are un sens, capata sau devine simbol...
Arta ne ajuta sa simtim si sa cunoastem realitatea intr-un mod specific; sa ne inchipuim locuri indepartate sau timpuri trecute, sa anticipam viitorul, dar si sa privim sub o lumina noua locuri care ni se pareau familiare, sa descoperim aspecte noi ale unor realitati pe care le credeam pe deplin cunoscute, sa patrundem mai adanc in cunoasterea oamenilor.
Arta este o oglinda a vietii, dar nu se margineste numai la oglindirea si la reflectarea ei, ci creeaza din nou viata.
Imaginea creata de artist va oglindi formele de organizare (structurile) ale vietii reale printr-o imagine care-si are, si ea, o forma de organizare (o structura) specifica, care e alta decat cea a vietii si care ia aspecte si utilizeaza modalitati mereu noi in functie de evolutia istorica a societatii, a stiintelor si a artei.
In concluzie, putem spune ca principala modalitate prin care arta isi exercita functia de cunoastere este imaginea artistica.
Produs al fanteziei creatoare a artistului, imaginea confera specificitate artei, deosebind-o de stiinta, care opereaza cu concepte si teorii. Imaginea artistica particularizeaza generalul si este purtatoarea aptitudinilor si sentimentelor autorului fata de realitatea prezentata.
Imaginea artistica reprezinta o importanta cale de transmitere a mesajului artistic, care este constituit din ideile si sentimentele, din semnificatiile si atitudinile pe care le comunica opera de arta.
Cunoasterea metaforica si metonimica stau la baza cunoasterii noastre artistice.
In fata unei opere de arta, indiferent din ce domeniu, noi intuim si intelegem mai mult decat ne comunica direct simturile noastre, mai mult decat vedem, pipaim sau auzim.
Imaginea creata de artist surprinde aspecte esentiale, general-umane si universal valabile, concretizate intr-un element de viata particular, individual. Esenta artei consta tocmai in aceasta individualizare a generalului.
"Operele artistice profunde au totdeauna o semnificatie spirituala mai larga decat valoarea artistica singura" (Tudor Vianu).
Artele difera intre ele prin materialele pe care le folosesc, prin simturile carora se adreseaza, prin legi specifice, dar dincolo de aceste deosebiri, intre ele exista multiple legaturi.
Ca arte, ca forme de manifestare artistica, cunoastem: dansul, literatura, artele plastice (arhitectura, sculptura, pictura), muzica, filmul (cinematografia).
Dansul reprezinta succesiunea de miscari ritmice, executate in tactul unei melodii, si constituind na dintre formele artei.
Literatura este o creatie artistica, al carei mijloc de exprimare este limba.
Arhitectura este stiinta si arta de a proiecta si construi cladiri.
Sculptura este arta de a reda plastic figuri, imagini etc., cioplind sau modeland un material.
Pictura este arta al carei principal mijloc de expresie este culoarea, prezentarea bidimensionala, pe o suprafata plata, a unor forme colorate.
Muzica este arta de a exprima sentimente, stari psihice, idei etc., in imagini artistice, sonore.
Cinematografia, filmul este arta si tehnica inregistrarii fotografice pe pelicula a unor actiuni, peisaje etc., si a proiectarii lor pe ecran.
Mai exista si o alta arta, aceea de a compune si de a rosti discursuri - ORATORIA, pe care o detine preotul paroh al bisericii "Foisor" din Capitala. Forta artistica a predicilor sale este data nu numai de pilde, proverbe, expresii tipice si talcuri, nu numai de atmosfera aceea care te apropie mai mult de Dumnezeu, ci si de limbaj, mereu proaspat si surprinzator, avand toata seva vorbirii populare, si totusi ingrijita, fara greseli suparatoare de exprimare. Totul, in vorbire, este coerent, fluid, logic si inteligibil pentru orice crestin. Preotul paroh stie sa se coboare sau sa se ridice la nivelul de pricepere, de intelegere al fiecarui crestin. Sfaturile sale sunt nu numai indreptare de viata crestineasca, norme duhovnicesti, ci lumina calauzitoare in urcusul greu catre Dumnezeu.
Am dat acest titlu lucrarii mele, sau am conceput-o sub forma ce va urma si o veti vedea, deoarece m-au impresionat foarte mult frumusetile, ascunse sau vizibile, ale bisericii "Foisor", pe care am considerat-o (si inca o mai consider), de altfel, O MICA BIJUTERIE A CAPITALEI, ascunsa, undeva, printre blocuri si casute, printre "boutique-uri" si un imens centru comercial: MALL-ul din Calea Vitan...
Si am inceput sa scriu aceasta lucrare nu neaparat sau, mai bine zis, nu numai pentru notă, pentru examenul de CONSERVAREA PATRIMONIULUI CULTURAL - prof.univ.dr. Ioan Opriș, fost ministru al Culturii și Cultelor, la data aceea -, din cadrul progamului de Studii Aprofundate în Etnologie și Folclor, urmat și absolvit în anul universitar 2001-2002, cu diplomă de Studii Aprofundate, ci si pentru a-i da - sper eu! - o mana de ajutor parintelui meu duhovnic (si totodata preot-paroh al bisericii), PETRU-DAN POPA, pentru primirea de fonduri banesti (sponsorizari) in vederea demararii si continuarii lucrarilor de restaurare.
Dar la ce bun atata vorba?!? Haideti, mai bine, cu mine, intr-o vizita, prin biserica! Si, apoi, sa stiti ca va invit sa o vizitati si in mod direct, intr-o duminica sau vineri dupa-amiaza. Ea se afla...
B. in cadrul Arhiepiscopiei Bucurestilor, in sectorul 3, Protoieria III Capitala, la intersectia strazilor Regenerarii si Foisorului, nu prea departe de Posta Vitan sau de marele centru comercial Mall-Vitan, de unde se poate veni daca o iei pe strada Brandusilor.
Biserica are doua hramuri, hramul "Nasterea Maicii Domnului" (8 septembrie) si hramul "Sfantul Trifon - ocrotitorul holdelor, al gradinarilor" (1 februarie); are si acest al doilea hram, intrucat, in aceasta zona, locuiau "oameni care cultivau zarzavaturi" (memoria batranilor locului).
Doua sute si ceva de ani trecura
De cand Smaranda-Doamna si ai ei facura
Acest Sfant Lacas de Cult,
Unde toaca bate azi marunt-marunt...
Doua sute si ceva de ani azi se-mplinesc
De cand aicea oamenii se mantuiesc...,
Doua sute si ceva de ani azi se-mplinesc
De cand credinta Ta ei n-o strivesc,
La vremuri bune tot nadajduiesc...
Ei intra-n casa Ta si-Ti canta-n cor,
Ingeru-Ti cel dulce tot mereu le da ocol...,
Ingeru-Ti cel dulce zboara azi tot mai usor...
Doua sute si ceva de ani trecura
De cand Mavrocordatii ii dadura
Un nume nou in Cartea Vietii,
Rasai, rasai Tu, Soare-al Diminetii!...
"Nasterea Maicii Domnului", astfel, se numi,
Sfantul Trifon - ocrotitor se pomeni,
Iar Sfanta Parascheva, tinandu-le ison,
Curata preamarire - din partea tuturor.
Aparitia si trecutul bisericii sunt legate de epoca fanariota, cand, pe plan cultural, a crescut influenta greceasca (elena).
Se intelege prin epoca fanariota timpul in care au domnit, in Tara Romaneasca si Moldova, domnii numiti de turci dintre grecii din cartierul Fanarului/Farului (1) din Constantinopol, de la 1711 pentru Moldova, si de la 1716 pentru Tara Romaneasca, pana la 1821.
Fanariotii erau grecii din familiile bizantine ramase la Constantinopol, dupa caderea Imperiului de Rasarit, in mainile turcilor.
Biserica din strada Foisorului, nr.119-121, a fost ridicata, la 20 noiembrie 1746, din initiativa Smarandei-Doamna, cea de-a treia sotie a domnitorului Nicolae Mavrocordat, pe vremea domniei lui Constantin Mavrocordat.
Tot legat de trecutul bisericii, ridicarea sa se plaseaza intre doua evenimente de importanta majora pentru intregul popor roman: aparitia primei versiuni, integral tradusa in limba romana, a Sfintei Scripturi - Biblia de la Bucuresti, din 1688 - si prima unificare a limbii romane, din jurul anului 1750, cand scrierile bisericesti au jucat un rol important.
Spre jumatatea secolului al XVIII-lea, limba cartilor bisericesti tiparite devine uniform munteneasca. Nu trebuie sa ne inchipuim, desigur, ca in paginile cartilor nu se intalnesc, cand si cand, particularitati moldovenesti sau ardelenesti. Avem de-a face cu "scapari", in general foarte rare, ale tipografilor. Asemenea exceptii nu fac, insa, decat sa confirme regula generalizarii normei muntenesti in cadrul cartilor bisericesti aparute la mijlocul secolului al XVIII-lea (2).
Nationalizarea serviciului divin, petrecuta la sfarsitul secolului al XVII-lea si in primele decenii ale celui urmator, a pus, cu stringenta, problema traducerii in romaneste a cartilor de slujba (care trebuie deosebite de cartile de lectura bisericeasca). Opera aceasta, de mare importanta, a fost dusa la capat, in primele decenii ale secolului al XVIII-lea, de Mitropolitul Antim Ivireanul si, apoi, de Damaschin Ramniceanul.
Datorate unor munteni, cartile traduse au imbracat, fireste, haina munteneasca.
Intensa activitate tipografica desfasurata la Bucuresti si Ramnic (in conditiile in care tipografia Mitropoliei Ardealului nu mai lucra din 1702, iar cea din Iasi se manifesta sporadic) a avut drept urmare o difuzare fara precedent a cartii bisericesti muntene in toate provinciile, pana la cele mai indepartate si ascunse locuri. Faptul s-a petrecut, mai ales, intre anii 1720-1750 si a continuat si dupa aceasta perioada. Ca o dovada pentru cele aratate mai sus, putem afirma, cu exactitate, ca, in perioada 1716 - 1740, apar 30 de carti muntenesti, 8 moldovenesti si numai 3 ardelenesti.
In momentul in care tipografiile din Iasi si din Blaj si-au reluat sau si-au intensificat activitatea, in jurul anului 1750, ele au fost silite sa reproduca cartile muntenesti care patrunsesera de mai multa vreme in biserici. Si le-au reprodus cu atata fidelitate, incat, in unele cazuri (de pilda, in Liturghier - 1747 - si in Penticostar - 1753 -, Iasi), s-a respectat chiar punerea in pagina si dispozitia randurilor din original (3).
Se poate afirma, asadar, ca "dupa 1750 si pana spre 1780, graiul muntenesc, asa cum fusese fixat in cartile bisericesti, s-a impus drept unica norma literara in textele tiparite, adica in acele lucrari in care productiile spirituale erau imbracate in haina cea mai aleasa si, intr-un anumit sens, cea mai solemna, destinata unei largi raspandiri a cuvantului tiparit" (4).
In prezent (5), biserica se invecineaza cu:
- biserica Tarca, la est;
- biserica Apostol, la nord-vest;
- biserica Caramidarii de Jos, la vest;
- manastirea Vacaresti, ctitoria familiei Mavrocordat, demolata insa in perioada comunista - la sud.
Ansamblul actual este compus din: biserica propriu-zisa, in centru; casa parohiala, un turn clopotnita - pe latura de nord; vestigii ale zidului de incinta - la est si sudl; un nou si modern lumanarar - la sud-vest; doua cruci vechi, din piatra, cu inscriptii chirilice - la vest (6).
Tot ansamblul acesta arhitectural este incadrat, de asemenea, pe latura nordica si estica, de blocuri ridicate in perioada comunista, iar spre sud si vest atat de vechile case ale cartierului Foisor, cat si de vilele si bloculetele moderne (tip rezidential) din perioada actuala.
_______________________________________________________________________________________________________________________________________
(1) - Mihai Manea, Adrian Pascu, Bogdan Teodorescu - Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri pana la revolutia din 1821, Editura Didactica si Pedagogica R.A.., Bucuresti, 1992, p.340
(2) - Nicoleta Enculescu - Contributia scrierilor bisericesti la dezvoltarea limbii romane literare, lucrare de licenta, 1999, p.35
(3) - Ion Ghetie - Contributii la problema unificarii limbii romane literare. Momentul 1750, in "Limba romana", anu XX (1971), nr.2, p.113-124
(4) - Stefan Munteanu, Vasile D. Tara - Istoria limbii romane literare. Privire generala, editie revizuita si adaugita, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, p.350
(5) - Preot-paroh Petru-Dan Popa - Proiectul de conservare-restaurare pictura murala. Rezumat, Bucuresti, 2000, p.2
(6) - Lucia Stoica, Neculai Ionescu-Ghinea - Enciclopedia lacasurilor de cult din Bucuresti. Bisericile ortodoxe, Editura Universalia, 2005
C. PLANUL BISERICII. CONSTRUCTIA. VESMANTARUL-BIBLIOTECA Planul bisericii, zidita, intial, ca paraclis al caselor domnesti, este in forma de cruce, treflat, cu doua abside laterale si una la Sfantul Altar, cu doua turle, una pe pronaos si alta pe naos, purtand urme de inraurire bizantin-brancoveneasca, incluzand: Sfantul Altar, naosul, pronaosul si tinda (sau pridvorul).
Dimensiunile generale ale bisericii, la exterior, sunt (1):
- lungime: 21,20 m;
- latime: 9,90 m;
- inaltime: 20,00 m..
Fatadele sunt impartite in trei registre, inegale ca inaltime, separate prin doua braie de piatra.
Registrul inferior, domninant ca inaltime, si in care sunt practicate ferestrele, este decorat cu firide in arcada in forma de acolada franta, cu un relief mic; arcade oarbe, de inspiratie orientala, si semicolonete/stalpi de sustinere falsi, ralizati in stil doric, numai la exterior.
In registrul de mijloc, se gasesc medalioane rotunde, cu fundul adancit.
Registrul superior il formeaza antablamentul constructiei, simplu, fara firide, fara sculpturi.
Turlele au fetele tratate intr-o serie de firide retrase succesiv.
Turla de pe naos, cilindrica, este asezata pe patru arcuri sprijinite pe pandantivi.
Biserica este construita din caramida subtire (2), var si nisip, avand zidurile foarte groase.
Pridvorul a fost candva deschis; azi este inchis (purtand, in literatura de specialitate, si numele de exonartex), cu arcade in acolada franta, in trilob, sprijinite pe stalpi de caramida, realizati in stil doric, cu capitele si baze simple, fara sculpturi.
Biserica odihneste pe un soclu masiv, larg profilat.
Absidele laterale au, fiecare, cate o fereastra.
Exonartexul are un fronton realizat in stil clasic, unde este zugravita icoana unuia din hramurile bisericii: hramul Nasterea Maicii Domnului. El (frontonul) formeaza axa de compozitie a edificiului.
S-a pastrat usa din 1757, lucrata din dulapi grosi, imbracati cu tabla, usa care poarta numele mesterului dulgher Andrei (3).
In pronaos, apar coloanele din piatra monolita, cu canele in forma de torsade si capitele realizate in stil doric, sculptate in motiv vegetal, cu volute duble de colt rasarind dintr-o bogata coroana de foi de acant, ridicate pe piedestale inalte, si ele sculptate, parcticandu-se, si aici, tot motivul floral, vegetal.
Dimensiunile generale ale bisericii, la exterior, sunt (1):
- lungime: 21,20 m;
- latime: 9,90 m;
- inaltime: 20,00 m..
Fatadele sunt impartite in trei registre, inegale ca inaltime, separate prin doua braie de piatra.
Registrul inferior, domninant ca inaltime, si in care sunt practicate ferestrele, este decorat cu firide in arcada in forma de acolada franta, cu un relief mic; arcade oarbe, de inspiratie orientala, si semicolonete/stalpi de sustinere falsi, ralizati in stil doric, numai la exterior.
In registrul de mijloc, se gasesc medalioane rotunde, cu fundul adancit.
Registrul superior il formeaza antablamentul constructiei, simplu, fara firide, fara sculpturi.
Turlele au fetele tratate intr-o serie de firide retrase succesiv.
Turla de pe naos, cilindrica, este asezata pe patru arcuri sprijinite pe pandantivi.
Biserica este construita din caramida subtire (2), var si nisip, avand zidurile foarte groase.
Pridvorul a fost candva deschis; azi este inchis (purtand, in literatura de specialitate, si numele de exonartex), cu arcade in acolada franta, in trilob, sprijinite pe stalpi de caramida, realizati in stil doric, cu capitele si baze simple, fara sculpturi.
Biserica odihneste pe un soclu masiv, larg profilat.
Absidele laterale au, fiecare, cate o fereastra.
Exonartexul are un fronton realizat in stil clasic, unde este zugravita icoana unuia din hramurile bisericii: hramul Nasterea Maicii Domnului. El (frontonul) formeaza axa de compozitie a edificiului.
S-a pastrat usa din 1757, lucrata din dulapi grosi, imbracati cu tabla, usa care poarta numele mesterului dulgher Andrei (3).
In pronaos, apar coloanele din piatra monolita, cu canele in forma de torsade si capitele realizate in stil doric, sculptate in motiv vegetal, cu volute duble de colt rasarind dintr-o bogata coroana de foi de acant, ridicate pe piedestale inalte, si ele sculptate, parcticandu-se, si aici, tot motivul floral, vegetal.
Bazele coloanelor sunt incercuite cu bratari formate dintr-o impletitura de vrejuri si frunze.
Tratarea frunzelor, bobocilor si a florilor de acan urmeaza, indeaproape, principiile decorative ale asa-numitului
baroc brancovenesc.
Desi bogata, decoratia este stapanita si ordonata, potrivit unor legi compozitionale care frizeaza echilibrul clasic. Reliefurile au o grafie precis conturata, motivele au o scriere calma, care se refuza sincopelor si miscarilor
bruste.
Catapeteasma este din zid, impartita in sase registre, inegale ca inaltime, separate prin braie de piatra lucrate
artistic (sculptate), predominand motiv vegetal. In registrul sau superior, "ca o cununa de mare pret", se inalta Sfanta Cruce, de pe care Hristos cel rastignit priveste spre noi.
La baza Sfintei Cruci, de o parte si de alta a ei, se afla Icoana Maicii Domnului - in stanga -, si cea a
Sfantului Ioan Evanghelistul (in dreapa).
In registrul imediat urmator, sunt Icoanele Proorocilor, avand in mijlocul lor pe Sfanta Fecioara Maria cu Pruncul
in brate, despre care au profetit ei.
In cel de-al treilea registru, sunt zugravite Icoanele Sfintilor Apostoli, situate de-a dreapta si de-a stanga
Mantuitorului.
In cel de-al patrulea registru, se afla Icoanele Praznicelor Imparatesti, in mijlocul lor aflandu-se CINA CEA DE TAINA.
In urmatorul registru, intre Usile Imparatesti si usile diaconesti, se afla, in partea de miaza-zi, Icoana
Mantuitorului nostru Iisus Hristos, iar in cea dinspre miaza-noapte, Icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus in brate.
Sub aceste icoane, in cel din urma
registru, se afla pictate, pe suport de lemn, altele, reprezentand FUGA IN EGIPT (sub Icoana Maicii Domnului) si ISPITIREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, CAND S-A RUGAT 40 DE ZILE IN PUSTIE (sub Icoana Mantuitorului).
In fata catapetesmei, in naosul bisericii, se afla un loc mai ridicat cu o treapta, care se numeste solee. Acest loc
serveste pentru impartasirea credinciosilor si pentru ca slujitorii bisericii sa poata intra sau iesi din Sfantul Altar, fara a fi impiedicati de credinciosi.
Turla de pe pronaosul bisericii a servit de clopotnita, pana in anul 1935, cand a fost ridicata clopotnita de zid, cu
intrare, in stil manastiresc, brancovenesc, cu arcade in plin cintru. Ea se alfa in partea de N-V a curtii bisericii.
Clopotnita este inalta (cu scara), iar elementul sau dominant il constituie foisorul cu arcade in plin cintru,
sprijinite pe stalpi/coloane realizate in stil doric.
Atat turlele, cat si clopotnita, au in varf cate o cruce din fier, lucrata artistic, cu inflorituri.
Deasupa frontonului, constructorul a asezat, ingenios, o cruce mare, din fier masiv, peste care se inalta o alta, de
dimensiunui mai mici.
Corpul pronaosului, inclusiv pridvorul, este mult largit fata de naos.
Portalul de intrare in pronaos are un frumos ancadrament brancovenesc, decorat cu motive florale.
In anul 1915, in partea de S-E a Sfantului Altar, "s-a adaugat o camera mare, de 5 x 5 m, avand sub dansa o pivnita tot atat de mare", camera ce servea (3) de vemantar si debara, iar pivnita pentru depozitat combustibilul necesar incalzirii bisericii. Astfel, corpul bisericii a suferit o mica modificare: o spartura, in care s-a adaugat usa ce
uneste Altarul cu vesmantarul ce are, la randu-i, o usa de acces in curteainterioara.
Dintr-o inscriptie aflata in chiar vesmantarul bisericii, aflam ca: "In zilele Inalt Prea Sfintitului
Arhiepiscop si Mitropolit al Ungro-Vlahiei D.D.Conon Aramescu Donici, Primat al Romaniei, s-a invelit din nou cu tabla plumbuita biserica "Foisor" din Capitala. (...) Aceasta lucrare s-a executat in toamna anului 1914; in vara
anului 1915, s-a ridicat din temelie vesmantarului bisericii, biblioteca. (...) Toate aceste lucrari s-au executat prin staruinta si osteneala preotului-paroh econom Alexandru Luca si a domnilor epitropi Alexandru Niculescu si SanduRusse".
_______________________________________________________________________
(1) - Preot-paroh Petru-Dan POPA - PROIECTUL DE CONSERVARE-RESTAURARE PICTURA
MURALA. REZUMAT, Bucuresti, 2000
(2), (4) - Dosarul nr.,22 al bisericii "Foisor", p.1-8, 9-14, 27-49
(3) - Simion SAVEANU - ENIGMELE BUCURESTILOR, Bucuresti, Editura pentru Turism,
1973, p.171-177
D. PICTURA SI ICOANELE BISERICII
In interior, biserica ne apare mult prea sobra, impresionand nu doar prin valorile sale arhitectonice, ci si prin pictura frsca, realizata in stil bizantin-brancovenesc, acoperita cu un strat de calcar si iarasi pictura in ulei.
Caracteristicile stilului bizantin (2) sunt siluetele alungite. Figurile, aproape intotdeauna vazute din fata, se prelungesc in ovale in care se deschid mari ochi ficsi, ce par ca ar vedea mai departe decat oamenii obisnuiti; privesc blajin si melancolic, fruntile lor si obrajii, si barbiile, par a fi ale strabunilor nostri...
Figurile nu sunt reci, lipsite de viata, ci au, din contra, ceva uman, care incalzeste, mangaie sufletul...
Pictura in fresca a bisericii "Foisor" (3) este marcata prim manierismul grafismului, expresivitatea orientala a portretelor si caracterul decorativ al compozitiei si al ornamentelor. Ea are o importanta istorico-documentara, artistica, iconografica si spiritual-cultica.
Pictura in ulei dateaza din anul 1889; in anul 1936, ea a fost refacuta (4).
Pictura din biserica "Foisor" se compune din scene mari, tip tablou (5).
Paleta cromatica include toate culorile, de la brun inchis, rosuri intense, albastru si verde, ocru si galben.
Stratul-suport al acestei picturi, in ulei, il formeaza fresca veche.
E. ICOANELE BISERICII
Icoanele bisericii sunt pictate -cele mai multe- in ulei (pe lemn, panza sau carton), in stil bizantin, unele "imbracate in metal comun argintat".
Intrand in biserica, privirile ne si opresc, cel mai adesea, la (6):
- pictura pe lemn in ulei, pe fond grena, ce il reprezinta pe Iisus Hristos, de format mare, asezata in pronaos, in partea dreapta (la S-V);
- pictura pe lemn, realizata pe un fond grena-maroniu, ce reprezinta Nasterea Maicii Domnului, aflata in pronaos, in partea dreapta (la S-V);
- pictura pe lemn in ulei, realizata pe un fond grena, ce il reprezinta pe Sfantul Ierarh Nicolae, aflata in pronaos, in partea stanga (la N-V);
- pictura ce reprezinta Nasterea Maicii Domnului (icoana hramului bisericii), realizata in stil bizantin (pictura fetei) si imbracata in argint 800%0, asezata in pronaos, in partea dreapta (la S), intr-un fel de iconostas din lemn, lucrat artistic si fixat pe perete;
- icoana reprezentand Sf.Mahrama, lucrata toata in metal comun argintat, doar fata fiind pictata in stil bizantin;
- epitaful infatisand Coborarea lui Iisus de pe Cruce de catre Iosif si Nicodim.
De asemenea, infatiseaza doi ingeri, unul la cap si altul la picioarele Mantuitorului, precum si pe Maica Domnului, si trei mironosite.
Chipurile sunt brodate in fir de aur si argint.
Epitaful este lucrat artistic, pe un fond de catifea rosie-grena, avand, de jur-imprejur, un chenar cu motiv vegetal: vita-de-vie.
Tot de jur-imprejur, este brodat un inscris cu litere grecesti.
In cele patru colturi ale epitafului, sunt brodati cei patru Evanghelisti.
Epitaful dateaza din ultima decada a secolului al XIX-lea, fiind adus de la Ierusalim si donat bisericii de catre Nedelea Serban si fiul sau, Constantin.
Epitaful se afla fixat pe peretele din fata stranei, in naos, partea dreapta, la S-E.
Este inramat (rama de stejar), cu geam.
- pictura in ulei, realizata pe un fond maroniu, ce ii reprezinta pe Sf.Trei Ierarhi, imbracata in metal comun argintat, inramata cu geam, de format mare, care se afla in partea de S-E, in naos, langa usa diaconeasca;
- icoana reprezentandu-l pe Iisus Hristos in postura de imparat, avand, la cele patru colturi, pe cei patru Evanghelisti, iar in partea de sus pe Sfanta Fecioara Maria si pe Sf.Evanghelist Ioan.
Fata Mantuitorului este pictata in stil bizantin.
Este imbracata in argint 800%0, de format mare, lucrata artistic.
Icoana este inramata, cu geam, asezata in dreapta Usilor Imparatesti.
Apare, deasupra capului Mantuitorului, aureola.
- icoana Maicii Domnului cu Pruncul in brate, inconjurata de Sfintii Evanghelisti, de format mare, asezata in partea stanga a Usilor Imparatesti, pe catapeteasma.
Este o pictura in stil bizantin, imbracata in argint, lucrata artistic.
Pictura apare numai la capete (fete)/
Apar aureolele deasupra capetelor.
Icoana este inramata; este o Icoana Imparateasca.
- icoana reprezentandu-i pe Sf.Ioan Botezatorul si pe Sf.Ierarh Nicolae, de format mare, asezata in rama, cu geam, pe peretele de langa usa de miaza-noapte (la N-E) a Sfantului Altar, in naos.
Este imbracata in argint, iar fetele sfintilor sunt pictate in ulei.
- icoana ce-i reprezinta pe Sf.Mucenici Haralambie si Trifon, icoana celui de-al doilea hram al bisericii.
Icoana este fixata intr-un fel de iconostas din lemn, sculptat, pe peretele dinspre N-E al naosului, si imbracata in argint.
Este lucrata artistic.
Fetele sfintilor sunt pictate in stil bizantin.
Dateaza din anul 1858, fiind de format mare.
- icoana reprezentandu-l pe Sf.Gheorghe calare pe un cal, pictata in ulei, pe un fond maroniu, imbracata in metal comun argintat; se afla in naos, pe peretele din stanga, in partea de N-E, deasupra icoanei Sf.Mucenici Haralambie si Trifon;
- icoana reprezentand CINA CEA DE TAINA, inramata, cu geam, imbracata in argint, asezata pe catapeteasma, deasupra Usilor Imparatesti;
- firida sculptata artistic, in bronz galben, avand la mijloc icoana Sfintei Cuvioase Parascheva, icoana pictata in ulei, pe lemn de tei.
Este o firida cu un mare arc in plin cintru, sprijinit pe patru colonete realizate in stil doric, grupate doua cate doua, in stanga si in dreapta, arcul cu expresie generala a traveelor din registrul de mijloc si lintoul (=buiandrug, grinda asezata deasupra unui gol) drept, pentru registrul de sus.
Este asezata in naos, la E, in dreptul Icoanei Maicii Domnului cu Pruncul in brate de pe catapeteasma.
- pictura pe lemn in ulei, reprezantandu-l pe Sfantul Ioan Botezatorul, asezata in pronaos, in partea stanga, la N-V.
F. SCULPTURA IN LEMN, ARGINTARIA
Nici sculptura in lemn nu trebuie ignorata! Invazia de flori si de frunze se face simtita si aici, la strane si la jiltul domnesc, la iconostase si sfesnice.
Ferecaturile de carti (Sfanta Evanghelie), candelele, potirele, si toate celelalte obiecte de argint -realizate in tehnica metalului ciocanit si cizelat, lucrat artistic- impresioneaza prin minutia si fastuozitatea decoratiei.
"Conformandu-se exigentelor rituale si programului iconografic, decoratia lor suporta o evidenta influenta baroca, atat prin adoptarea unor motive specifice, cat si prin tratarea lor mai involburata" (Vasile Dragut) (7).
____________________________________________________________________________
(1) - Ovidiu Dramba - ISTORIA CULTURII SI CIVILIZATIEI, vol.III, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1990
(2) - Adriana Botez-Crainic - ISTORIA ARTELOR PLASTICE, vol.I, Editura Didactica si Pedagogica R.A., Bucuresti, 1995
(3), (5) - Preot paroh Petru-Dan POPA - PROIECTUL DE CONSERVARE-RESTAURARE PICTURA MURALA (REZUMAT), Bucuresti, 2000
(4), (6) - DOSARUL NR.22 AL BISERICII "FOISOR", pag.1-10, 5-8, 27-30
(7) - in Florentin Popescu / CTITORII BRANCOVENESTI, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1976, p.41
G. DOCUMENTE SI ISTORIE
Din pisania bisericii (1), sapata pe o mare lespede de piatra, lunga de 1,10 m si lata de 0,75 m, cu litere chirilice, in relief, ce se afla deasupra usii de la intrarea in pronaos, aflam ca aceasta a fost inchinata, ca metoc, Manastirii Radu-Voda din Bucuresti, cu care se invecina in partea de S-V.
Pisania este marcata de stema Tarii Romanesti.
Biserica a fost deservita de calugari. Ea era imprejmuita cu un zid gros de caramida, avand, in jurul ei, chiliile calugarilor, ale caror urme s-au pastrat pana in jurul anului 1925.
Locul pe care a fost zidita biserica, facea parte din mosia Manastirii Radu-Voda. Aceasta mosie, in vremea aceea, se gasea in afara Bucurestiului, fiind acoperita cu vii si pamant arabil, neavand niciun fel de constructii, si de aceea doamna Smaranda si-a zidit palatul de vara cu foisor aici, locul fiind mai inalt si mai racoros, mai linistit.
Palatul se afla in partea de S-E a bisericii, temeliile acestuia descoperindu-se in cursul sapaturilor efectuate in anii 1963-1964.
Cu privire la data construirii caselor domnesti din strada Foisorului, ea este atestata de un document din 2 mai 1724, semnat de Nicolae Mavrocordat.
Infatisarea caselor domnesti, mai bine zis a ruinelor de pe dealul Foisorului, a ajuns (2) pana in zilele noastre datorita unei reprezentari grafice, realizata de pictorul H.Trenk: o pictura in ulei, din anul 1864, aflata in colectia Muzeului de Arta al Romaniei. Tabloul este singura imagine care prezinta stilul arhitectonic al cladirii: cu bolti pe latura sudica a incintei si cu arcade rezemate pe pilastri.
Palatul avea 6 camere - 3 spre E si 3 spre V -, legate printr-un culoar. Zidurile perpendiculare apartineau incintei complexului arhitectonic, constituind, in acelasi timp, doi dintre peretii exteriori ai casei.
Se pare ca, in coltul de N-E al culoarului, ar fi fost un pridvor deschis, cu arcade spre curte, care forma un fel de galerie exterioara.
Arheologii au avut surpriza de a descoperi si o asezare omeneasca din secolele VI-VII. Erau trei bordeie prevazute cu cuptoare din lut, in forma de potcoava, gasite la adancimea de aproape 1,5 metri, langa fundatiile caselor domnesti.
In timpul cat Doamna Smaranda, "si dupa dansa neamul ei", s-a servit de palatul din curtea bisericii din strada Foisorului, acesta era legat de Manastirea Vacaresti printr-un pod de lemn cu geamlac, sprijinit pe piloni grosi de stejar, care, in linie dreapta, spre sud, trecea peste apa Dambovitei. Toata valea aceasta, dintre biserica si Manastirea Vacaresti, in linie dreapta, era cam de 2 1/2 km..
Referitor la numele foisor, Ionescu-Gion, un valoros istoric al Bucurestiului secolului al XIX-lea, subliniaza ideea ca mahalaua Foisorului "este numita astfel dupa foisorul cladit de voda, Nicolae Mavrocordat".
Si preotul Panait Toporas, unul dintre preotii slujitori ai bisericii "Foisor", incearca o explicatie a acestui termen, considerand ca asa s-ar traduce cuvantul de origine turceasca "geamlac".
In valoroasa sa lucrare, "Istoria fondarii orasului Bucuresti", istoricul D.Pappazoglu scria: "...langa ceasta biserica erau palatele Doamnei si acolo se facuse un palimar lung ca un foisor, cu invelitoare, prin care mergea Doamna... pana la Vacaresti, la Voda. Acest foisor era ridicat pe multi stalpi, pe un spatiu de o jumatate de ora calatorie, si cu ferestre in amandoua laturile; isi continua imaginea lui peste lunci, peste gradini, chiar peste apa Dambovitei, si de atunci s-a numit acea mahala a Foisorului".
Pentru ca, la 25 mai 1813, biserica si cladirile erau ruinate, trebuind sa li se faca reparatii si, mai ales, fiindca iconostasul bisericii a fost deteriorat de cutremurul din 1838, biserica a fost reparata in 1849.
Dupa o alta inscriptie, aflata putin mai sus de pisania monumentului, suntem instiintati ca, intre timp, bisericii i s-au adus unele modificari: i s-au marit ferestrele si i s-a inchis pridvorul cu geamuri.
Inscriptia dateaza din 1889: "Acest Sfant si Dumnezeiesc Lacas s-a infrumusetat si reparat pe dinafara si inlauntru zugravit, ferestrele marite, dupa cum se gasesc, si amvonul facut cu geamlacuri in anul 1888-1889, iar in anul 1889-1890 s-a zugravit amvonul din nou, un policandru facut si mozaicul asezat, doua clopote noi, facut pavajul din fara bisericii, cu doua felinare elegante, (...) in zilele I.P.S.S. Iosif Gheorghian, Primat al Romaniei, prin initiativa si staruintele neobosite ale d-lor epitropi si preot Cristache Atanasiu, domnul Sandu Russe, Vasile C. Bortica, cantaretul Raducanu Visinescu si a tuturor d-lor enoriasi si cei ce-au avut inima pioasa".
Din laconicul istoric al Bisericii "Foisor", afisat in pridvor, aflam despre modul in care incercau copiii sa descifreze taina literelor, aici, chiar in pridvor, unde era amenajata o scoala, controlata de preotii bisericii. Si tot de aici aflam numele celui ce si-a dat toata osteneala si staruinta pentru a instrui numeroase generatii: dascalul Raducanu.
Dar, pe langa cursurile tinute de vrednicul invatator, documentele pomenesc si de o scoala veche, cu sediul in chiar casele din curtea lacasului, ce functiona in anul 1854 (3).
Pana in 1890 (4), toti cei trecuti la cele vesnice erau inmormantati in curtea din jurul bisericii. Urme de pietre funerare s-au gasit pana in anul 1925, cand s-a amenajat toata curtea bisericii, facandu-se din ea un frumos parc.
In partea de N-V a curtii, au fost dezvelite circa 30 de morminte care au apartinut unui cimitir din cartier.
In urma saparturilor arheologice din anii 1963-1964, in afara unui inel de argint, a unei perechi de cercei si a catorva monede, cea mai veche fiind un aspru turcesc din anul 1757, inventarul s-a rezumat la cateva obiecte de ceramica din secolele XVIII - XIX (5).
In 1925-1930, s-a construit casa parohiala, iar in 1935 s-a zidit clopotnita de zid, in coltul de N-V al curtii.
In anul 1945, a fost donat bisericii imobilul din strada Lt.col.Pappazoglu, nr.102, sector 3, de catre Ecaterina Tranciuc-Vasiliu si familia sa, cu acordul Tribunalului Ilfov (dosar nr.7695/1945).
Biserica "Foisor" a fost declarata, prin H.C.M. nr.1160, din 1955, MONUMENT ISTORIC.
In vara anului 2000, o echipa de restauratori de la Uniunea Artistilor Plastici - Filiala Arta Plastica Religioasa, a intocmit documentatia de conservare si restaurare a ansamblului pictural al Bisericii "Foisor", documentatie avizata favorabil de Directia Monumentelor Istorice din Ministerul Culturii si Cultelor.
In 2003, s-a construit un lumanarar in exteriorul bisericii, in scopul eliminarii factorilor de degradare a picturii.
De asemenea, s-a refacut gardul imprejmuitor, dinspre vest, al bisericii, in jurul anului 2003.
Din anul 2007, au fost demarate lucrarile de restaurare a picturii murale.
_______________________________________________________________________________
(1), (4) - DOSARUL NR.22 AL BISERICII "FOISOR", PAG.1-3;
(2), (3), (5) - Simion Saveanu - ENIGMELE BUCURESTILOR, Bucuresti, Editura pentru Turism, 1973, pag.171-177
H. CTITORI. FONDATORI. STARETI RENUMITI. SFINTITI PARINTI. OAMENI DEVOTATI BISERICII "FOISOR" (1)
- CTITORI, FONDATORI
Smaranda Doamna, Nicolae Voievod, Ioan Voievod, Alexandru Voievod, Dimitrie si Chiriachi, Constantin si Chiriachi, Smaranda si Ecaterina
- PREOTI
Petre pr., Dimitrie pr., Iamandi pr., Gheorghe pr., Mihalache pr., Sterian pr., Cristache pr., Alexandru pr., Gheorghe pr., Costache pr., Panait pr., Constantin pr.
- EPITROPI, CONSILIERI SI BINEFACATORI
Sandu Russe, Vasile C. Bortica, Alexandru Niculescu, Toma Colebaseanu, Niculina si Gheorghe c.n., Petre Constantinescu-Parvan, An c.n., Ioan, Teodora c.n., Marin Popescu, Elena c.n., Nicolae, Dumitra c.n., Neacsu c.n., Nicolae, Maria, Gheorghe, Anastasia, Gheroghe, Ecaterina, Gheorghe, Constantin c.n., Pantelimon, Alexandrina, Smaranda c.n., Pantelimon, Sultana, Elena c.n., Toma, Alexandru, Maria, Stere, Lia, Marin, Ioan, Gheorghe c.n., Vasile, Petra, Gheorghe, Ioana, Petre c.n., Alexandru, Maria, Toma, Maria c.n., Dumitru, Vasilica, Iordan, Ecaterina si Nicolae c.n., Ioan, Zoita c.n., Iordan, Ispas c.n., Mina, Ana c.n., Dumitru, Vasilica, Gheorghe, Gherghina, Radu, Elena c.n., Chirita, Zoita, Elena, Constantin, Stefana, Stefania c.n., Zanfir, Elisabeta, Dumitru c.n., Petre, Floarea c.n., Vasile, Sevasta, Gheorghe, Lucretia, Zanfir, Dumitru, Marin, Maria, Mihai, Ioana c.n., Ion, Petre, Vasilica, Nicolae, Dumitra c.n., Dumitru, Zoita, Stefan, Elena c.n., Ivan, Ioana, Nicola, Maria c.n., Nastase, Smaranda c.n., Stefan, Niculina, Stefan, Sultana c.n., Zanfir, Anica, Ioan, Elena c.n., Marin, Ana c.n., Marin. Voica, Constantin c.n., Ioan, Zoe, Tudor, Ioan c.n., Mihalache, Smaranda c.n., Maria c.n., Florea, Maria c.n., Grigore, Ioana c.n., Gavrila, Ana, Toma, Gherghina, Elena, Smaranda c.n., Stefan si Sultana, Ion, Ioan, Constantin c.n., Mihaila si Alexandru c.n., Constantin c.n., Ecaterina Tranciuc-Vasiliu c.n., Ioana si Ion Istrate c.n., Dan-Petru pr. c.n..
- CANTORI SI CITETI DIN TRECUT
Raducanu, Nicolae, Nita, Ilie, Sava, Gavrila, Ioan, Nicolae, Zanfira, Maria, Gherghina, Simina, Cornelia, Georgian, Augustin, Ioana, Gely-Oana, Bogdan-Cosmin, Ion, Marius, Grigore, Ioana-Magdalena, Mihaela-Gabriela, Costin-Alexandru, Elena, Gabriel, Gabriel
In prezent (2008):
- PREOT-PAROH: Petru-Dan POPA
Din anul 1990, de cand a preluat destinele acestei parohii, P.C. Preot Petru-Dan POPA, absolvent al Seminarului Teologic Ortodox (1971-1976) si Licentiat al Facultatii de Teologie Ortodoxa din Bucuresti (1977-1981) (vezi http://wikimapia.org/2148654/ro/Biseric-Foisor), a intreprins urmatoarele actiuni:
- consolidarea celor doua turle ale bisericii, grav avariate in urma cutremurelor din 1977 si 1990;
- montarea unor tiranti din fier beton, de legatura a boltilor de rezistenta a turlelor si absidelor in interiorul bisericii, pe baza unor proiecte si avize ale specialistilor in domeniu, pentru a mari cota de rezistenta a bisericii in eventualitatea unor cataclisme;
- reparatii si lucrari de vopsitorie la acoperisul turlelor bisericii, cu minum de plumb si bronz argintiu;
- inlocuirea jgheaburilor si a burlanelor ruginite si deteriorate;
- zugravirea turlelor in ciment alb, cu praf de marmura si aracet, precum si a peretilor exteriori ai bisericii si ai clopotnitei;
- s-a introdus instalatie de incalzire centrala cu agent termic preluat de la R.A.D.E.T.;
- rezidirea zidului din caramida, din partea de nord a bisericii, demolat in perioada comunista;
- repararea, in proportie de 25%, a zidului vechi, din partea de rasarit a bisericii, in zona unde s-a aflat vechiul palat domnesc;
- parcelarea si amenajarea curtii interioare a bisericii, prin inaltarea gardurilor de zid si plasa, precum si a gardului de scandura de brad, pe o lungime de aproximativ 70 m, dintre curtea bisericii si curtea casei parohiale;
- amenajarea spatiilor verzi, prin plantarea de arbusti ornamentali, liliac, iasomie, trandafiri etc.;
- refacerea gardului de vest al curtii bisericii;
- in anul 2000, s-a realizat proiectul si devizul de restaurare a picturii murale de la biserica "Foisor", proiect avizat favorabil de catre Ministerul Culturii si Cultelor - Directia Monumente Istorice;
- inlocuirea stranelor vechi cu altele noi;
- in anul 2003 a fost ridicat, in curtea bisericii, un modern lumanarar;
- in anul 2007, au fost demarate lucrarile de restaurare a picturii murale.
- PREOT SLUJITOR II: Constantin SANDU;
- CANTORI SI CITETI: Gligor, Vasile, Maria-Magdalena, Daniela, Marian
_________________________________________________________________________________
(1) - nume luate, in majoritatea lor, din POMELNICUL BISERICII "FOISOR"
I. ACTIVITATI SOCIAL-FILANTROPICE
- ajutorarea financiara a persoanelor nevoiase din parohie;
- atat de Craciun, de Pasti si de Inaltare, cat si la hramul bisericii, Nasterea Maicii Dmnului, se impart, enoriasilor si copiilor acestora, de la cea mai frageda varsta, pana la 9-10 ani, pachete cu jucarii, dulciuri, fructe, etc.;
J. ACTIVITATI CULTURALE
- Concerte de Colinde, in fiecare an, de Craciun si Anul Nou ;
- Ziua de duminica 11 iunie 2007 va fi, cu siguranta, o zi ce nu va fi uitata, prea usor, de credinciosii bisericii “Foisor” . Atunci a avut loc un concert de muzica clasica, incepand cu ora 13,00, cand au putut fi ascultate frumoase compozitii de Mozart si Enescu in interpretarea ansamblului de suflatori DIXTUOR al Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti.
La Biserica Foisor au rasunat minunate sunete de flaut, oboi, fagot, corn englez si clarinet.
La Biserica Foisor au rasunat minunate sunete de flaut, oboi, fagot, corn englez si clarinet.
Ansamblul de suflatori DIXTUOR al Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti a fost fondat in anul 2004 la initiativa prof. univ. dr. Vasile Gantolea.
In anii 2005 - 2006, formatia a sustinut concerte in Bucuresti: la Institutul Cultural Roman, Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti, Palatul Sutu, Ateneul Roman si in strainatate: Grecia (Atena, Pireu), Italia (Roma, Verona, Venetia), Israel (Haifa, Ierusalim).
Componenta ansamblului:
Magdalena Popa - Flaut
Ana Cioroparu - Flaut
Oleg Balanuta - Oboi
Adrian Luncanu - Oboi, corn englez
Eugen Duminica - Clarinet
Constantin Amarandei - Clarinet
Cristian Buciumas - Fagot
Irina Samoila - Fagot
Ionut Mardare - Fagot
Cristian Borcan - Corn
Relu Buciumas - Corn
Dirijori: Vasile Gantolea
Adrian Buciu
Ansamblul DIXTUOR a interpretat urmatoarele piese:
Wolfgang Amadeus Mozart - Divertisment pentru cvintet de suflatori, KV 270
Magdalena Popa - Flaut
Ana Cioroparu - Flaut
Oleg Balanuta - Oboi
Adrian Luncanu - Oboi, corn englez
Eugen Duminica - Clarinet
Constantin Amarandei - Clarinet
Cristian Buciumas - Fagot
Irina Samoila - Fagot
Ionut Mardare - Fagot
Cristian Borcan - Corn
Relu Buciumas - Corn
Dirijori: Vasile Gantolea
Adrian Buciu
Ansamblul DIXTUOR a interpretat urmatoarele piese:
Wolfgang Amadeus Mozart - Divertisment pentru cvintet de suflatori, KV 270
Allegro molto, Andantino, Minuetto, Presto
Wolfgang Amadeus Mozart - Serenada in mi bemol major, KV 375
Wolfgang Amadeus Mozart - Serenada in mi bemol major, KV 375
Allegro maestoso, Menuetto, Adagio, Menuetto, Allegro
Dirijor ADRIAN BUCIU
George Enescu - Dixtuor
George Enescu - Dixtuor
Doucement mouvemente, Moderement, Allegrement,
mais pas trop vif
Dirijor VASILE GANTOLEA
(www.crestinortodox.ro)
sâmbătă, 20 ianuarie 2024
CONDIȚIA CA RUGĂCIUNEA SĂ FIE ASCULTATĂ - preot NICOLAE DIMA
https://youtu.be/4WHNI144MEI?si=hk4F42wUj9Axj5sJ
miercuri, 17 ianuarie 2024
Psalmul 33 - Binecuvânta-voi pe Domnul în toată vremea
https://youtu.be/JFppenDGoVw?si=SNW227abM75aXS9P
marți, 16 ianuarie 2024
Conferință părintele Constantin Necula - Cluj-Napoca
https://youtu.be/UiEMvmB7Ko4?si=ZhIwz_xA5DxzLL2z
luni, 8 ianuarie 2024
AMINTIRI DIN 2012... ODISEEA UNEI OPERAȚII DE ÎNDREPTARE A GLEZNEI MEMBRULUI INFERIOR STÂNG, AFECTAT DE PAREZĂ DE SPE ȘI SPI: operația pentru triplă artroză subastragaliană și supraastragaliană și fractură de astragal (din 12 ianuarie și 1 iunie 2012)
AMINTIRI DIN 2012...
ODISEEA UNEI OPERAȚII DE ÎNDREPTARE A GLEZNEI MEMBRULUI INFERIOR STÂNG, AFECTAT DE PAREZĂ DE SPE ȘI SPI: operația pentru triplă artroză subastragaliană și supraastragaliană și fractură de astragal (din 12 ianuarie și 1 iunie 2012)
Odiseea unei operaţii de îndreptare a gleznei (membrului inferior stâng, afectat de Pareză de SPE şi SPI, datorată unui traumatism prin cădere de la acelaşi nivel, suferit în aprilie 1998…). Sau… cum ţi se poate schimba viaţa în numai 12 ani… Ori... 12 ani de când ... am reînvățat să merg?!?:
- https://flacaraarzand.blogspot.com/2017/01/odiseea-unei-operatii-de-indreptare.html?fbclid=IwAR13UpZgycJ8tTkvY2BxvjVqAo4vmGN6sP9qDazpHsTGwLGzn_wSx_1VKsg ( Flacara arzand: ODISEEA UNEI OPERAŢII DE ÎNDREPTARE A GLEZNEI. PARTEA a VI-a ),
- https://flacaraarzand.blogspot.com/search/label/Odiseea%20unei%20operatii%20de%20indreptare%20a%20gleznei.%20Partea%20I?fbclid=IwAR3mVox6qhssymvTP-Jm1xHW_kemxgl20NuAreVbFggc3UuPUfTgeUHHYZs ( Flacara arzand: Odiseea unei operatii de indreptare a gleznei. Partea I ) ,
- https://flacaraarzand.blogspot.com/search/label/Odiseea%20unei%20operații%20de%20îndreptare%20a%20gleznei.%20Partea%20a%20II-a?fbclid=IwAR0K0ZNe_PMMbMIFJFPKsDyI0RnYKvbrCW0-dvYj2BXO-lL0u3zT1U8dZbg (Flacara arzand: Odiseea unei operații de îndreptare a gleznei. Partea a II-a ) ,
- https://flacaraarzand.blogspot.com/search/label/Odiseea%20unei%20operatii%20de%20indreptare%20a%20gleznei.%20Partea%20a%20V-a?fbclid=IwAR2c5dvA68lb7r9LIIAfp0JrHSoiXzukLMhvAw3xVci9Ssefaz62n0tSyxI ( Flacara arzand: Odiseea unei operatii de indreptare a gleznei. Partea a V-a ) .
Vineri, 12 ianuarie a.c., împlinesc 12 ani de la prima operaţie suferită. Iar pe 26 ianuarie se încheie 12 ani de dor … de tată… Și 2 ani, 4 luni și 6 zile de dor dureros și infinit de... mamă...
S-au scurs 12 ani, cu bunele şi relele lor, 12 ani în care lacrimile, tristeţea, rugăciunea şi speranţa într-un mai bine nu m-au părăsit. S-au scurs 12 ani în care mi l-am dorit adesea pe tatăl meu alături de mine, pentru că el ştia cum şi rezolva toate problemele. El repara tot ce se strica – dacă se strica ceva – în casă. S-au scurs alți ani fără mămica mea - PUTEREA MEA, TOTUL MEU, RAȚIUNEA MEA de a înainta prin această viață...
Îmi făcea plăcere să merg cu tatăl meu (la cumpărături, în oraş, pe la diverse instituţii), pentru că mă simţeam în siguranţă. Cu el, traversând strada, mă simţeam în siguranţă.
Era ceva mai dur, dar sub această duritate, totuşi, am descoperit sensibilitatea ce-o avea: a plâns! Da! A plâns, când am avut accidentul, în 1998, şi am fost transferată, de la secţia BFT a Spitalului Militar, la Neurochirurgie, în spitalul Bagdasar-Arseni, apoi la Recuperare, tot acolo… I-a tremurat inima pentru mine şi nu ştia ce sfaturi să-mi mai dea, pentru a nu păţi ceva, de când a aflat, în 2005, că am fost diagnosticată şi cu un nodul tumoral hipofizar... S-a zbătut pentru mine, când am avut unele probleme cu arhicunoscuta Casă de Pensii a Municipiului Bucureşti... A plâns, când am fost operată în ianuarie 2012…
Mi-o doream pe mama alături, mult timp. A fost o relație mamă - fiică specială. A fost mama care s-a scarificat pentru noi, copilele sale. A fost mama care s-a sacrificat pentru mine, nepărăsindu-mă și având o infinită grijă de când am avut accidentul în 1998... A fost mama-prietenă, care a crezut în mine, care m-a sprijinit, care m-a susținut, care m-a sfătuit, care m-a îndrumat. M-a și certat, cu blândețe, atunci când o supăram... Căci, da! Am fost și tipul acela de copil neascultător, uneori dificil, căruia îi trecea prin căpșor tot felul de năzdrăvănii. Năzdrăvănii de copil crescut la bloc... 😉
Acum plâng şi tânjesc după un mai bine, mai bun, mai frumos… Oare voi mai avea parte de aşa ceva? Dacă ar fi doar problema cu piciorul operat şi afectat de pareză, ar mai fi ce-ar mai fi, dar s-au adăugat altele şi altele... La... 51 de ani, omul nu mai întinereşte, nu? (ei, Călin, am ajuns și eu la vorbele tale...) Cu toate acestea..., "speranţa moare ultima", parcă aşa se spune...
Îmi doresc să nu-mi uit părinții! Îmi doresc să le cinstesc memoria, să le păstrez vie amintirea, să le respect învățătura, să nu-i fac de rușine!
Îmi doresc ca prietenii şi cunoscuţii să-mi rămână aproape şi să-mi fie aşa cum i-am cunoscut! Le doresc sănătate şi numai de bine, bucurii şi împliniri să aibă parte în viaţa lor!
Îmi doresc să nu mai pierd pe nimeni, dintre prieteni şi cunoscuţi, dintre rude, pentru că n-aş mai rezista unor asemenea lovituri ale vieţii! În toţi aceşti 12 ani, mi-am pierdut şi trei mătuşi, doi unchi, dar şi cea mai bună prietenă... Sper să nu mai trec prin aşa ceva! Au plecat toți la Cer, să reconstituie acolo familia pământească... Și să ne gătească nouă, urmașilor, calea spre Împărăția lui Dumnezeu...
SE DUC PĂRINȚII RÂND PE RÂND…
Se duc părinții rând pe rând,
Ca o firavă frunză-n vânt…
Se duc părinții rând pe rând,
Și amintirile ne împresoară
Sufletul. De dor, de jale, de tristeți,
Ne-nconjură lumina blând-a primei tinereți…
Se duc părinții, rând pe rând, la Cer,
Să ne gătească loc din rugăciuni ce nu mai pier…
Se duc părinții, rând pe rând, în Împărăția cea de Sus,
Ca pentru noi să-L roage, totdeauna, pe Iisus…
Vă doresc şi vouă, prietenilor mei virtuali, dar şi vouă, celor ce veţi da întâmplător - sau nu - peste cele ce-am scris, toate cele bune, sănătate şi un an plin de evenimente care să vă aducă zâmbetul pe chip!
duminică, 7 ianuarie 2024
Întrebări și răspunsuri cu Părintele Constantin Necula 19
https://youtu.be/aOFwt5pIhOM?si=aQveF2Yu_GoEW34T
vineri, 5 ianuarie 2024
CELE MAI GRELE ÎNTREBĂRI PENTRU CEL MAI ASCULTAT PĂRINTE DIN ROMÂNIA. PR. NECULA | Fain & Simplu 166
https://youtu.be/cf2eBTwis-A?si=Y_7FYogMB9iKdSYB
joi, 4 ianuarie 2024
Părintele Constantin Necula - Conferința „Familia, chipul iubirii” ✠
https://youtu.be/wt0o4VQ796c?si=2hkNcnpYJOWQIgAa
Părintele Constantin Necula - Conferința „Hristos și Darurile Magilor” ✠
https://youtu.be/1ljCboNy1TE?si=UMdQxDaXR6F15MSV
Gânduri la început de an...
Gânduri la început de an...
...Luna ianuarie aduce cu ea tristeți și deznădejde... Luna ianuarie a fiecărui an, de doi ani și patru luni aproape, aduce cu ea aduceri-aminte dureroase și greutatea zilei prezente... De 12 ani - în curând, pe 26 ianuarie -, urăsc iarna. De doi ani și patru luni îi duc dorul mamei... De doi ani și patru luni parcă sunt o străină pentru sora mea... Pe Andrei, nepotul meu, nu l-am mai văzut din 2018, dinainte de a fi operată mama la inimă, pentru triplu by-pass aorto-coronarian... Cer prea mult dacă îmi doresc ca sora mea să-mi fie soră adevărată și să se intereseze mai mult de mine, să mă viziteze mai des? Chiar și pentru cinci minute, dar...să treacă pe la mine, să o mai văd și eu, să știu că e bine, să o știu aproape... Cer prea mult dacă îmi doresc ca sora mea să îmi arate, puțin mai mult, că mă iubește? Oare chiar mă (mai) iubește? Mă așteptam să vină, să mă sune și să-mi spună că ajunge în curând, să descuie lacătul, ușa și să intre în casă... Dar, nu! Nu s-a întâmplat așa!... 😓😓😓😓😓😓😓
Aveam și eu - ca mulți alți semeni ai mei - dorințe, speranțe pentru acest an, dar cu tristețea care m-a învăluit, încă de la începutul lui, sufletul mi-e plin de lacrimi... Doamne! De ce m-ai mai făcut? De ce m-ai creat și m-ai trimis în lume? Doar știai prin ce zbucium, prin ce tristețe mi-e dat să trec... Oare cum cei triști și deznădăjduiți Te pot lăuda pe Tine? Care e rostul meu aici, pe pământ? Să plâng, să fiu tristă mereu, să deznădăjduiesc?
Mi-e sufletul greu de lacrimi și tristețe... Mi-e greul greu și negru e în jurul meu... 😓😓😓😓😓😓😓
Abonați-vă la:
Postări (Atom)