Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.
miercuri, 29 noiembrie 2023
Cum se face spovedania în 5 minute: poate ea să fie totuși o spovedanie adevărată?
luni, 27 noiembrie 2023
Concertul tradițional de colinde al Patriarhiei Române „Răsăritul cel de Sus”
Colindul anului 2022 (voce: doamna Vasilica Săroiu; instrument: eu)
Colindul anului 2022 (voce: doamna Vasilica Săroiu; instrument: eu)
sâmbătă, 18 noiembrie 2023
Concertul tradițional de colinde al Patriarhiei Române „Răsăritul cel de Sus”
luni, 13 noiembrie 2023
Legenda Costeștiului și Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul
Costești - locul vacanțelor copilăriei mele. Costești - feeria anotimpurilor copilăriei, adolescenței, maturității mele... Costești - întoarcerea la RĂDĂCINI. RĂDĂCINILE nu se uită niciodată! Memoria înaintașilor dăinuie peste ani și ani. Bucurii străluminate de revederea locurilor dragi sufletului! Costești, județul Vâlcea.
Costești – comuna ce se-adăpostește, de veacuri, la umbra moaștelor Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul și a mormântului lui Matei Basarab... Istorie și jertfă, istorie, luptă și credință...
Costești – locul unde, dacă te înalți pe-o rază-rugăciune, poți să dai mâna cu Dumnezeu și cu Sfinții Săi!...
LEGENDA COSTEȘTIULUI
Legenda Costeștiului sună așa:
Trei frați fost-au aievea, cândva -
Costea, Bărbat și Dobre numele lor erau,
Ținuturi noi și mândre-ntemeiau,
La poale de munte,
Cu vii, păduri și lanuri multe,
Cu ape repezi, de cristal,
Tămăduitoare și pline de har.
În timpul ce-a trecut,
Barbu Craiovescu-a vrut
Multă mântuire pentru-acest ținut.
Rugându-se neîncetat,
Slavă Preasfintei Treimi a ridicat.
Domnul pe el bine l-a cuvântat
Să aducă-n sat
Sfinte moaște de cinstire,
La a sa zidire,
Falnica-i Mănăstire –
Bistrița - cea renumită,
Bistrița - multcăutată,
Bistrița - Cetate-Olteană,
Bistrița cea vâlceană.
Povestea-n continuare spune-așa:
Grigorie Sfântul și el dorea
Bună cumpărarea sa.
Astfel ușor el s-a lăsat
Pe talerul cântarului -
Bucurie Banului.
Din Decapolia fu adus,
Spre închinare a fost pus,
Grabnic ajutător el s-a aflat,
Vindecător preaminunat.
În suflete, speranță, tuturor a dat,
Lumină - ochiului cel întinat.
ASTĂZI vreau să vă fac cunoștință cu prietenul adolescenței mele, primul meu prieten, pe care l-am cunoscut prin intermediul bunicii mele, Tudorița Istocescu, din satul Văratici, strada Mlăci. Este prietenul care te ascultă în tăcere și nu te judecă, căruia îi poți spune tot ce ai pe suflet, care, atunci când te gândești la el și îl chemi în ajutor, vine degrabă, ștergându-ți lacrima din suflet. Nu-ți cere decât să-l rogi să te însoțească pe calea vieții și să te gândești la el. Iar când îi treci pragul, acolo, la Mănăstire, te așteaptă să treci de trei ori pe sub racla în care se odihnește. El e „Sfântulețul”, drag și scump odor oricui! Au vrut să-l ia de-acolo autoritățile comuniste, dar nu au putut. L-au adăpostit și în peșterea ce-i poartă acum numele (cunoscută și sub denumirea de Peștera Liliecilor) și el i-a răsplătit pe toți cu ocrotire și mângâiere în zilele grele, i-a salvat pe credincioși de molime (în anul 1765, a salvat orașul București de ciumă și în 1779 Oltenia de lăcuste; în anul 1813, a izbăvit țara de „ciuma lui Caragea”, iar în 1831 Craiova de „cholera morbus”), s-au făcut procesiuni cu Sfintele sale Moaște (pentru ploaie, în 1993, în sudul Olteniei, în 2020 – pe străzile orașului Râmnicu-Vâlcea, în timpul pandemiei).
A fost adus în țara noastră de către marele ban al Craiovei, Barbu Craiovescu, tocmai din Constantinopol, turcii hotărând vânzarea sa în funcție de greutatea Sfântului. Știind evlavia și dragostea lui Barbu Craiovescu pentru el, Sfântul Grigorie Decapolitul – căci despre el este vorba! - s-a lăsat ușor pe talerul cântarului, astfel încât cumpărarea sa nu a impus probleme.
Și-a aflat odihna în ctitoria banului Olteniei – Bistrița Olteană -, din anul 1497, de când Sfintele sale Moaște sunt un adevărat izvor nesecat de vindecări, ajutor și mângâiere sufletească pentru toți cei ce-și pleacă genunchi smerit în fața raclei sale.
Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul s-a născut în anul 780 în cetatea Irinopolis din Decapolia, o localitate din Asia Mică, și a trecut la cele veșnice la 20 noiembrie 842. Încă de atunci mormântul său a devenit loc de tămăduire pentru cei bolnavi trupește.
Nicoleta Enculescu, nepoată a comunei Costești, județul Vâlcea
vineri, 10 noiembrie 2023
IPOSTAZE PISICEȘTI (III)
IPOSTAZE PISICEȘTI (III)
- Bine, Miaunica, te-am luat în brațe. Ce voiai să-mi arăți?
- Nu să-ți arăt!
- ...
- Să-ți spun ceva la ureche, să rămână doar între noi.
- ...
_________________________________________________________________________joi, 9 noiembrie 2023
Amintiri cu Sfântul Nectarie
Desen cu Sfantul Ierarh Nectarie Taumaturgul, pe care l-am facut in 2005, ca multumire pentru ca m-a ajutat sa iau nota 7,70 la Concursul National de Titularizare. Originalul l-am inramat si l-am dus atunci la Manastirea Radu Voda din Bucuresti...
Când mămica mea a făcut infarct, în 14 noiembrie 2017, și a fost internată de urgență, la Terapie Intensivă, la Spitalul Bagdasar, la Cardiologie, Sfântul Nectarie a salvat-o. Când a fost operată la inimă, pe cord deschis, pentru triplu by-pass aorto-coronarian, în 29 mai 2018, Sfântul Nectarie a salvat-o din nou, operația reușind. În 2021 însă, deși m-am rugat lui, nu a mai salvat-o... Sau a... salvat-o în felul său. De durere și grea suferință... Mămica a murit pe 6 septembrie... În ziua în care ar fi fost ziua de naștere a tatălui meu și soțul său... Ei nu se înțelegeau prea bine, deseori se certau...
Nu știu de ce, nu știu care a fost și care este planul lui Dumnezeu pentru / cu mine, am rămas cu multe ”de ce?”-uri la care nu am primit și nu primesc răspuns... Mi-e dor de mămica mea, mi-e dor mereu, în fiecare zi plânge dorul dureros de greu în mine, în fiecare clipă o strig și o caut pe MAMA... Acum... în ... amintiri... 😢😢😢😢😢😢😢...
Dar... Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul, marele făcător de minuni, să vă ocrotească, pace, sănătate și toate cele bune să vă dăruiască!
miercuri, 8 noiembrie 2023
Beneficiarii Centrului „Sfântul Nectarie” au primit binecuvântarea sfântului ocrotitor
Ziua mea secretă
Ziua mea secretă
Într-o toamnă blândă, cu raze jucăușe și frunze colorate în nuanța aurului soarelui, o fetiță cu cosițe de culoarea grâului și bujori în obrăjori o întrebă, tainic, pe cea care îi dăduse viață, de ce poartă doar un singur prenume...
- Draga mea, nu fii tristă! Tu ai cel mai frumos prenume! Tu ai fost botezată cu prenumele bunicului tău, cu cel al unchiului tău cel mai bun, cu cel al nașului tău. Tu te afli sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae, marele făcător de minuni.
- Da, mami, mă bucur că mă ocrotește Sfântul Nicolae, am un nume frumos și sunt bucuroasă că port prenumele bunicului, ale unchiului și nașului meu. Dar... sunt multe persoane care au două prenume... Și surioara mea...
- Da, Nicoleta dragă, așa e. Numai că..., hai să-ți spun un secret: pe tine ar fi trebuit să te cheme și Mihaela, astăzi ar fi trebuit să fie ziua ta onomastică. Numai că, în anul în care te-ai născut, cei de la Starea Civilă nu au acceptat ca nou-născuții să poarte două prenume...
- Aaaa, mămico! Ce veste extraordinară! Înseamnă că Sfântul Arhanghel Mihail este și el ocrotitorul meu?
- Da, scumpa mea! Sfântul Arhanghel Mihail te ocrotește și te va ocroti mereu! Să nu uiți niciodată lucrul acesta!
- Nu, mami, nu voi uita. Îți mulțumesc.
După ce toamne îndelungi și-au scuturat frunzele auriu-arămii pe pământul îngândurat și tremurând al anilor, după ce fetița își pierdu mămica – RAIUL său de acasă, ACASĂ al său, PUTEREA și RAȚIUNEA de a fi -, își aminti, cu drag, printre lacrimi și suspine, de acea discuție din ceas de seară... Îmbrățișă fotografia mamei sale dragi și îi promise, din nou, că nu va uita de Sfântul Arhanghel Mihail... Mai ales că învățase, pe parcursul anilor, că numele Sfântului însemna „cine este ca Dumnezeu?”.
Își strânse manualul și caietul care conținea proiectele didactice pentru clasele a VII-a și a X-a la care preda de la începutul anului școlar, își mai privi încă o dată analiza testului predictiv, corectă niște cuvinte ale căror litere lipsă le sesiză la o a treia lectură, își făcu „ghiozdanul” pentru a doua zi și își luă cartea de rugăciun – Acatistul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. A doua zi era prăznuirea Soborului Sfinților Arhangheli. Ziua ei secretă.
Dimineața o întâmpină în tril de vesel întraripată și în lumina soarelui ce se ridicase binișor, astfel încât încălzea destul de bine pământul. Nu degeaba zilei de 8 noiembrie i se mai spunea, popular, „Vara Sfântului Mihail”. Da! Pe bună dreptate! Pe 8 noiembrie, în fiecare an, era cald, de ziceai că se întoarce vara și nu că va urma să vină iarna cea grea, rece și geroasă...
Bucuria zilei avea să i se descopere în toată splendoarea sa în fața porții dinspre stradă: gutuiul avea gutui mari, rotunde și galbene, care păstrau în coaja lor, acoperită cu un puf fin, ca de mătasă, tot soarele vesel al verii. Gutui dulci-acrișoare, înmuiate de gândul cel bun al naturii înconjurătoare...
Ziua celei ce fusese fetița scumpă a MAMEI începuse cu SPERANȚĂ de BINE și FRUMOS.
Ajunsă la școală, își luă catalogul la timp și porni spre prima clasă la care avea oră. Deschise larg ușa, îmbrățițându-și micuții cu zâmbetul său vesel și plin de senin. Toți elevii o salutară cu respect și Mihai, primul elev din banca întâi de pe rândul de la fereastră se apropie de catedră, întinzând cutia cu bomboane spre doamna pe care o simpatiza foarte mult.
- „La mulți ani!”, Mihai! Să fii sănătos și bun, înțelept și cuminte, să ai parte de realizări și note mari, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil să te ocrotească!
- Vă mulțumesc, domnișoara profesoară! Uitați, de ziua mea vă rog să primiți această mică icoană pe sticlă realizată de mine aseară. Sfinții Arhangheli să vă fie alături mereu!
- Îți mulțumesc, Mihai! Îți mulțumesc mult de tot! Voi păstra această icoană, cu sfințenie!
- Doamna, îi cântăm „La mulți ani!” colegului nostru? Ca să-i meargă bine astăzi, de ziua lui... - se auzi un glas sfios, de pe la mijlocul clasei.
- Desigur, dragii mei. Haideți să-i urăm colegului vostru, Mihai, „La mulți ani!”, prin cânt.
Și glasuri cristaline, sincere, îmbrățișară începutul primei ore din acea zi!
Și la fiecare clasă se întâmplă la fel.
Cântecelul și urările de „La mulți ani!” ale micuților învățăcei îi învăluiră și domnișoarei profesoare sufletul trist, dar primitor de duh de speranță și lumină. Lumină izvorâtă din puritatea și sinceritatea sufletelor copiilor, cărora se străduia, în fiecare ceas, în fiecare zi, în fiecare clipă, să le dăruiască din prea plinul bunătății sufletului său, din prea plinul cunoștințelor sale, spirituale și legate de disciplinele pe care le preda.
Ziua secretă a Nicoletei se încheie cu rugăciune nouă către Sfinții Arhangheli, cu bucuria senină a liniștii izvorâtă din tot. Sărută, din nou, icoana Sfinților, dar și fotografia mamei, cu care adormi în brațe. Un somn liniștit și odihnitor.
Nicoleta Enculescu, București, 14 noiembrie 2022
marți, 7 noiembrie 2023
ÎNAINTEPRĂZNUIREA SFINȚILOR ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIIL PRIN SERBAREA ORGANIZATĂ DE ELEVII ȘCOLII GIMNAZIALE „MĂRȚIȘOR” LA BISERICA „MĂRȚIȘOR” DIN BUCUREȘTI, SECTOR 4 - OCROTITORII ACESTUI SFÂNT LĂCAȘ DE CULT
ÎNAINTEPRĂZNUIREA SFINȚILOR ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIIL PRIN SERBAREA ORGANIZATĂ DE ELEVII ȘCOLII GIMNAZIALE „MĂRȚIȘOR” LA BISERICA „MĂRȚIȘOR” DIN BUCUREȘTI, SECTOR 4 - OCROTITORII ACESTUI SFÂNT LĂCAȘ DE CULT