Ani de scoala - un cantec emotionant care trezeste multe amintiri

CUGETARI LATINE

VERBUL - limba latină

Rugăciune puternică pentru momentele grele ale vieții

 

Mănăstirea Vlădiceni

  · 

Rugăciune puternică pentru momentele grele ale vieții

O, Dumnezeule Mare, mântuieşte-mă de toate relele; o, Dumnezeule Mare, care ai hărăzit mângâiere tuturor Sfinţilor, hărăzeşte-mi-o şi mie, care ajuţi şi sprijini toate lucrările, ajută-mă şi sprijină-mă în toate nevoile, scapă-mă de toate primejdiile, de toţi duşmanii văzuţi şi nevăzuţi.

În numele Tatălui care a creeat lumea, în numele Fiului care a răscumparat-o, în numele Sfântului Duh care a împlinit legea în toată a ei desăvârşire.

Binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl care cu cuvântul a zidit lumea, să fie pururea cu mine ......!

Binecuvântarea Domnului Iisus Hristos, fiul Marelui Dumnezeu, să fie pururea cu mine.....!

Binecuvântarea Sfântului Duh cu cele mai scumpe daruri ale Sale, să fie pururea cu mine ... !

Doamne, norii grei ai nenorocirilor şi ai supărarilor se abat asupra capului meu şi întristările sfâşietoare mă copleşesc, dar mă mângăi că Tu mă iubeşti şi această încredinţare mă încurajează. Plin(ă) de nadejde în dragostea şi bunătatea Ta, nu voi lăsa să mă biruiască împotrivirile soartei, ci mă voi lupta cu curaj, căci numai cu ajutorul Tău voi reuşi.

La tine, dar Preabunule Doamne, alerg şi mă rog: vino grabnic şi mă mântuie cu puterea Ta, cu mila Ta, precum ai mântuit şi pe Petru cel ce venea pe apă; întinde-mi mâna ca şi lui şi mai presus Doamne dă-mi sănătate şi..........(se spune o singură dorinţă).

Doamne, ai milă şi nu zăbovi şi primeşte cu bunătatea Ta rugaciunea mea ce o fac către Tine, apără-mă cu Harul Tău şi ajută-mă sa fiu statornic în angajamentul ce-l iau faţă de Tine: de a da o bucată de pâine la săraci şi de a mă ruga pentru cei aflaţi în primejdii sau suferinţă şi pentru mântuirea tuturor oamenilor.

Trimite Doamne binecuvantarea Ta peste duşmanii mei cunoscuţi....(se spune numele) şi necunoscuţi şi iîdreaptă-i cu gânduri bune spre mine şi spre toţi ai casei mele.Tu Doamne, doreşti ca omul să trăiască în unire şi dragoste pe pământ.

Fă-i şi pe cei ce mă asupresc, mă urăsc, mă chinuiesc, ma năpăstuiesc, mă descurajează, ma desconsideră, să cunoască milostivirea Ta şi luminează-le Tu , Doamne, inima lor şi fă-o primitoare de dragoste, ca să trăim în deplină unire, cu inima curată şi ne iartă nouă greşelile, precum iertăm celor ce ne greşesc noua. AMIN!

Băncile - proză scurtă după imagine, premiată - ediția octombrie 2022

 Mulțumesc, Agora ARTELOR!

Mulțumesc juriului!

Mulțumesc pentru aprecieri!

Premiul al II-lea pentru concursul de proză scurtă după imagine – ediția octombrie 2022

Băncile

Au rămas tăcute, respirând, din plin, aerul plin de miresme al celei de a treia fiice a Bătrânului An: Toamna cea bogată în rod și culoare… Au așteptat-o, tăcute, încă de pe la sfârșitul lui Gustar, și iat-o acum: dansând pe ritm de frunze galben-arămii ce se desprind în zbor ușor și îmbrățișează pământul îndelung, răbdător, cu speranță… Cu speranța că la primăvară își vor lua zborul în sens invers și vor înverzi.

Tăcute, băncile de pe deal ascultă poveștile naturii, ale drumeților, ale… fiarelor pădurii. Chiar acestea din urmă se strâng în jurul lor, noapte de noapte, iar în lumina tainică a lunii încep a vorbi… Nu le mai e frică de ele! Le era frică în tinerețe, dar acum s-au obișnuit. Le primesc cu drag, dându-le voie să se odihnească, iar ele, animăluțele acestea atât de fioroase, sunt cuminți, nu le strică, scrijelind inimi străpunse de câte o săgeată, precum fac tinerii îndrăgostiți, mai ales primăvara și vara…

Astăzi, natura le-a mai povestit câte ceva, îngrijorată fiind de venirea timpurie a iernii. Toată lumea era agitată din cauza aceasta, timpul își scurtase și el durata, vrând să meargă mai repede la somn. Toată disperarea era zugrăvită în umbre lungi, hidoase, lăsate de munți. Norii căpătaseră forme ciudate, devenind din ce în ce mai gri. Băncile, mângâiate, cu ultimele puteri, de razele firave ale soarelui, ce se strecurau printre nori, visau la bogăția de culori ce înveșmântau încă munții din spatele lor. La picioarele lor se lăsă, legănată pe aripi de vânt, o frunză ce le salută încântată. Și le povesti, emoționată, strigătul inimii… Inima plină de dor, de un dor tainic, dureros și sfâșietor. Inima plină de tristeți a unei fetițe dintre dimineți… O fetiță cu două cosițe precum spicul de aur al grâului din vara bogată a fiecărui an. O fetiță cu doi obrăjori precum doi bujori. O fetiță specială, cu ochi ca mura câmpului, cu un glas de privighetoare, dar plină de îngrijorare… O fetiță singuratică, căreia îi murise mama – TOTUL acela imens și rotund al oricărei ființe omenești. O fetiță pentru care viața nu mai avea sens, mai ales după ce chiar și femeia ce se purtase, ca o mamă, cu ea, care îi purtase, un timp, de grijă, care o povățuise cu drag, cândva, cu luni în urmă, o abandonase pe urcușul zbuciumat al existenței pământești… O fetiță care avea nevoie de dragoste de mamă și îmbrățișări, care nădăjduia în reîntoarcerea celei ce îi bandajase sufletul și îi cosese inima cu praf magic de credință și speranță… O fetiță cu ochii arși de lacrimi și de dor… Un dor sfâșietor… Frunza se îmbujoră și ea pe loc, devenind, din galben-verde, roșie-verzuie. Transformarea fu rapidă și aproape insesizabilă de suratele ei ce se desprindeau încet de ramurile copacilor și sărutau pământul cu o ultimă îmbrățișare de învingător al Timpului curgător în clepsidra de basm a Toamnei. Numai băncile o văzură și cu un ochi lăcrimau, iar cu celălalt zâmbeau, mulțumind pentru toate bunele primiri.

(500 cuvinte)

Nicoleta Enculescu, București, 18 octombrie 2022

__________________________________

Felicitări tuturor participanților!

Felicitări premianților!

Cat Purring Has To Be The Most Relaxing Sound Ever | The Dodo

Corina Chiriac - Mama, doar mama (1983)

Iată cum să ai și să menții o minte limpede, lucidă și puternică. Ascult...

Scurta rugăciune pentru reușita la examene! SPORIREA MINȚII

Antifonul II pe glas V la Mănăstirea Sămurcășești, Ciorogarla

CORINA CHIRIAC - RUGACIUNE CATRE SFANTA CUVIOASA PARASCHEVA

Lumină pentru toți • Andrei Păunescu • Cenaclul Flacăra Simfonic 2019

Mihail Bucă și TRoNoS - Concert de muzică tradițională / LIVE IBMF 2022

MĂRIUCA

 

MĂRIUCA

Măriuca întinse mâna, spre a-și lua cartea preferată din care obișnuia să citească înainte de culcare, însă simți ceva atingându-i, ușor, mâna. Se învățase să nu se mai uite după carte pe policioară, ci să o ia direct, fiindcă reușea, de ficare dată, să-și aducă în fața ochilor imaginea lucrurilor, ordinea lor, poziția, culoarea. Acum, curioasă, se uită în direcția policioarei, iar de-acolo doi ochi negri, ca mura câmpului, o urmăreau cu atenție, fiind atenți la orice mișcare a fetiței. Ochii negri, precum și năsucul roz, în vânt, dar și mustăcioarele albe aparțineau unui ghemotoc de blăniță alb, cu pete negre, ici-colo, pe spate și pe lăbuțe: o pisicuță ageră, de nici două luni. Fetiță și pisicuță se apropiară una de alta, cu sfială, timid. Era pentru prima dată când Măriuca, la cei 10 anișori pe care îi avea, vedea un pui de pisică și – mai ales! - atât de drăguț!

- Hei, Pisi, ce faci? Cum de ai ajuns pe policioara mea plină de cărți? Cum ai intrat aici? Ah..., da! Am lăsat, întreaga zi, geamul deschis...

- Draga mea, bine ai făcut! Dacă nu aș fi găsit geamul camerei tale deschis, de mult aș fi fost o simplă amintire... Grivei, cățelul vecinilor tăi, mă alerga de să-mi sară inima din piept, nu alta!...

- Tu vorbești, Pisoiaș?

- Da. E nostim, nu? Dar nu mă pot auzi decât oamenii cu suflet bun...

- Și tu crezi că suflețelul meu este bun?

- Dacă mă auzi..., asta așa este!

- Hai să facem cunoștință! Eu sunt Măriuca și am 10 ani, sunt în clasa a IV-a și îmi place foarte mult să citesc. Din păcate, sunt tristă...

- Mie mi se spune în multe feluri: Pisi-Pisoiaș-Miaunica. Sunt o fetiță de două luni și am rămas singură pe stradă.

- Hai să fim prietene, Miaunica! Eu nu am nicio prietenă... De fapt, la câteva luni după ce a murit mămica mea, doamna Aniela a avut grijă de mine ca o mămică, îmi spunea „suflețel”, dar... de ceva timp m-a părăsit..., am rămas din nou singură... Încă mai sufăr și mi-e dor de mămica mea, mi-e dor și de doamna Aniela...

- Aici cu cine locuiești, fetiță dragă?

- Aici locuiesc cu o bătrânică tare neputincioasă. O ajut la curățenie, la spălatul rufelor și al veselei, la cumpărături. A, să nu te gândești că merg la magazin! Nu! Nici nu aș putea, nici nu mi-ar vinde mie cineva, văzându-mă atât de mică. Fac comandă și ni se livrează produsele la domiciliu. Sunt atentă când plătesc și ce rest mi se dă. Fac calculele rapid, pentru că mă pricep. Sunt elevă foarte bună la matematică!

- Îți place la școală, să înțeleg.

- Da, chiar da! Îmi place să citesc, să scriu, să socotesc. Acum mă pregătesc pentru un concurs de povești, organizat de școală. Sper să câștig Premiul cel Mare, ca să îi pot cumpăra bunicuței medicamentele necesare.

- Să scrii și despre mine, da? Ai să vezi că o să reușești! Mă voi ruga pentru tine, pentru bunicuța la care stai și pentru doamna Aniela!

Așa le prinse seara pe cele două noi prietene: Măriuca și Pisi-Pisoiaș-Miaunica.

Fetița își pusese, serios, în gând, să se hotărască doar asupra unui nume. Însă lăsă lucrul acesta pentru a doua zi, după concurs.

Noaptea se lăsă ca un fur peste fiecare stradă, peste fiecare casă. În cămăruța lor, luminată de becul lămpiței de pe masa de lucru de lângă pat, fetiță și pisicuță se rugam cum puteau ele mai bine, mai simplu, mai frumos.

Ziua sosi și când geana dimineții își deschidea, somnoroasă, pleoapa, lăsând lumina să pătrundă întreaga fire, Măriuca deja era în picioare, rostind rugăciunile dimineții. Își spălă bine ochișorii și dințișorii, din care i se mai clătina încă unul, jucăuș, într-o parte, îi dădu Miaunicăi din laptele de la școală, pe care și-l oprise fără vreun scop anume, își dezmierdă noua prietenă, o ajută pe bunicuța Miriam să-și ia gustarea de dimineață și medicamentele, apoi o porni veselă spre școală. După o oră de citire, una de matematică, lucrul manual și caligrafie, avea să o aștepte faimosul concurs de povești. De-abia aștepta să-și citească povestea! Era convinsă că îi va fi apreciată, era convinsă că mămica ei, de sus, din Ceruri, Îngeraș devenit acum, o va ajuta.

Și da! Minunea se împlini! Fetița obținu Premiul cel Mare, diploma și felicitările. Toți erau bucuroși de reușita ei. Doamna învățătoare Liliana, de la clasa ei, dar și doamna de limba română de la gimnaziu, Daiana, plângeau, pe ascuns. I se înmânară banii de Premiu și doamna Liliana o însoți la farmacie, pentru procurarea medicamentelor.

După o îndelungă și sinceră îmbrățișare, dascăl și elev se despărțiră, fiecare pornind-o spre casa lui.

Intrând în casă, Măriuca o găsi, la bunicuța Miriam, pe doamna Aniela, care o salută, cu dragoste și lacrimi în ochi:

- Doamne, ajută, Suflețel! Te rog să mă ierți!

Măriuca le îmbrățișă pe amândouă, pe bunicuță și pe mămica sa de suflet, doamna Aniela, picurând în sufletele lor bucurie și bunătate, dragoste de copil și sinceritate. Iar Miaunica se alinta și ea, frecându-i-se de pantofiorii roșii de lac, primiți, în urmă cu doi ani, de fetiță, de la Îngerașul său din Cer. Era tare mândră Miaunica de prietena sa blândă, care împrăștia, în juru-i, bucurie și bunătate!

De bucurie, bunătate, dragoste și sinceritate să aveți parte și voi, dragii mei, dragi!

Nicoleta Enculescu, București, 9 octombrie 2022

Dislexia. Ce este și cum îți poate ruina sau salva viața

ZIUA DE 6...

 

se simte frântă.

 

Distribuit pentru: Pu

ZIUA DE 6...

    Ziua de 6 a fiecărei luni, de un an și o lună încoace, îmi prilejuiește aduceri-aminte dureroase și-amare, în egală măsură... MAMA!... Când ruga era mai aprinsă și invocarea lui Dumnezeu, a Maicii Domnului și a Sfinților prindea aripi uriașe de speranță, un telefon a distrus cupa de cristal a sufletului... Inima s-a împrăștiat în mii de bucățele în Univers și a rămas așa de atunci. Nici alifie de gânduri bune și încurajări nu o mai pot reda înfățișării dintâi, nici pansamentele doririlor nu o pot recupera... Un telefon sunând, când geana dimineții se deschidea somnoroasă, lăsând jucăușul soare al începutului senin de toamnă să zâmbească noii zile, a transformat TOTUL în pulbere... VIS? Aș fi vrut să fie VIS, dar a fost și este o CRUDĂ REALITATE... Gândul mi se-nfioară și mii de țepi mă înconjoară...

    ...Și tot ziua de 6, de două luni încoace, îmi prilejuiește alte adânci aduceri-aminte dureroase... Persoana care și-a asumat să-mi fie ca o mamă, să-mi dăruiască dragoste de mamă și îmbrățișări de mamă, m-a abandonat... Tot ce a clădit bun în mine, toată încrederea pe care mă făcuse să o am din nou în Viață, în Bun, în oameni – s-au năruit... Totul a fost o falsitate? Am nevoie, în continuare, de dumneaei!...

    Urăsc ziua de 6!

    Fără dragoste de mamă și îmbrățișări de mamă nu pot înainta, totul se clatină în viața mea!...

SINGURĂ, ÎN LUME, DOAMNE, M-AI LĂSAT…

 

SINGURĂ, ÎN LUME, DOAMNE, M-AI LĂSAT…

Singură, în lume, Doamne, m-ai lăsat,

Cu un greu, mare și sângeros oftat,

Prietenii… departe de mine au plecat…

Singură, în lume, Doamne, m-ai lăsat,

Calea-Ți nu pot azi s-o mai străbat,

E greu urcușul, clipele-s’ de fier,

M-apasă dorul tare, mă sting ușor și pier...

Brațul Tău, odată, mi-era ajutor,

Chipu-Ți Blând și Dulce – Far călăuzitor,

Însă astăzi ruga și orice simt, și orice fac... -

Greșit-am, Doamne, atât de rău și nu-Ți mai plac?

Cu dor și întristare șoptit-am, Doamne, ne-ncetat,

Suspinu-mi să-l auzi eu Te-am rugat,

Dar voia Ta cu mine este cu totul alta -

Oare... care-i cu adevărat aceasta?...

Totul e suspin și dor, și jale,

Pasul mi se clatină pe Cale...

Singură, în lume, Doamne, m-ai lăsat,

Cu un greu, mare și sângeros oftat,

Prietenii... departe de mine au plecat...

Să plec, o, Doamne, din lumea plină de păcat,

Grăbește, Doamne, în tină am să cad...

PLANIFICAREA MATERIALELOR PT. TITULARIZARE ȘI DEF 2022-2023