LIMBA ROMÂMĂ (GRAMATICA) PENTRU CLASELE V-VIII
Am să vă spun, copii, acum,
Povestea Imperiului cel bun.
E o poveste a gramaticii, v-o spun,
E o poveste cu capcane, Licurici,
E o poveste pentru voi, cei mici!
Tabele, scheme, hărți conceptuale am creat,
Rebusuri și versuri pentru voi am creionat,
Sigur povestea mea, în timp, va ajuta,
Citește-o! Hai! Nu mai pregeta!
VERBUL
E cel dintâi, e primul împărat
Care, pe lângă el, a adunat
Acțiuni, activități, mândrii,
Haideți să-l cunoaștem, azi, copii!
În definiție el spune
Că-i parte de vorbire flexibilă -
pe bune!
Are și moduri, timpuri, numere, persoane,
Trei diateze, patru conjugări: vai, Doamne!
E ”cel mai ce” dintre-mpărați,
Are rude, are frați!...
VERBUL
VERBUL: partea de vorbire
flexibilă care exprimă acțiuni (a schia,
a vedea, a scrie, a citi, a coborî), existența (a fi, a exista, a se afla, a se găsi) și starea (a se naște, a muri).
CLASIFICARE – TRANZITIV (îi urmează /
poate fi urmat de un complement direct);
-
INTRANZITIV (nu îi
urmează / nu poate fi urmat de un complement direct);
-
IMPERSONAL prin conținut (acțiunea exprimată de el nu este săvârșită de nicio persoană) și
UNIPERSONAL prin formă (are numai
persoana a III-a, numărul singular) – a ploua, a ninge, a tuna, a fulgera,
a se însera, a se înnora, a se înnopta, se zice, se pare, se aude, se crede, se
întâmplă, a măcăi, a lătra, a trebui etc. -;
-
PREDICATIV sau personal (acțiunea exprimată de acest tip de verb este realizată de persoane; el
are funcția sintactică de predicat verbal – care răspunde la întrebarea ”ce
face?”, adresată subiectului – sau de predicat nominal, care arată ce este,
cine este și cum este subiectul, aflându-se prin întrebările ”cine este?”, ”ce
este?”, ”cum este?” și fiind alcătuit dintr-un verb copulativ și un nume
predicativ);
-
NEPREDICATIV sau nepersonal (acțiunea exprimată de acest tip de verb nu poate fi realizată de
persoane; el are funcții sintactice de subiect, nume predicativ, complement
direct, complement indirect, atribut verbal, atribut adjectival, complement
circumstanțial de mod, complement circumstanțial de timp)
- ACTIV PRONOMINAL, care, la diateza activă, este însoțit de un pronume reflexiv care îndeplinește funcții sintactice separat (El iși spune cuvinte de îmbărbătare. - cui spune? sie, însuși, își = complement indirect -. El se laudă. - pe cine? pe sine, se = complement direct -. El și-a murdărit pantofii. - ai cui? ai săi, și- = atribut pronominal în Dativ / dativul posesiv -. )
- AUXILIAR / AJUTĂTOR, ce ajută la formarea unor timpuri compuse (a fi - modul indicativ, timpul viitor anterior: voi fi venit; modul conjunctiv, timpul perfect: să fi venit; modul condițional-optativ, timpul perfect: aș fi venit; modul infinitiv, timpul perfect: a fi venit; diateza pasivă: sunt venit -; a avea - modul indicativ, timpul perfect compus: am venit; modul condițional-optativ, timpurile prezent și perfect: aș venit, ai fi venit -; a voi - modul indicativ, timpul viitor și viitor anterior: voi veni, voi fi venit -)
- COPULATIV, care, împreună cu numele predicativ, formează predicatul nominal: a fi - când nu poate fi înlocuit cu niciunul dintre verbele a exista, a se afla, a se găsi; a deveni, tot timpul; a ajunge, când poate fi înlocuit cu ”a deveni”; a ieși, când poate fi înlocuit cu ”a deveni”; a se face, când poate fi înlocuit cu ”a deveni”; a părea, când are subiect (El pare de piatră.), când nu apare la diateza reflexivă și când nu este verb impersonal, urmat de de propoziția suborbonată subiectivă; a însemna, când are sensul de ”a avea importanță” și când nu poate fi înlocuit cu ”a nota”, ”a marca” (printr-un semn, ceva), ”a face un semn”; a se numi, când se referă la nume (Prietena mea se numește Mioara.); a se chema, când se referă la nume (Ea se cheamă Iulia.) și când nu se poate înlocui cu ”a striga”, ”a anunța”; a rămâne, când arată că subiectului nu i s-a schimbat caracteristica și când nu arată starea; a se naște, când nu poate fi înlocuit cu ”a veni pe lume”.
CONJUGĂRILE VERBULUI: După terminația verbului la modul infinitiv, timpul
prezent, verbul cunoaște patru conjugări, și anume: - conjugarea I, verbele la
infinitiv terminându-se în litera ”-a”: a schia, a colora etc.;
-
conjugarea a II-a, verbele la infinitiv terminându-se în
literele ”-ea”: a vedea, a (-i) plăcea etc.;
-
conjugarea a III-a, verbele la infinitiv terminându-se în
litera ”-e”: a scire, a merge, a șterge etc.;
-
conjugarea a IV-a, verbele la infinitiv terminându-se în
literele ”-i” și / sau ”-î”: a citi, a ști, a privi, a hotârî, a coborî, a
doborî etc..
DIATEZA VERBULUI: Diateza este forma pe care o ia verbul pentru a exprima
raportul dintre acțiune și subiect.
În limba română, verbul are trebi diateze: - DIATEZA ACTIVA, acțiunea
exprimată de verb fiind realizată de subiectul gramatical (Ea cântă la vioară.);
-
DIATEZA PASIVĂ, cțiunea exprimată de verb fiind suferită
de subiectul gramatical și realizată de subiectul logic, cunoscut și sub numele
de complement de agent ﴾Cartea – subiect gramatical – este adusă (predicat verbal tot timpul, deși are nuanță de predicat nominal) de Mihaela – subiect logic / complement
de agent -﴿
-
DIATEZA REFLEXIVĂ
DIATEZA REFLEXIVĂ arată că acțiunea exprimată de verb este realizată de
subiectul gramatical, care participă intens la acțiune și o și suferă, în
același timp.
Verbele la diateza reflexivă sunt însoțite obligatoriu de un pronume reflexiv, în cazul acuzativ sau dativ,
fără funcție sintactică (Mara se gândește
la sceneră. – cazul Ac.; Mircea își
închipuie o scenă de luptă. – cazul D.).
Pronumele reflexiv care însoțește verbul la diateza reflexivă se analizează
împreună cu acesta!
MODURILE ȘI TIMPURIL PREDICATIVE
/ PERSONALE
A. MODUL INDICATIV
|
Persoana
|
Timpul prezent
|
Timpul imperfect
|
Timpul perfect simplu
|
Timpul perfect compus
|
Timpul mai mult ca perfect
|
|
|
|
|
I sg.
|
cânt
|
cântam
|
cântai
|
Am cântat
|
cântasem
|
|
|
|
|
A II-a sg.
|
Cânți
|
Cântai
|
Cântași
|
Ai cântat
|
Cântaseși
|
|
|
|
|
A III-a sg.
|
Cântă
|
Cânta
|
cântă
|
Au cântat
|
cântase
|
|
|
|
|
I pl.
|
Cântăm
|
Cântam
|
cântarăm
|
Am cântat
|
cântaserăm
|
|
|
|
|
A II-a pl.
|
Cântați
|
Cântați
|
Cântarăți
|
Ați cântat
|
Cântaserăți
|
|
|
|
|
A III-a pl.
|
cântă
|
cântau
|
cântară
|
Au cântat
|
cântaseră
|
|
|
|
|
Timpul viitor
|
Timpul viitor anterior
|
Timpul viitor popular
|
|
|
Voi cânta
|
Voi fi cântat
|
O să cânt; oi cânta; am să cânt
|
|
|
Vei cânta
|
Vei fi cântat
|
O să cânți; ăi cânta / îi cânta; ai să cânți
|
|
|
Va cânta
|
Va fi cântat
|
O să cânte; o cânta; are să cânte
|
|
|
Vom cânta
|
Vom fi cântat
|
O să cântăm; om cânta; avem să cântăm
|
|
|
Veți cânta
|
Veți fi cântat
|
O să cântați; ăți / îți cânta; aveți să cântați
|
|
|
Vor cânta
|
Vor fi cântat
|
O să cânte; or cânta; au să cânte
|
|
|
Forma afirmativă
|
Forma negativă
|
Persoana a II-a, numărul singular
|
Cântă!
|
Nu cânta!
|
Persoana a II-a, numărul plural
|
Cântați!
|
Nu cântați!
|
C. MODUL CONJUNCTIV
Persoana
|
Timpul prezent
|
Timpul perfect
|
I, sg.
|
Să cânt
|
Să fi cântat
|
A II-a, sg.
|
Să cânți
|
Să fi cântat
|
A III-a, sg.
|
Să cânte
|
Să fi cântat
|
I, pl.
|
Să cântăm
|
Să fi cântat
|
A II-a, pl.
|
Să cântați
|
Să fi cântat
|
A III-a, pl.
|
Să cânte
|
Să fi cântat
|
D. MODUL CONDIȚIONAL-OPTATIV
Persoana
|
Timpul prezent
|
Timpul perfect
|
I, sg.
|
Aș cânta
|
Aș fi cântat
|
A II-a, sg.
|
Ai cânta
|
Ai fi cântat
|
A III-a, sg.
|
Ar cânta
|
Ar fi cântat
|
I, pl.
|
Am cânta
|
Am fi cântat
|
A II-a, pl.
|
Ați cânta
|
Ați fi cântat
|
A III-a, pl.
|
Ar cânta
|
Ar fi cântat
|
MODURILE ȘI TIMPURILE
NEPREDICATIVE / NEPERSONALE
A. MODUL INFINITIV
TIMPUL PREZENT
|
TIMPUL PERFECT
|
A cânta
|
A fi cântat
|
B. MODUL GERUNZIU
Cântând
C. MODUL PARTICIPIU
Cântat, cântată, cântați,
cântate
D. SUPIN
De cântat, pentru cântat,
la cântat, despre cântat
FUNCȚIILE SINTACTICE ALE VERBELOR
AFLATE LA MODURI NEPREDICATIVE / NEPERSONALE
MODUL INFINITIV
|
-
subiect: A desena
este o plăcere.
-
Nume predicativ: Plăcerea mea este de a desena.
-
Atribut verbal: Plăcerea de a desena o are Ioana.
-
Complement direct: Vrem a desena.
-
Complement indirect: Se gândește a desena un curcubeu.
-
Complement circumstanțial de timp: Înainte de a desena își ascute creioanele.
-
Complement circumstanțial de mod: Pictează fără a desena mai întâi.
-
Complement circumstanțial de scop: Pentru a desena are nevoie de creioane.
|
MODUL GERUNZIU
|
-
subiect: Din camera cealaltă se auzea strigând.
-
Atribut verbal (când nu se acordă cu substantivul):
Păru-i lunecând pe umeri era blond.
-
Atribut adjectival (când se acordă cu substantivul pe
care îl determină, în gen, număr și caz): Coșurile fumegânde ale caselor se vedeau de departe.
-
Complement direct: George auzea strigând în curte.
-
Complement circumstanțial de mod: Mânca înghițind repede.
-
Complement circumstanțial de timp: Privind tabloul, a fost impresionat.
-
Complement circumstanțial de cauză: Mergând prea repede, a căzut.
|
MODUL PARTICIPIU
|
-
atribut adjectival: El poartă un costum deschis la culoare.
-
Nume predicativ: Culoarea costumului său era deschisă.
-
Complement circumstanțial de mod: El își exprima deschis părerile.
-
Subiect: Cel
deschis îmi place mai mult.
|
MODUL SUPIN
|
-
subiect: De
învățat este ușor.
-
Nume predicativ: Poezia este de învățat.
-
Atribut verbal: Poezia de învățat este frumoasă.
-
Complement direct: Avem de învățat o poezie.
-
Complement indirect: S-a săturat de stat degeaba.
-
Complement circumstanțial de loc: Am dat o raită pe la scăldat.
-
Complement circumstanțial de scop: A plecat la învățat. Merge la pădure pentru vânat.
|
LOCUȚIUNEA VERBALĂ este un grup
de cuvinte ce echivalează cu sensul unui verb: a face explozie = a exploda, a da foc = a incendia, a da năvală = a năvăli, a face rost = a procura, a lua apărarea = a apăra, a lua
loc = a se așeza, a lua naștere =
a începe, a lua sfârșit = a se
termina, a se sfârși, a băga de seamă
= a sesiza, a observa, a da de știre = a vesti, a da în vileag = a dezvălui, a demasca, a-și aduce aminte = a-și aminti, a face cu mâna = a chema, a saluta, a pune la cale = a plănui, a lăsa baltă = a renunța, a-și băga mințile în cap = a se cuminți,
a
trage pe sfoară = a păcăli, a se da
de-a rostogolul = a se rostogoli, a
avea habar = a ști, a-și face
intrarea = a intra, a lua la ochi =
a ochi, a lua aminte = a fi atent, a lua în batjocură = a râde (de cineva),
a aduce aminte = a aminti, a da rod = a rodi, a da zor = a zori, a o lua la
fugă = a fugi, a sta de veghe = a
veghea, a sta de vorbă = a vorbi, a da chiot = a chiui, a croi-o la fugă = a fugi, a da în pârg = a se pârgui, a lua o hotărâre = a hotărî, a trage cu ochiul = a privi, a sta în loc = a se opri, a da ortul popii = a muri, a spăla putina = a fugi, a lua parte = a participa, a ține hangul = a acompania, a ține piept = a rezista, a face cu ou și cu oțet = a certa, a
ocărî
