Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

joi, 6 septembrie 2018

Amintirile

       Amintirile înnobilează ziua, picurând lacrimi de dor... Bătăile inimii sunt ca aripile porumbelului ce te salută din zbor... Aripi care uneori se frâng sub greutatea dorului... Un dor sfâșietor..., plin de speranța regăsirii în eternitate, când toate sufletele își vor zâmbi în Împărăția Cerurilor, poate chiar în Grădina Raiului...
        Amintirea zboară, de-a lungul timpului, odată cu tine, iar neuitarea devine anotimp nins de emoții...
        Mi-e dor de voi, tata, Ana, tanti Vetuța, bunicilor!
        Mi-e dor de voi, ființe dragi ce nu mai sunteți lângă mine! Mi-e dor!... Un dor imens, precum o floare albă de primăvară sau ca un cer senin de vară... Mi-e dor de voi...
        Astăzi, tata ar fi împlinit 82 de ani...
        Iartă-mi, tati, toate supărările pe care ți le-am dăruit, ca un copil neascultător! Iartă-mi toate stângăciile și răzvrătirile vârstei de atunci! Dumnezeu să te ierte și pe tine, să te odihnească în pace!
        Iartă-mă, Ana, pentru toate amăgirile. Știu - și știi! -, te amăgeam, ca să mă amăgesc pe mine că te voi avea în preajma-mi mult, mult prea mult timp... Știu - și știi! - că te amăgeam, ca să mă amăgesc că ... timpul stă în loc, iar tu vei avea timp să te faci bine, să râzi din nou, cu toată ființa ta! Știu - și știi! -... Dumnezeu să te ierte și pe tine, să te odihnească în pace la Dreapta Sa, în Corturile Drepților, în loc luminos, în loc cu verdeață, de unde durerea, întristarea și suspinarea au fugit! Și... Ana, roagă-te pentru noi, cei ce te-am cunoscut, de-acolo, din Înaltul Cerului Senin!...
        ”Cu sfinții odihnește, Hristoase, su­fle­tele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!”

joi, 16 august 2018

Din dor pentru Ana

DIN DOR PENTRU ANA...

16 august 2014 - 16 august 2018...


...anii au trecut, ani mulți, ani triști, cu lacrimi... Și încă vor mai trece, dar lumina veșnică ce o vom aprinde în amintirea ta, oricând ne va fi dor de tine, nu se va stinge, pentru că nu te vom uita...



Privind spre Ana...

În drum spre Ana, în drum spre Schitul Păpușa

luni, 13 august 2018

Amintiri din copilărie


Amintiri  din copilărie

Îmi amintesc cum, venind de la bunica paternă, din sectorul 3, mergând înspre casa noastră din Drumul Taberei, mereu coboram, împreună cu tata, la stația de metrou Lujerului, iar de-acolo, pe jos, pe lângă fabrica de lapte (pe terenul actualului Cora), tot înainte, înspre Piața Moghioroș, iar de-acolo înspre Romancierilor... Mama și sora mea ieșeau din metrou la Eroilor, iar de-acolo luau troleibuzul 93 ori autobuzul 268...
Mersul cu tata, pe stradă, era în siguranță! Tata avea parcă puteri magice, supranaturale, iar pe stradă eram convinsă că nu ni se poate întâmpla nimic rău. Și chiar nu ni s-a întâmplat nimic rău! Niciodată!
Cu mama îmi plăcea să învăț la istorie... Îmi lua manualul și caietul de istorie, după ce citeam, și, chiar dacă avea treabă, mergeam la bucătărie și acolo mă asculta. Când se-ntâmpla să mă mai încurc sau să nu știu a răspunde la o vreo întrebare, mă punea să citesc din nou. Și iarăși mă asculta. Și tot așa, până mama termina mâncarea de pregătit pentru masă, iar eu de învățat lecția pentru a doua zi...
Caietele de matematică și de fizică ale surorii mele au fost salvarea mea în timpul claselor a XI-a și a XII-a de liceu. Chiar și la pregătirea în vederea susținerii examenului de bacalaureat m-au ajutat! Conțineau toate exercițiile și problemele rezolvate. Plus teoria. Pe-atunci, însă, era un singur manual!!! Și multe culegeri.
Și caietele de română ale surorii mele, din școala generală, îmi erau de folos! Chiar dacă doamna Rovența - prof. de limba română - ne preda comentariile foarte bine, totuși, având și caietele surorii mele, aveam cele mai  bune și ... lăudate comentarii :) Colegii nu se prindeau de ce!
Vacanțele de vară erau minunate la Costești! Acolo eram cei mai liberi copii! Nu aveam program de ieșit afară, cum ne trezeam, cum stăteam pe-afară, până ce noaptea-și închidea, sfioasă, pleoapa, lăsând visului cale liberă să alerge în voie... Și chiar dacă mai mergeam la adunat de prune sau la strâns fânul, tot frumos era! Era altceva! Chiar și când îmi aluncau pantofii pe iarba uscată de arșița verii... Sau când ne dădeam, ca pe tobogan, pe iarba îngălbenită de soare...
Costeștiul îl asociez, în amintirile mele, cu chisălița de prune, cu tocănița de roșii, cu omleta pufoasă, din ouă cu adevărat bio și pătrunjel presărat pe deasupra din belșug, și cu turta din mălai... Făcute de bunica... maternă... Un deliciu! Mâncare făcută cu iubire de fiii și de nepoții care reveneau, vară de vară, pe locurile natale... Unii poate mai des.
Au trecut anii peste noi, an cu an strângându-se - cel puțin pentru mine - 46, am crescut, ne-am maturizat. Unii dintre noi și-au luat zborul grăbiți spre alte zări, rămânând doar amintirile... Și un gol imens în urma lor...
Au fost 46 de ani cu bune și cu rele, cu frumos și împliniri. Ultimii 6 au fost cei mai grei. Cumplit de grei, chiar dacă am avut parte și de bucurii, și de împliniri! Ultimul an a fost extraordinar de greu. Sper ca cei ce vor urma să-mi fie mai senini, mai buni, cu pace și bucurii, cu sănătate - pentru toți ai mei, rude și prieteni - și bună sporire întru toate!
Vă mulțumesc tuturor pentru urările de sănătate, mulți și frumoși ani, împlinirea tuturor dorințelor, bucurii și iubire - pe care mi le-ați transmis pe cale virtuală și telefonică! Vă mulțumesc! Mi-ați făcut ziua mai specială, mai senină! O zi pe an este ziua noastră, dar, datorită prietenilor, al tuturor celor dragi, ea devine o adevărată sărbătoare a sufletului... Mulțumesc! 
"Binecuvântată fie această zi, fie ca eu să o fac specială în vreun fel. Binecuvântată fie viața mea, fie ca eu să o tratez cu dragoste și grijă. Binecuvântați să fie toți oamenii, fie ca eu să văd bunătatea în fiecare. Binecuvântată fie natura, fie ca eu să îi observ frumusețea și minunățiile. Binecuvântat fie Adevărul, fie ca el să-mi fie mereu cel mai bun prieten." (Charlotte Davis Kasl) E un citat pe care l-am reținut de la prietena mea, Ana. Ana Predoiu Iovan. 
Vă îmbrățișez, cu drag!

joi, 9 august 2018

Mănăstirea Samurcășești, comuna Ciorogârla, județul Ilfov

Un loc în care aș mai reveni... Din când în când... Mănăstirea Samurcășești din comuna Ciorogârla, județul Ilfov











































       Aflată la doar 13 km de București, după ce lași autostrada București-Pitești făcând la dreapta, găsești, nu departe de centrul comunei Ciorogârla - mai precis de Școala Gimnazială Ciorogârla -, pe strada Ana Ipătescu, precum o cetate pulsând de viață și de viu, Mănăstirea Samurcășești - un loc unde te regăsești, ieșind din tiparele timpului comun, grăbit, alunecând spre... NICĂIERI...
       Îngrădit cu ziduri noi, odată pătruns pe poarta mănăstirii, te simți liber, îți simți sufletul liber, zburdând ca un copil uimit și bucuros - în același timp - de descoperirea frumuseților lumii. Numai că AICI este locul în care frumusețea nu mai este amăgitoare, precum în lumea de dincolo de ziduri, precum în lumea în care timpul, amețit de-atâta alergare, amețește..., copleșește...
       AICI este locul în care respiri VIAȚĂ.
       AICI este locul în care speranța și credința nu mai sunt un vis, ci certitudine, ceva ce poți palpa, ce poți pipăi... Da! AICI poți să pipăi VIAȚA, care nu se mai prelinge atât de vertiginos, precum nisipul dintr-o clepsidră!
       AICI este locul în care Îngerii sunt mai aproape de tine, este locul în care, zi de zi, la Sfânta Liturghie, auzi corul îngeresc... O minune și o încântare a sufletului!
       Te invit, dragul meu pelerin, te invit, dragul meu bucureștean, la o întâlnire cu pregustarea RAIULUI! Nu vei regreta!
       Drum bun, călătorule, drum bun!




       Se poate ajunge aici și cu maxi-taxi 458:


ARHITECTURĂ ȘI PICTURĂ


1. ANSAMBLUL ARHITECTURAL


       Printre brazii ce străjuiesc aleile părculețului de la intrarea principală în mănăstire, se întrezăresc, în stânga, trei corpuri de clădiri identice: casa preotului slujitor, stăreția și muzeul, iar în dreapta - un agheasmatar durat în lemn, ridicat pe temelia unei mai vechi bisericuțe închinate Sfântului Ierarh Nicolae, un lumânărar de zid și un pangar din lemn.
       O icoană lucrată în mozaic și încadrată în zid, deasupra intrării în incintă, o reprezintă pe Maica Domnului cu brațele deschise, în semn de bunăprimire și binecuvântare a celor ce pășesc în curtea Sfântului locaș, lăsându-și grijile dincolo de poarta cetății monahale, aninându-și speranțele de rugăciunile ce vor fi rostite în fața Sfintelor Altare.

Trecând printr-un culoar boltit, pictat în frescă, te întâmpină, în toată splendoarea sa, corpul zvelt și mândru al bisericii celei mari a mănăstirii, cu chilii zidite în formă de cetate, în stil brâncovenesc, împrejurul său, ale căror arcade în acoladă frântă, în trilob, se odihnesc pe stâlpi realizați simplu, în stil doric, cu capitele și baze fără sculpturi.
       Biserica cea mare a mănăstirii este  construită pe un soclu masiv, înalt, în stilul sobru al bisericilor din Muntenia, cu o singură turlă pe naos, susținută de patru arcade care se sprijină pe patru coloane masive, cu pridvorul deschis, sprijinit pe opt coloane puternice de cărămidă în formă de torsadă.
       Biserica are fațada împărțită în două registre formate din cărămidă fasonată special.
       Fâșiile de tencuială originale[1], întrerupte de cărămizi pe muchie, preiau efectul decorativ, prin alternarea rândurilor de piatră, egal și ritmat suprapuse, cu cele de cărămidă, dând aici, prin jocul de culori, un efect viu și atrăgător.


[1] după Florentin Popescu, Ctitorii brâncovenești, Editura Sport-Turism, 1976, pp.21, 23, 33
 


       Cărămida presată în ctitoria Samurcășeștilor formează un model al sistemului constructiv și un model decorativ, formele rezultând în mod rațional.
       Acest monument, cu forma zveltă a corpului și a turlei, are un farmec deosebit.
       Două șiruri de cărămidă așezată în dinți de fierăstrău subliniază brâul de piatră, dispus semicircular, lucrat artistic, ce separă cele două registre, inegale ca înălțime.
       Pridvorul are coloane cu capitele dorice, formate din abac și echin, de o sobrietate aparte, ce se sprijină pe baze pătrate.





Panourile și arcaturile exterioare sunt elegante și sobre, iar ferestrele, încadrate în chenare mari și bogate, dau impresia unei simplități și purități clasice.
       Arcaturile sunt duble, în formă de semicerc. Ele încadrează un șir de picturi realizate pe ceramică, reprezentând sfinți români, prooroci ai Vechiului Testament, filosofi (înțelepți) greci, sibile.
       Filosofii[1] poartă costume de cavaleri medievali, alții par, mai degrabă, niște magicieni în veșminte lungi. Au coroană pe cap, simbol al maiestății spiritului, și filacter desfășurat, cu inscripția profeției lor.
       Sibilele au capul descoperit, pieptenătura înaltă, rochie lungă, cu guler răsfrânt, și mâneci până la cot, cingătoare cu pafta dublă, de argint. Ele își etalează profețiile pe suluri desfășurate.
       Filosofii și sibilele[2] sunt singurii reprezentanți ai lumii păgâne, dinaintea erei creștine, care s-au bucurat de cinstea de a fi reprezentați în pictura bizantină, de a figura pe suprafața exterioară a zidurilor bisericii, alături de persoane sfinte din


[1] Anania, Valeriu, Cerurile Oltului, editată de Episcopia Râmnicului și Argeșului, Râmnicu-Vâlcea, 1990
[2] Pr.prof. Dr. Braniște, Ene, Liturgica generală, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1993
 

Vechiul Testament, ca unii care n-au făcut parte din biserică, dar care au dorit-o, au prevestit-o (deși în chip nebulos), având, așadar, un oarecare rol în pregătirea psihologică intelecutală a lumii, pentru venirea și primirea lui Mesia.
       Arcaturile din primul registru sunt practicate numai în dreptul ferestrelor.
       Paramentul firidelor este compus din fâșii alternative de cărămidă aparentă și tencuială.
       Cornișa este compusă din patru șiruri de zimți de cărămidă.
       Turla ce se ridică pe naos este de secțiune octogonală, cu muchiile marcate de câte o colonetă angajată. Ea se înalță pe pandantivi, fiind susținută de patru arcade, și are douăsprezece ferestre.
       Ușa de la intrare este din lemn de stejar, sculptată, încadrată de un chenar din piatră, lucrat artistic, în motiv vegetal stilizat - o adevărată dantelărie de linii curbe și frânte în piatră, ce se întretaie între ele în chip elegant, impresionante prin echilibru și simetrie.[1]
       Pronaosul este foarte mic, cu o bază dreptunghiulară și tavanul drept, fiind despărțit de naos printr-o intrare de zid, cu partea de sus dreaptă.
       Naosul are baza pătrată, încadrat de două abside, împărțit în trei compartimente, prin patru coloane masive din cărămidă. El este despărțit de cele trei Sfinte Altare printr-o elegantă catapeteasmă, care s-a păstrat din vechea biserică a mănăstirii, lucrată în stil brâncovenesc, practicându-se motivul vegetal și floral, cu trei registre.
       Lemnul catapetesmei este îmbrăcat în foiță de aur, având 14 candele de argint așezate în față.
       Absida de după catapeteasmă este triplă, una centrală și două mai mici, respectiv ale proscomidiarului și diaconiconului, datorită celor trei Sfinte Altare. Absidele sunt arcuite în interior și poligonale la exterior.
       Din incinta propriu-zisă, se
iese pe latura de est printr-un culoar boltit, pictat în frescă, unde dai, la sud-est, de cimitirul mănăstirii, cu biserica mică, simplă, fără turlă, construită în formă dreptunghiulară, tip hală, înălțată pe un soclu înalt, având demisol.
       Pridvorul este închis, adăugat mai târziu, ținând loc de pronaos.[1]
       Deasupra ușii de intrare este încadrată în zid o icoană a Sfinților Împărați Constantin și Elena, lucrată în mozaic.
       Naosul este dreptunghiular, cu plafonul boltit.
       Catapeteasma este sculptată în lemn de cireș, cu patru registre.
       Altarul are absida boltită.
       Pardoseala este din scânduri de brad.


[1] Idem 9, pp.89, 90


[1] Idem 9, pp.79, 82




       Biserica are acoperiș de tablă zincată.
       De la portalul intrării în incinta parcului Sfintei Mănăstiri, realizat în stil brâncovenesc, și până la ușa de la intrarea în biserica mare, de la ferestrele inundate de flori de piatră și până la chiliile cu mici pridvoare cu arcade în plin cintru, sprijinite pe coloane, ctitoria Samurcășeștilor uimește prin echilibul formelor și proporțiilor, prin farmecul ansamblului.


2. ANSAMBLUL INCONOGRAFIC, PICTURAL


       Paleta coloristică cuprinde atât tonuri închise, cât și deschise, ce mângâie privirea oricărui pelerin ce poposește în acest ținut legendar: albastru Prusia, albastru Ceruleum, verde de China, roșu Vermillon, vișiniu, siena arsă, roșu siclam + oranj + verde, ocru auriu, ocru + galben, galben-verde, galben citron + verde (nuanță de oliv), ocru+alb, roșu+siena naturală, gri deschis, ocru cu nuanță de oliv.
       Culoarul boltit, din partea de vest a incintei așezământului monahal, este pictat în frescă.
       Deasupra intrării în acest culoar, este încadrată în zid o icoană lucrată în mozaic, cunoscută sub numele de Maica Domnului a Întrupării (a Semnului).  Maica Domnului apare aici cu mâinile ridicate și cu Hristos pe pieptul ei, fără mandorlă. Maica Domnului este reprezentată bust.
       Această icoană este o revelare iconografică a Bisericii personificate de Maica Domnului, care a cuprins în sine pe Dumnezeul cel necuprins.[1]
       Pe arcul în plin cintru pe care îl formează cei doi stâlpi din față, care sprijină tavanul boltit, se află, la exterior, în nuanță de albastru, înscrisul: ”Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului”. De o parte și de alta a acestui înscris, se află câte un înger.
       Tot pe acest arc pe sub care intri, dar în interior, de la nord, apar pictați, în medalioane rotunde: Sfinții Ierarhi Teodosie de la Brazi, Varlaam - mitropolit al Moldovei, Calinic de la Cernica, Griorie Dascălul, Dosoftei - mitropolit al Moldovei, Ghelasie de la Râmeț și Antim Ivireanul.
       În interiorul culoarului, pe pereții drepți ai acestuia și pe al doilea arc în plin cintru, apar pictate următoarele imagini, începând din partea de nord: Aducerea moaștelor Sf. Cuvioase Parascheva la Mănăstirea Ciorogârla; Sfinții Cuvioși Daniil Sihastrul, Teodora de la Sihla, Gheorghe de la Cernica, Parascheva de la Iași, Dimitrie Basarabov, Mavra de la Ceahlău, Ioan Iacob de la Neamț (în medalioane rotunde); Adormirea Maicii Domnului, înconjurată de 11 Apostoli și 3 Ierarhi, șase Apostoli și un Ierarh la cap și cinci Apostoli și doi Ierarhi la picioare; un sfeșnic cu lumânări aprinse. Pe pandantivii formați de arcele în plin cintru, sunt pictați Sfinții Evangheliști Luca, Ioan, Matei și Marcu, urmați de simbolurile lor - un vițel, un vultur, un om, un leu -). 
       Pe bolta culoarului, este pictată Sfânta Treime la stejarul de la Mamvri, cu înscrisul: ”Trei sunt în cer care mărturisesc: Tatăl, Fiul și Sfîntul Duh. Iar Aceștia trei Una sunt. Treime Sfântă, mărire Ție”.
       La baza Sfintei Treimi se află patru Îngeri.
       La exterior, în partea de est, pe al doilea arc în plin cintru al acestui prim culoar boltit, se află înscrisul: ”Fiule, credința ta te-a mântuit: mergi în pace”. Înscrisul este încadrat de câte două desene cu motive florale.
       Pe fațada dinspre N-E a pridvorului, deasupra Scenei Raiului, se află pictați Sfinți Apostoli și Evangheliști, așezați lângă Maica Domnului aflată tronând, înconjurată de cinci Îngeri, iar în partea de S-E, deasupra Senei Iadului, Mântuitorul Iisus ca Pantocrator, înconjurat de patru Îngeri și urmat de șase Apostoli.
       Scena Raiului, care apare zugrăvită în pridvorul deschis al bisericii celei mari a Mănăstirii, se poate descrie astfel: Raiul este o grădină cu ziduri închise, ale căror capete sunt străjuite de turnuri. La poarta Grădinii Raiului stă Sfântul Apostol Petru, înconjurat de Apostoli și o ceată de Sfinți. Acestora le urmează un grup de preoți, ceata Cuvioșilor și ceata Cuvioaselor.
       Sfinții Iacov, Avraam și Isac stau în grădină, în prim-plan, având-o, în stânga lor, pe Maica Domnului, în spatele căreia, stau, în dreptul umărului drept, un Înger, iar în dreptul umărului stâng tâlharul Dismas, cu crucea.
       Avraam poartă în brațe, într-o bucată de pânză albă, suflete nevinovate.
       Ampla panoramă a muncilor iadului[2] este incomparabil mai dramatică, mai violentă, în linie și culoare, decât liniștitul paradis din stânga pridvorului. Suferința are mai multe forme și trepte decât fericirea. Ea are două teme: Divanul necruțător și Neamurile la Judecată.
       Scena Iadului este alcătuită din trei registre.  Primul registru este compus din trei secvențe: este zugrăvit Divanul necruțător, cu doi Îngeri ce se luptă cu diavolii, precum și prezentarea cumpenei dreptății; în a doua secvență, sunt reprezentați cei ce sunt luați de diavoli și conduși spre marea de foc a Iadului, adică: cei ce dorm duminica, anticriștii, cei ce își urăsc aproapele, asupritorii, neîndurații, pizmașii, zavistnicii, înșelătorii, mincinoșii, viclenii, răzbunătorii, martorii mincinoși, cei ce de rugăciune nu s-au îngrijit, viclenii, clevetitorii; în a treia secvență, în colțul de jos, dinspre nord, este redată moartea bogatului nemilostiv, ce este vegheat, la căpătâi, de două femei. După patul în care se află, stă un Înger, care are mâna pusă pe umărul lui drept, iar la picioarele bărbatului care a murit se află un diavol care vrea să-l ducă în marea de foc.
       În al doilea registru, apare zugrăvit focul nestins, ca o mare de foc, ce iese din gura balaurului celui atotmâncătorul, prin para focului fiind pictați ticăloșii păcătoși, care ard veșnic, adică: trădătorii, ereticii, ucigașa de prunci, împietritul în necredință, desfrânata, ucigașul, desfrânatul, nepocăitul, avarul, tâlharul, deznădăjduitul, cel ce înjură de cele sfinte, bețivul, lacomul, furul, leneșul, trufașul. În gura balaurului apare Scaraoțchi, ce ține în brațe un om.
       Al treilea registru, dinspre sud, este compus din două secvențe: în partea superioară sunt redate neamurile la judecată, secvență prezentând un Înger care, privind spre neamurile pământului, le arată Divanul necruțător.
       Apare, aici, și Arhanghelul Mihail, prezentat trâmbințând spre toată fața pământului.
       Mai jos, este reprezentată lumea cu viețuitoarele sale, oameni și animale, precum și învierea morților, pe deasupra cărora se poartă un Înger.
       Pe bolta pridvorului, apar zugrăvite în frescă imagini ce compun Acatistul Maicii Domnului.
       Tot în pridvor, apare zugrăvită icoana Sfintei Treimi, în mijloc, deasupra ușii de acces în biserică.
       În pronaos, la N-E, ne întâmpină icoana Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, pictată în ulei pe lemn, donată de către Maria și Elisabeta Ionescu.
       Pe bolta pridvorului, privind spre credincioșii ce pătrund cu sfială și bună credință în Sfântul locaș, se află zugrăvită scena SUB MILOSTIVIREA TA - Maica Domnului pe nori, înconjurată de Îngeri, Cuvioși și Cuvioase -, amintind de Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului.
       Deasupra ușii de acces în biserică se află, înscrisă pe zidul peste care au trecut atâția ani de încercare, pisania, încadrată, de portretele a doi ctitori importanți: Vrednicul de pomenire Justinian Marina, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și Constantin Samurcaș:
       La N-V, apare zugrăvit Sfântul Apostol Petru, iar la N Sfântul Arsenie.
       La E, ne întâmpină icoana Sfântului Atanasie al Atonului, dar și pictura murală reprezentându-l pe Sfântul Simeon Stâlpnicul, iar la S-E Sfântul Ștefan Sinaitul.
       Pe stâlpii ce susțin cafasul și care despart pronaosul de naos, ne întâmpină, la N, icoana Sfântului Mucenic Mina, iar la S icoana Sfântului Ierarh Nicolae, ambele picturi pe lemn în ulei.
       La S-E, ne putem închina icoanei Maicii Domnului cu Pruncul, argintată, având numai fețele Sfintelor Persoane pictate, o pictură din care se revarsă lumina dumnezeiască, ce mângâie sufletele deznădăjduite.
       Portalul ce face trecerea din pronaos în naos, este decorat, în interior, de jos în sus și iarăși în jos, în medalioane rotunde, încadrate de o pictură murală unde se folosește motivul vegetal, vița-de-vie: Sfânta Xenia, Sfânta Muceniță Glicheria, Sfântul Cozma, Sfântul Leon, Sfânta Muceniță Evlampia.
       La Cafas, în pronaos, sunt este redată scena Adormirea Maicii Domnului, încadrată, de la S la N, de Sfinții Împărați Constantin și Elena și de Sfinții Cuvioși Dimitrie și Eupraxia.
       În scena Adormirea Maicii Domnului, Maica Domnului stă întinsă pe pat, în mijlocul Apostolilor, iar Hristos, în Slavă, înconjurat de o mandorlă, ține în mâini Sale sufletul Maicii Sale. În același timp, Iisus Hristos privește trupul Fecioarei Maria întins pe pat. În stânga Mântuitorului Iisus Hristos sunt reprezentați trei Îngeri, în spatele unuia dintre Episcopi și a Sfinților Apostoli. Alți doi episcopi se regăsesc în dreapta Mântuitorului, în plan secund. Episcopii au aureolă.
       Grupurile de femei ce apar zugrăvite în această scenă iconografică sunt reprezentantele credincioșilor Ierusalimului, care, împreună cu episcopii și cu Apostolii, formează cercul interior al Bisericii în care se petrece Taina Adormirii Maicii Domnului[3].
       Lipsește, de aici, Antonie, evreul căruia un Înger îi taie mâinile pentru îndrăzneala de a se atinge de patul funerar al Maicii Domnului.
       Primul registru al pronaosului îl formează o compoziție de influență iudaică (a templului iudaic): faldurile, lambriurile unei perdele, cu desen în motiv vegetal, floral.
       Și în naos avem acest prim registru de influență iudaică, după care sunt zugrăviți Sfinți reprezentați în tablouri mari, bine delimitate, iar în registrul superior apar scene din istoria mântuirii neamului omenesc, precum: Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, Pescuitul minunat, Iisus în templu, Botezul Domnului, Coborârea de pe cruce, Punerea în mormânt etc..
       Pe arcurile în plin cintru, susținute de cei patru stâlpi din interiorul naosului, sunt pictați Sfinți, precum și imagini biblice, precum: Fuga în Egipt, Iordu ucide Pruncii, Drumul spre Emaus, Mironosițele la mormânt, Nașterea Maicii Domnului, Intrarea în biserică a Maicii Domnului etc..
       Pe stâlpii din naos, sunt redate și picturi de influență populară și cu motiv vegetal, floral.
       Pe stâlpul dinspre N-V al naosului, este pusă la închinare Icoana Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, o pictură realizată de marele iconar Irineu Protcenco, iar sub ea, la loc de cinste, într-o raclă din argint sculptat, un veșmânt ce a acoperit moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, dăruit mănăstirii de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
       În fața icoanei Sfintei Mahrame, se află, într-o raclă din argint sculptat, părticele din moaștele mai multor sfinți, și anume: Sf. Ap. Andrei, Sf. Arhidiacon Ștefan, Sf. Ierarh Gură de Aur, Sf. Mucenic Dimitrie - Izvorâtorul de Mir, Sfântul Mucenic Ermin, Sfântul Mucenic Metodie, Sf. Ierarh Silvestru, Sf. Ierarh Modest, Sf. Mucenic Teodor Stratilat, Sf. Mucenic Teodor Tiron și un Sf. Necunoscut.
       Turla de pe naos este împărțită în cinci registre, pe bolta sa fiind reprezentat Iisus Hristos Pantocrator. El este zugrăvit într-un medalion, ca și cum ar ieși[4] din cer și ar privi către persoanele care intră în biserică. Este reprezentat bust, acoperit cu un veșmânt larg, din care se ivesc mâinile, cu dreapta binecuvântând, iar cu stânga ținând în dreptul pieptului Sfânta Evanghelie. Fruntea este maiestuoasă, plină de înțelepciune și putere. Ochii Săi plini de pace privesc cu bunăvoință spre cei smeriți și cu asprime spre cei răi și mândri.
       Este o pictură în mozaic, unde predomină foarte mult auriul.
       În registrul inferior, sunt pictați Sfinți, în medalioane rotunde.
       În registrul al doilea, este zugrăvită Liturghia Îngerească - slujba săvârșită în ceruri de către Mântuitorul, ca Mare Arhiereu, înconjurat de Arhangheli și Îngeri. În centru se află un baldachin[5]. Pe Sfânta Masă se află așezată Sfânta Evanghelie, iar deasupra ei un serafim cu șase aripi. Hristos, în veșminte de ierarh, dar fără mitră, stă lângă Sfânta Masă, binecuvântând cu amândouă mâinile. Îngeri în chip de tineri, fără barbă, îmbrăcați în veșminte diaconești, pornesc din stânga Sfintei Mese. În fața lor merg alți îngeri, cu lumânări și cădelnițe. Îngerii se întorc către dreapta Sfintei Mese, unde sunt primiți de Iisus.
       Imaginile picturale ce formează Liturghia Îngerească sunt delimitate de registrul al treilea printr-un brâu format din două toruri, dispuse semicircular, unul mai lat și unul mai îngust.
       De asemenea, această scenă este prezentată sub forma unui tablou care se termină, la partea superioară, cu arcușoare cu aspect de denticuli, deasupra fiecărui denticul fiind pictat câte un înger.
       În al patrulea registru, sunt pictați Sfinți Mucenici și Cuvioși, iar în registrul superior - Maica Domnului, la E, înconjurată de Îngeri.
       Pe pandantivii formați de stâlpii pe care se sprijină turla, apar pictați Sfinții Evangheliști.
       În fața catapetesmei, sunt puse spre închinare, pe iconostase, patru icoane îmbrăcate în argint, de la N la S, astfel: icoana Maicii Domnului cu Pruncul în brațe, Sfânta Mahramă, o altă icoană a Maicii Domnului cu Pruncul în brațe, de dimensiuni mici și o icoană a Domnului nostru Iisus Hristos.
       Catapeteasma are, în centrul său, icoana Preasfintei Treimi, ocupând, în înălțime, registrul al doilea și al treilea. De-a dreapta și de-a stânga sa, ne sunt descoperite, în al doilea registru, scene din istoria mântuirii neamului omenesc, precum: Nașterea Mântuitorului, Întâmpinarea Domnului, Buna Vestire, Îngerul Gavriil vestindu-le femeilor mironosițe Învierea lui Iisus Hristos, Sfânta Treime, ca Îngeri stând la masă, Avraam și Sarra slujindu-I; Pogorârea Mântuitorului Iisus Hristos la Iad; Învierea lui Iisus Hristos; Înălțarea Mântuitorului la Cer; Adormirea Maicii Domnului; Intrarea în Ierusalim; Vinderea lui Iisus Hristos; Judecata lui Iisus Hristos; Hristos tras spre răstignire; Răstignirea Mântuitorului; Coborârea Mântuitorului de pe Cruce etc..
       În registrul superior, în medalioane rotunde, încadrate de colonete cu capitele în stil doric, sunt reprezentați: Sf. Ap. Matia, Maica Domnului, Domnul nostru Iisus Hristos, Sf. Prooroc Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului; Sf. Ap. Petru, Sf. Ap. Pavel, Sf. Ap. Simon Zilotul, Sf. Ap. Andrei, Sf. Ap. și Evanghelist Marcu, Sf. Ap. și Evanghelist Ioan, Sf. Ap. și Evanghelist Matei, Sf. Ap. și Evanghelist Luca, Sf. Ap. Iacov etc..
       În primul registru, de la N la S, ni se descoperă privirii:
       - pe ușa de acces în Altarul de la N: Sfântul Arhanghel Gavriil; icoana Maicii  Domnului cu Pruncul - pictură în ulei, pe lemn; pe Ușile Împărătești, în registrul de sus, un porumbel și ochiul Atotvăzător al lui Dumnezeu, iar în registrul inferior, scena Bunei Vestiri, încadrată, la stânga de icoana Sfântului Ierarh Vasile cel Mare și la dreapta de icoana Sf. Leon; icoana Domnului nostru Iisus Hristos - pictură în ulei, pe lemn; icoana Sf. Cuvioase Parascheva - pictură în ulei, pe lemn; Sfântul Arhanghel Mihail, pe ușa diaconească; Sfântul Ierarh Nicolae - icoană îmbrăcată în argint, doar chipul pictat în stil bizantin, pe lemn; icoana Maicii Domnului cu Pruncul, argintată, doar fețele Sfintelor Persoane fiind pictate pe lemn; Ușile Împărătești al Altarului central, în al cărui prim registru sunt pictați Sfinții Evangheliști Luca și Materi, în registrul median Sfinții Evangheliști Ioan și Marcu, iar în registrul superior scena Bunei Vestiri; icoana Domnului nostru Iisus Hristos ca Mare Arhiereu și Învățător, îmbrăcată în argint; Sfânta Treime la Mamvri, îmbrăcată în argint; icoana Sf. Împărați Constantin și Elena, îmbrăcată în argint; icoana Sfinților Trei Ierarhi Ioan, Vasile și Grigore, îmbrăcată în argint; icoana Adormirii Maicii Domnului, pictură în ulei, pe lemn; Maica Domnului cu Pruncul, șezând pe tron, pictură în ulei, pe lemn; Ușile Împărătești ale Altarului de la S, în al cărui prim registru este pictată scena Bunei Vestiri, înconjurată, de la stânga la dreapta, de icoana Sfântului Mucenic Mina și de Icoana Sfântului Evanghelist Ioan, în registrul superior fiind pictați un porumbel și ochiul Atotvăzător al lui Dumnezeu; icoana Domnului nostru Iisus Hristos, pictură în ulei, pe lemn; ușa diaconească cu Sfântul Arhanghel Gavriil, pictură în ulei, pe lemn.
       La sud, sub icoanele Împărătești, există o pictură cu motiv vegetal - vița-de-vie - și, în medalioane rotunde, simbolurile Sfinților Evangheliști: Omul, pentru Sfântul Evanghelist Matei, leul - pentru Sfântul Evanghelist Marcu; Sfântul Evanghelist Luca, fără simbol.
       Sub icoanele Împărătești ale Sfântului Altar central, se află, în medalioane rotunde, încadrate de motivul vegetal, al viței-de-vie, simbolurile: vulturul, pentru Sfântul Evanghelist Ioan; omul, pentru Sfântul Evanghelist Matei.
       Catapeteasma este de o frumusețe inegalabilă, din lemn, lucrată în stil brâncovenesc, ornamentată cu motive vegetale și florale, cu motivul viței-de-vie. Ea a fost restaurată nu de mulți ani, lemnul fiind îmbrăcat în foiță de aur. În fața sa sunt așezate paisprezece candele de argint, ceea ce îi conferă atmosfera unei ctitorii domnești[6].
       Al doilea culoar boltit, ce duce spre cimitirul Mănăstirii, este pictat în frescă.     La N, în primul registru, sunt zugrăviți Sfinții Ierarhi Ilie Iorest și Sava Brancovici, scena Mântuitorul lucrând în atelierul lui Iosif, un Înger și Sfântul Ierarh Petru Movilă. În cel de-al doilea registru, apare Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu, dimpreună cu fiii săi, Matei, Radu, Ștefan, Constantin, precum și Stolnicul Ianache.
       La S, în primul registru, sunt zugrăviți Sfinții Ierarhi Iosif, Mărturisitorul din Maramureș și Iosif cel Nou de la Partoș, secena Iisus Hristos vorbind cu samarineanca și Sfântul Mucenic Ioan Valahul. În cel de-al doilea registru, sunt zugrăviți Sfinții Cuvioși Teofana Basarab, Antipa de la Calapodești, Antonie de la Iezerul Vâlcii, Paisie de la Neamț, Nicodim de la Tismana, Ioan de la Prislop.
       Pe arcul în plin cintru, de la E, pe interior, este pictată scena Mironosițele la mormânt, iar la V - tot pe interior - scena Învierea lui Lazăr.
       Pe boltă, este pictată Maica Domnului bust, cu înscrisul: ”Bucură-te, bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău acoperământ”, precum și doi Serafimi, unul la E și unul la V.
       Sub boltă, pe arc, se revelează o pictură cu motive vegetale și florale.
       Nici sculptura în lemn ori cea în agint nu trebuie ignorată! Invazia de flori și de frunze, motivul viței-de-vie și al florii de acant se fac simțite și aici, la strane și la jilțul domnesc, la iconostase și sfeșnice, la raclele ce adăpostesc, cu sfială, părticele din moaștele unor sfinți sau chiar unul dintre veșmintele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași.
       Ferecăturile de cărți, candelele, potirele și toate celelalte obiecte de argint, realizate în tehnica metalului ciocănit și cizelat, lucrat artistic, impresionează prin minuția și fastuozitatea decorației. Conformându-se exigențelor rituale și programului iconografic, decorația lor suportă o evidentă influență barocă, atât prin adoptarea unor motive specifice, cât și prin tratarea lor mai învolburată[7].
       Conform Pr. Nicolae Chifăr și Pr. Petre Semen[8], vița-de-vie, în antichitatea iudaică, era simbolul speranței, al dăinuirii și al unei vieți tihnite. Prin ea se exprimă foarte plastic ideea de providență. Pentru perioada de după venirea lui Iisus Hristos, aceasta arată că orice roadă spirituală este condiționată de păstrarea credinței în Mântuitor și mai ales de rămânerea în dragostea Lui. Căci, spune Mântuitorul: ”Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan XV: 5-6). Într-adevăr, fără rămânerea în Domnul nu este posibilă, în niciun chip, creșterea duhovnicească, așa cum planta viței-de-vie nu poate să ajungă la maturitate și nici nu aduce roadele așteptate fără ajutorul cuiva, dacă nu neapărat al omului, care să o îngrijească, la timp, măcar a unui copac pe care să se sprijine.
       Acanta simbolizează depășirea greutăților, a piedicilor, biruința.



[1] Leonid Uspensky și Vladimir Lossky, Călăuziri în lumea icoanei, Edotura Sophia, București, 2011, ediția a II-a, revizuită, p.104
[2] Ibidem 13
[3] Idem 17, p.228
[4] Photios Kontoglou, Byzantine Sacred Art, ediția a II-a, Belmont, Massachusetts, 1985, p.114
[5] Constantine Cavarnos, Ghid de iconografie bizantină, traducere din limba engleză de Anca Popescu, Editura Sophia, București, 2005, pp.61-62
[6] Idem 9, p.79
[7] Vasile Drăguț, în Florentin Popescu, Ctitorii brâncovenești, Editura Sport-Turism, București, 1976, p.41
[8] Pr. Nicolae Chifăr și Pr. Petre Semen, Icoana. Teologie în imagini, Editura Corson, Iași, 1999

MUZEUL MĂNĂSTIRII


       În Muzeul Mănăstirii sunt expuse obiecte de cult cu valoae de patrimoniu: icoane, chivote , sfinte vase, sfinte cruci, veșminte, cărți vechi - din protopopiatele Ilfov și Giurgiu -.
       Dintre icoane, rețin atenția:
       - icoanele reprezentându-I pe Mântuitorul Iisus Hristos și pe Maica Domnului, realizate de Gheorghe Tattarescu în anul 1870, singurele salvate din vechea biserică a așezământului monahal;
       - două icoane mari, realizate în ulei pe lemn, reprezentând pe Sfânta Tecla și pe Sfântul Arhidiacon Ștefan, al căror autor este pictorul Anton Serafim; icoanele sunt de început de secol XIX;
       - o icoană realizată în anul 1703, lucrată pe lemn, acoperită cu foiță, ce o reprezintă pe Maica Domnului pe tron cu Pruncul, deasupra Dumnezeu-Tatăl, în dreapta și în stânga Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, lângă tron Sfinții Mucenici Dimitrie și Gheorghe, iar pe margini 12 profeți.
       Mai vedem două anaforniție, două cutii pentru sfinte moaște, un disc, o steluță, lingurițe pentru Sfânta Euharistie, două cădelnițe, două sfeșnice.
       Acestea sunt lucrate artistic în argint și donate mănăstirii de către Constantin Samurcaș, în anul 1808.
       Lingurile de lemn[1] pe care le vedem aici sunt ciplite cu mult simț al frumosului, de către monahi din Muntele Athos. Pe mânerul uneia vedem o pasăre ciugulind din zbor un spic; aripile îi sunt deschise pieziș, coada - în mic evantai. Datorită faptului că i se ridică ciocul pentru a mânca, linia inferioară a trupului ei constituie o spirală melodică. Întregul trup emană căldura vieții și lipsa de violență. Aripile înscriu în lucrare un duh al săgetării, un aer al unei sprinteneli deprinse cu iuțeala și tăriile.
       Pe coada altei linguri sunt reprezentați doi pești înotând, alipiți, tratați foarte simplu, o linie marcând gura, altele două urechile, câteva coada. Pe locul unde li se ating cozile, s-a așezat un pelican, al cărui cioc se pregătește să înghită unul dintre cei doi gemeni acvatici. Formele lui bursuflate, neritmice, sugerează hulpavul carnivor, brutalitatea, monstruosul.
       Se mai întâlnesc:
       - un potir de argint, cizelat cu motive florale, cu paharul aurit, donat de boierul Constantin Săbăreanu;
       - o candelă mare de argint, cu legături artistice din argint aplicate, cu inscripții în limbile franceză, greacă și română, reprezentând îngeri și stema Țării Românești, care a fost donată în 1842 de către Sevastița Șuțu, născută Ghica;
       - Sfântul Epitaf cu Punerea în mormânt a Mântuitorului Iisus Hristos, brodat pe catifea maro-grena, cu fir de aur și argint, pe margine având inscripție în limba greacă, lucrat și donat de ctitora mănăstirii Zoe Samurcaș, în anul 1808;
       - o pictură realizată pe cap de pește-somn, având ca temă Pescuirea Minunată de pe Lacul Tiberiada, a pictorului Ioan Baldovin, ucenic al Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica;
       - litografii ale originalelor ce se află la Muzeul de Istorie, cu privire la Revoluția din 1821;
       - crucea de masă, sculptată în lemne și îmbrăcată în argint aurit filigranat, cu pietre verzi de Boemia, donată mănăstirii de către Tudor Vladimirescu. Filigranul este de o mare subtilitate[2]: o dantelărie metalică amintind de horbota apelor de munte. Lucrătura lemnului trădează o sensibilitate artistică și un meșteșug de sculptor miniaturist.
       Log Stan Jianu ar fi, potrivit tradiției, un unchi al haiducului.





















[1] Lector univ. Mihai Rădulescu, File de istorie bisericească: Mânăstirea Samurcășești, în revista ”Glasul Bisericii”, anul XXXVIII (1979), nr.1-2, ianuarie-februarie, pp.88-91
[2] Ibidem 15

      
       Am dorit să înfățișez, prin aceste rânduri, într-o vie lumină, atmosfera de pace a acestui ținut ilfovean, loc de întărire a credinței, de reacere morală și spirituală. Nu în ultimul rând, am pus în lumină valoarea eshatologică a iconografiei locașului de cult ortodox și importanța pelerinajului la așezările monahale din țara noastră și nu numai, adevărate oaze ale Duhului Sfânt, din care credinciosul își poate extrage hrana duhovnicească de care are atâta nevoie într-o lume a secularizării, marcată de involuție sufletească. Aici, în aceste locuri sfinte, parcă Dumnezeu coboară pe pământ în fiece clipă înaripată de rugăciune, din zi și din noapte, revărsând în inimi fericire, pace, bucurie sfântă. Mintea se hrănește cu adevăr și credință, inima tresaltă și se veselește, lacrimi de umilință, de evlavie și de recunoștință adapă sufletele ce aspiră către Cer. Cerul care se unește cu Pământul, când Îngerii și oamenii se-ntreabă, își vorbesc și se cheamă.
       Icoana se dezvăluie ca o teologhisire plastică, ca o formă de conservare a Revelației. Icoana este importantă, pentru că se prezintă ca o ”Scriptură în culori”.
       Concluzia care se desprinde este aceea că prezența omului în biserică, în pelerinaj la mănăstire, la locurile sfinte, la moaștele Sfinților are o deosebită importanță, numai aici putându-se regăsi spiritual și înainta pe drumul către mântuire. Omul are nevoie de hrană duhovnicească și numai din aceste locuri își poate trage seva. Este un mod de a mărturisi credința și dorul după asemănarea cu Hristos. Numai omul deplin ancorat în credința și Tradiția Bisericii Ortodoxe înțelege aceasta: vocația lui de ființă liber-cugetătoare înduhovnicită este de a accepta invitația de împreună-călător cu Dumnezeu. Dumnezeu, Cel Ce Se revelează prin tot ceea ce ne înconjoară. Dumnezeu, Cel Ce îl conduce la viața cea adevărată, la ”pășunea grasă” (Iezechiel XXXIV: 14). Să ne așezăm, așadar, cuminți, pe Calea cea Adevărată, întru Hristos Iisus, Domnul nostru Mântuitor, prin Sfinții Săi, prin rugăciune și bună creștere duhovnicească, îngenunchind, îmbrățișând veșnicia și sfințenia prin sărutare.
        - Extras din lucrarea de disertație ANSAMBLUL ARHITECTURAL-ICONOGRAFIC DE LA MĂNĂSTIREA SAMURCĂȘEȘTI, scrisă de subsemnata, Nicoleta Enculescu, în luna mai a anului 2016 -