Pe Tine Te lăudăm
Pe
Tine, Doamne, Te slăvesc
Tot ce-i ceresc şi pământesc,
Pe
Tine Te lăudăm.
Văzduhul
tot cu nori şi vânt
Ţie-Ţi slujesc ca unui Sfânt,
Pe
Tine Te lăudăm
Pământu-ntreg
cât e de greu
Se-nvârte tot de dragul Tău,
Pe Tine Te
lăudăm
Şi-ntreagă
natura Ta
Ţi-nalţă pururi Osana,
Pe Tine Te lăudăm.
Şi
tot ce mişcă Ţie-Ţi spun
Că eşti Puternic şi eşti
Bun,
Noi pe Tine Te lăudăm.
Împărăţeşti
şi dai vieţi
Sărmanei făpturi pământeşti,
Noi pe
Tine Te lăudăm.
Cel
ce din tină la-nceput
Ai făcut om precum ai vrut,
Pe Tine
Te lăudăm.
Şi
l-ai pus în grădina Ta
Să fie stăpân peste ea,
Pe Tine
Te lăudăm.
Dar
el voindu-se-mpărat
A căzut grabnic în păcat,
Pe Tine
Te lăudăm.
Şi
l-ai trimis din faţa Ta
Să-şi plângă fapta lui cea rea,
Pe
Tine Te lăudăm.
Dar
nu-ndelung Tu Te mânii
Şi mântuire i-aduci lui,
Pe Tine
Te lăudăm.
Că
din Fecioară Tu ai luat
Şi lege nouă Tu i-ai dat,
Pe
Tine Te lăudăm.
Cela
ce fiul desfrânat
În ţară iarăşi l-ai chemat,
Pe Tine
Te lăudăm.
Şi
orbului întunecat
Lumină-n ochi i-ai picurat,
Pe Tine Te
lăudăm.
Iar
în Betania alergând
L-ai scos pe Lazăr din mormânt,
Pe
Tine Te lăudăm.
La
ucenici în foişor
Ce hrană sfîntă le-ai dat lor,
Pe
Tine Te lăudăm.
Şi
din mormânt Te-ai ridicat
Golind tot neamul de păcat,
Pe
Tine Te lăudăm.
Iar
Duhul Tău ceresc având
Ne dă nadejdi, ne dă şi cânt,
Pe
Tine Te lăudăm.
Pe
Tine, Doamne, Te chemăm
Cînd ne rugăm şi ne-nchinăm,
Pe
Tine Te lăudăm.
Când
sufletul ne e-ncărcat
Şi de dureri, şi de păcat,
Pe
Tine Te lăudăm.
Ajută-ne,
ne mângâie
Şi din necaz ne mântuie,
Pe Tine Te lăudăm.
Cela
Ce ai bogate mili
Ai grijă şi de cei umili,
Pe Tine Te
lăudăm.
Ai
milă de făptura ta,
Pradă pierzării n-o lăsa,
Pe Tine
Te lăudăm.
Umbreşte-ne
cu harul Tău,
Să nu ne biruie cel rău,
Pe Tine Te
lăudăm.
Pe Tine Te lăudăm.
Pe Tine Te lăudăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu