13 ani. Cu bune, cu frumoase, dar și cu tristețe multă, cu suflet îndurerat, cu întrebări de tipul „De ce?”, „De ce mama?”, „De ce nu ai făcut-o, Doamne, bine pe mama?”...
Aș fi vrut-o pe mama, sănătoasă, mulți ani, lângă mine. Mă sprijinea, mă ocrotea, mă sfătuia. Mă iubea. Se ruga pentru mine. Era puterea mea, rațiunea mea de a fi, de a merge înainte.
Dar... Dumnezeu a avut alte planuri cu mămica mea...
