Dor de tine

Tanti Vetuţa... De fapt, Elisaveta Sudiţeanu. 19 aprilie 1936 - 3 aprilie 2015. O viaţă de om. Şi încă ar mai fi putut trăi, dacă şi-ar fi luat medicamentele, dacă ar fi mers la medic... La fel ca tata. Deh! Acelaşi an al naşterii, aceeaşi meteahnă de a nu-şi lua medicamentele, la timp... Pentru ei a fost simplu, desigur, doar pentru noi e mai greu... Cumplit de greu! :(
Tanti Vetuţa... - un om care şi-a iubit nepoţii şi fraţii, pe care-i ajuta la nevoie şi la care se gândea mereu.
A ajutat multă lume, gândindu-se la binele semenului său, cu tot sufletul.

(În primul meu an de viaţă - sau în primii doi ani -, tanti Vetuţa a stat la noi, având grijă de mine!!! Desigur, mergeam împreună şi la plimbare.)

Noi, surorile, fratele, nepoţii şi toate rudele sale, toţi cei ce au cunoscut-o, o vom păstra şi o vor păstra mereu în suflete - amintire vie a clipelor binecuvântate ale vieţii.  
Dumnezeu să-ţi odihneasă sufletul în Rai, tanti Vetuţa, în loc luminat, în loc cu verdeaţă, de unde a dispărut toată întristarea şi suspinul!
Veşnică pomenire!
- tanti Vetuţa în vizită, la noi:

- tanti Vetuţa şi nepotul nostru Cătălin. Cu ciocănelele pe care le-a împrumutat pentru mine, când am participat la Concursul de Toacă de la Măldăreşti, în 9 septembrie 2011:

  - a fost tare mândră de mine atunci (nu că nu ar fi avut pentru ce):

- două surori: mama şi tanti Vetuţa:

- doi fraţi: tanti Vetuţa şi nenea Nicu:

- iubea mult floricelele...:

- trandafir născut din jale...:

- o mătuşă şi-o nepoată (august 2011):

- în ia pe care mi-a dat-o tanti Vetuţa când am fost la Concursul de Toacă, în 2011: