PRINOS DE RECUNOȘTINȚĂ ȘI RUGĂCIUNE LA MAICA VIEȚII PENTRU VIAȚĂ
În zi de mare sărbătoare a întregii creștinătăți, când soarele își dăduse deja perdeaua de nori din față și privea, cu încântare, viața ce pulsa în fiecare fir de iarbă și petală de floare, pașii m-au purtat spre biserica mea de suflet – „Buna Vestire – Belu” din București, sector 4, al cărui hram era.
Străluminată de lumina credinței ce izvora din sufletele credincioșilor și se înălța, precum fumul de tămâie, la Tronul Celui de Viață Dătător și Mântuitor, biserica surâdea în adierea vântului de miresme aducător: miresme de recunoștință și de bucurie, de rugăciune și mulțumire. De bucuria Cuvântului transmis de Sus și cu smerenie primit. De bucuria certitudinii că da!, Sus, în Ceruri, avem un model de Mamă iubitoare, ce ne cuprinde pe toți și ne alintă la pieptu-i plin de rugăciune înlălțată pentru noi la Fiul Său iubit, Iisus. De bucuria dragostei fără de margini a Tatălui Ceresc.
În această atmosferă plină de har, gândurile Părintelui paroh Daniel-Alexandru Bărîcă s-au întors, nu în cele din urmă, cu recunoștință, la dascălii pensionari ai Școlii gimnaziale „George Bacovia” din parohie, dascăli ce-au ars precum o lumânare pentru învățăceii lor și cărora le-au oferit celor mici lumină din lumina sufletelor lor. Acestora, 11 la număr, Părintele paroh le-a acordat diplome de merit și câte un mic cadou, mulțumindu-le pentru efortul depus de-a lungul anilor, dar și pentru frumoasa și trainica colaborare cu biserica.
Și tot pe Calea Vieții, deschisă nouă, pământenilor, de Maica Domnului și pururea Fecioara Maria, prin primirea Vestirii Arhanghelului de bucurie aducător și nașterea-i preaminunată, tinerii frumoși ai parohiei au luptat pașnic pentru dreptul la viață al celor nenăscuți, participând cu entuziasm la Marșul pentru Viață, organizat de Asociația studenților pro-viață, în parteneriat cu Asociația România pentru viață și Arhiepiscopia Bucureștilor.
O zi minunată, o zi cu semnificații adânci, care parcă ne-a apropiat mai mult unii de alții, făcându-ne să simțim, cu adevărat, viața și frumusețea ei ca frați întru Hristos.
- Te apăr eu de frig, bunică dragă! îi zise tânărul prinț bunei sale transformate într-un plăpând și gingaș ghiocel al primăverii, ce-și scosese capul înainte ca neaua să învelească, din nou, precum o plapumă, pământ și gând…
- Dragul bunicii, tu ai multe de făcut, ai o împărăție mare de condus, lasă-mă pe mine, aștept cuminte primăvara și-mi voi ridica cu îndârjire privirea spre Soare-Răsare – îi promise buna lui, desprinsă parcă dintr-o poveste.
- Uite, bunică, acum nu mai sunt prinț pământean, acum sunt un ghiocel, așa cum ești și tu. Brațele tale, iubirea ta m-au transformat într-un prinț al florilor de primăvară. Te voi ocroti, de-acum, chiar eu.
Privind la Soare-Răsare, cu obrajii rumeni de frigul ce pusese stăpânire pe întreaga zidire, bunică și nepoțel stăteau, neclintiți și demni, în picioare, nefrângându-se sub povara zăpezii mieilor. Credincioși unei grabnice reveniri la viață a naturii, înălțau, îndârjiți, din ce în ce mai tare, rugăciuni de îmbunare către Bunul Dumnezeu. Da! Natura întreagă avea să înflorească, dar stăruința în rugăciune era cea care avea să salveze Planeta de urgia ce se dezlănțuise în numai câteva ore. Privirile le ardeau de dorirea de a se întâlni cu viul, cu frumosul. Și atunci începură a cânta. Pricesne. Așa cum făceau odinioară, la biserica din sat, când Ghiocel era mic, de-o șchioapă. Și minunea avu loc! Din depărtare, de la Răsărit, se vedea sosind Primăvara, cu alaiul său de flori și bucurii, cu alaiul său de speranță și de viață; cu alaiul său de veșnice împliniri!
Sus inima, oameni buni! Prin credință și stăruință veți izbândi!
Dorind păstrarea și
transmiterea tradițiilor tinerei generații, ne-am strâns,
părinți, bunici, copii și tineri, sub oblăduirea Sfântului
Grigorie Palama și a neobosiților organizatori - Preacucernicul
Preot Paroh Daniel-Alexandru Bărîcă și doamna preoteasă Geogiana
Bărîcă - să ne rugăm în glas de toacă și de vers ritmat, la
biserica Buna Vestire – Belu din București, după ce ne-am hrănit
din Cuvântul dătător de viață și de speranță al Sfintei
Liturghii.
Bucuria și încântarea
copiilor de a deprinde ceva nou, rememorarea cu emoție a clipelor în
care adulții de-acum, cândva, au învățat și ei de la bunici,
părinți ori chiar de la biserică, cum și de ce se bate toaca, a
pus stăpânire pe sufletul fiecărui participant la acest deosebit
eveniment, fiecare dorind să demonstreze că este avid de
cunoaștere, că va învăța foarte bine această tehnică, că va
fi un bun păstrător al tradițiilor, că are cunoștințe serioase.
Întrucât sunetul toacei cheamă
neîncetat la rugăciune, copiii au recitat poezii religioase
închinate Maicii Domnului, dar și versuri dedicate bunicelor.
În Duminica Ortodoxiei, pe 5 martie 2023, prin grija Părintelui paroh Daniel-Alexandru Bărîcă și a doamnei preotese Georgiana Bărîcă, ni s-a oferit nouă, enoriașilor parohiei Buna Vestire – Belu din București, stector 4, prilejul de a participa, cu entuziasm și emoție, la Pelerinajul Bucuriei, care a avut loc la Mănăstirea Delta Neajlovului din județul Giurgiu.
Cu mic, cu mare, noi, cei 13 copii și 24 de tineri și adulți, cu vârste cuprinse între 4 și 76 de ani, ne-am regăsit în curtea bisericii parohiei noastre și am purces la drum, întâmpinați de „Bună dimineața!” razelor plăpânde ale unui soare strălucitor, ce anunțau o zi minunată, deosebită și plină de semnificații. O zi de adevărată sărbătoare. Căci ce altceva poate fi decât o sărbătoare biruința Ortodoxiei asupra ereziilor prin restabilirea cultului sfintelor icoanelor (încă din 11 martie 843), prăznuită în prima duminică din Postul Păresimilor?
Ne-am bucurat de atmosfera unei lumi uitate de...lume. Lumea monahală. Pașii ni s-au oprit sfioși într-un tărâm de basm, într-un loc în care harul se revarsă în străluminări de verset și rugăciuni. Locul care te apropie mai mult de Dumnezeu, de pacea multcăutată și frumos. O frântură de Rai. O pregustare a Raiului Ceresc. Așa a rămas în sufletele noastre Mănăstirea Delta Neajlovului, aflată în imediata apropiere a Capitalei, la numai 30 de km distanță. Părintele stareț ne-a primit cu brațele-i deschise, dimpreună cu frații monahi viețutori de aici. Ne-am bucurat de Sfânta Liturghie, ne-am hrănit din Cuvântul dulce al Evangheliei, o parte dintre noi ne-am și împărtășit, iar cei mici, copiii, după ce au lucrat cu sârg în chiar curtea Mănăstirii, au oferit, în dar, felicitări bunicelor și mamelor aflate în biserică. Am oferit, de asemenea, iconițe și acatiste ale sfinților tămăduitori, precum și buchețele zâmbitoare de flori. Copiii au încheiat această zi cu recitarea unor versuri, închinate bunicelor și mamelor.
A fost o zi în care am respirat cu toții VIAȚA ce pulsa, în fiecare fir de iarbă ce-și ridica căpșorul din pământ, în fiecare muguraș plesnit, la cote maxime, ocrotiți de Îngeri și de Sfinți.
Odată pătruns pe poarta Mănăstirii Delta Neajlovului, te simți, cu adevărat, liber, îți simți sufletul liber, zburdând ca un copil uimit și bucuros – în același timp – de descoperirea frumuseților unei alte lumi. Minunate. AICI frumusețea nu mai este amăgitoare, precum în lumea de dincolo de garduri și de drumul prăfuit ce separă cele două tărâmuri: universul mirean și lumea monahală. AICI este locul în care speranța și credința nu mai sunt un vis, ci certitudine.
Cu sufletele încărcate de certitudinea ocrotirii Bunului Dumnezeu, a Maicii Domnului, a Sfinților și a Îngerilor, cu sufletul viu de speranță ne-am despărțit, cu greu, de locul dătător de bucurii, unde rugăciunea se rostește, spre folosul nostru, al tuturor, neîncetat, cu timp și fără timp.
A consemnat NICOLETA Enculescu, profesor de limba și literatura română