Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

marți, 28 martie 2023

duminică, 26 martie 2023

PRINOS DE RECUNOȘTINȚĂ ȘI RUGĂCIUNE LA MAICA VIEȚII PENTRU VIAȚĂ

 PRINOS DE RECUNOȘTINȚĂ ȘI RUGĂCIUNE LA MAICA VIEȚII PENTRU VIAȚĂ

În zi de mare sărbătoare a întregii creștinătăți, când soarele își dăduse deja perdeaua de nori din față și privea, cu încântare, viața ce pulsa în fiecare fir de iarbă și petală de floare, pașii m-au purtat spre biserica mea de suflet – „Buna Vestire – Belu” din București, sector 4, al cărui hram era.
Străluminată de lumina credinței ce izvora din sufletele credincioșilor și se înălța, precum fumul de tămâie, la Tronul Celui de Viață Dătător și Mântuitor, biserica surâdea în adierea vântului de miresme aducător: miresme de recunoștință și de bucurie, de rugăciune și mulțumire. De bucuria Cuvântului transmis de Sus și cu smerenie primit. De bucuria certitudinii că da!, Sus, în Ceruri, avem un model de Mamă iubitoare, ce ne cuprinde pe toți și ne alintă la pieptu-i plin de rugăciune înlălțată pentru noi la Fiul Său iubit, Iisus. De bucuria dragostei fără de margini a Tatălui Ceresc.
În această atmosferă plină de har, gândurile Părintelui paroh Daniel-Alexandru Bărîcă s-au întors, nu în cele din urmă, cu recunoștință, la dascălii pensionari ai Școlii gimnaziale „George Bacovia” din parohie, dascăli ce-au ars precum o lumânare pentru învățăceii lor și cărora le-au oferit celor mici lumină din lumina sufletelor lor. Acestora, 11 la număr, Părintele paroh le-a acordat diplome de merit și câte un mic cadou, mulțumindu-le pentru efortul depus de-a lungul anilor, dar și pentru frumoasa și trainica colaborare cu biserica.
Și tot pe Calea Vieții, deschisă nouă, pământenilor, de Maica Domnului și pururea Fecioara Maria, prin primirea Vestirii Arhanghelului de bucurie aducător și nașterea-i preaminunată, tinerii frumoși ai parohiei au luptat pașnic pentru dreptul la viață al celor nenăscuți, participând cu entuziasm la Marșul pentru Viață, organizat de Asociația studenților pro-viață, în parteneriat cu Asociația România pentru viață și Arhiepiscopia Bucureștilor.
O zi minunată, o zi cu semnificații adânci, care parcă ne-a apropiat mai mult unii de alții, făcându-ne să simțim, cu adevărat, viața și frumusețea ei ca frați întru Hristos.
- a consemnat prof. Nicoleta Enculescu, București -




Proza după imagine, concurs organizat de Agora ARTELOR - ediția martie 2023

 Proza după imagine, concurs organizat de Agora ARTELOR - ediția martie 2023

Sus inima, oameni buni! Prin credință și stăruință veți izbândi!,
- Te apăr eu de frig, bunică dragă! îi zise tânărul prinț bunei sale transformate într-un plăpând și gingaș ghiocel al primăverii, ce-și scosese capul înainte ca neaua să învelească, din nou, precum o plapumă, pământ și gând…
- Dragul bunicii, tu ai multe de făcut, ai o împărăție mare de condus, lasă-mă pe mine, aștept cuminte primăvara și-mi voi ridica cu îndârjire privirea spre Soare-Răsare – îi promise buna lui, desprinsă parcă dintr-o poveste.
- Uite, bunică, acum nu mai sunt prinț pământean, acum sunt un ghiocel, așa cum ești și tu. Brațele tale, iubirea ta m-au transformat într-un prinț al florilor de primăvară. Te voi ocroti, de-acum, chiar eu.
Privind la Soare-Răsare, cu obrajii rumeni de frigul ce pusese stăpânire pe întreaga zidire, bunică și nepoțel stăteau, neclintiți și demni, în picioare, nefrângându-se sub povara zăpezii mieilor. Credincioși unei grabnice reveniri la viață a naturii, înălțau, îndârjiți, din ce în ce mai tare, rugăciuni de îmbunare către Bunul Dumnezeu. Da! Natura întreagă avea să înflorească, dar stăruința în rugăciune era cea care avea să salveze Planeta de urgia ce se dezlănțuise în numai câteva ore. Privirile le ardeau de dorirea de a se întâlni cu viul, cu frumosul. Și atunci începură a cânta. Pricesne. Așa cum făceau odinioară, la biserica din sat, când Ghiocel era mic, de-o șchioapă. Și minunea avu loc! Din depărtare, de la Răsărit, se vedea sosind Primăvara, cu alaiul său de flori și bucurii, cu alaiul său de speranță și de viață; cu alaiul său de veșnice împliniri!
Sus inima, oameni buni! Prin credință și stăruință veți izbândi!
(264 de cuvinte) București, 11 martie 2023
______________________________
Felicitări
tuturor participanților și premianților!

Poezia după imagine, concurs organizat de Agora ARTELOR - ediția martie 2023

 Poezia după imagine, concurs organizat de Agora ARTELOR - ediția martie 2023:

APUNE CLIPA ȘI TOT CE-A FOST CÂNDVA,
Învăluită-n dulcele și coloratul vis,
Cu pas ușor străbați al tău abis.
Apune clipa și tot ce-a fost cândva,
Privirea ți-o întorci, suavă,-n urma ta.
Apune clipa și tot ce-a fost cândva
Se risipește tainic în înserarea ta.
E seara vieții tale, plină de mistere,
La răsărit, în față, te-așteaptă minunile mele…
Te-așteapt-o nouă viață, binecuvântată de Iisus,
Iubirea preacurată ce-nvăluie de Sus
Priviri, simțiri, eternele doriri -
Verdele naturii în vesele-nfloriri.
BUCUREȘTI, 8 martie 2023
________________________________
Felicitări
, tuturor participlanților și premianților!



sâmbătă, 25 martie 2023

miercuri, 22 martie 2023

LA PAS PRIN OLTENIA - TURISM SOCIAL HOREZU


https://youtu.be/YVvOIkX1zjU

"Floricica din Costesti"


https://youtu.be/JTAygvT9ZC0 - Obiceiuri din comuna Costești, județul Vâlcea: ansamblul „Floricica” și „Bărbieritul mirelui”. 8 septembrie 2014

Când răspunde Dumnezeu la rugăciune? #cuvantpentrusuflet (21 03 2023)

marți, 14 martie 2023

„Temelia eternității se naște în Biserică!”: Apel pentru restaurarea Bisericii Sf. Nicolae – Ghica din București

 

„Temelia eternității se naște în Biserică!”: Apel pentru restaurarea Bisericii Sf. Nicolae – Ghica din București



După Revoluția din 1989, studenții din București și-au manifestat dorința de a avea o biserică a lor. Preafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la acea vreme, le-a dăruit tinerilor biserica din apropierea Universității din București, fosta Biserică Rusă, numită în prezent Biserica Sf. Nicolae – Ghica, care funcționează ca paraclis universitar, și l-a numit paroh pe Părintele Vasile Gavrilă.
Astfel, a început lucrarea de înnoire duhovnicească și misionară de modelare a sufletelor tinerilor. Lăcașul de cult, loc de întâlnire pentru tinerii din ASCOR, a ajuns cunoscut drept „Biserica studenților”.
În prezent, pe lângă lucrarea misionară bogată, se află în desfășurare un amplu proces de restaurare al bisericii, care va fi încununat cu resfințirea lăcașului de cult.
Până la mult așteptatul moment al sfințirii, mai sunt necesare câteva etape: restaurarea fațadelor, consolidarea și înlocuirea învelitorilor, lucrări care necesită suma de 265.600 de euro.
Pentru a strânge această sumă, Părintele Vasile Gavrilă a făcut un apel la membrii comunității, dar oricine dorește să ia parte la această lucrare de restaurare a monumentului istoric are posibilitatea să doneze direct la biserică, alături de pomelnicul membrilor familiei, sau în contul menționat la sfârșitul articolului.
Ctitorii sunt pictați în tabloul votiv al Bisericii ctitorită de ei, cu un chivot în mâini, pe care-l înfățișează, la Judecata de Apoi, Mântuitorului, stând pe Tronul Slavei; știu că nu sunteți nici voievozi, nici boieri după statutul social, ca să aveți puterea de a duce un chivot propriu; dar, spiritual, suntem toți fii ai Împăratului și vă chem ca, împreună cu mine și comunitatea pe care o slujesc de 30 de ani, să pregătim Chivotul Bisericii, în care strălucesc chivotele celor care își găsesc mântuirea în el, pentru marea noastră întâlnire cu Împăratul Slavei!
Părintele Vasile Gavrilă


Până în prezent a fost consolidată turla principală și o turlă secundară (din cele șapte). Au fost refăcute toate instalațiile (de alimentare cu energie electrică, cu gaze și apă, canalizarea), au fost hidroizolate temelia bisericii și demisolul, a fost restaurată pictura, a fost înlocuită o parte dintre învelitoare și au fost restaurate și integrate fațadele (piatra și ornamentele) într-un procent de 75%. Valoarea lucrărilor deja executate se ridică la 638.662 de euro.
Zidurile masive, care adăpostesc o istorie de mai bine de un secol, și turlele în formă de bulbi de ceapă, specifice stilului rusesc, sunt o apariție inedită în peisajul urban al Bucureștiului.
Unicitatea acestei biserici este dată de stilul arhitectural, de tezaurul pe care îl deține și de faptul că este ultima ctitorie a dinastiei Romanovilor.
Lăcașul de cult a fost ridicat între anii 1905-1909 la inițiativa ambasadorului rus în România, Mihail Nicolaevici Giers, cu sprijinul Țarului Nicolae al II-lea Romanov, care a donat o sumă considerabilă de bani.
Scopul ridicării bisericii era acela de a servi comunitatea rusă din București, dar și întărirea relațiilor diplomatice dintre cele două țări. Lăcașul de cult a fost sfințit în ziua de 25 noiembrie 1909.
La scurt timp, în 1918, în timpul Revoluției Ruse, Țarul Nicolae a fost martirizat împreună cu soția sa, Împărăteasa Alexandra, și cu cei cinci copii. Membrii familiei Romanov au fost canonizați în anul 2000, cu data de prăznuire în 17 iulie.
Cele două icoane din catapeteasma bisericii, cea a Sfântului Ierarh Nicolae și cea Sfintei Mucenițe Alexandra, Împărăteasa, au rămas ca mărturie a binefacerilor celor doi ctitori, țarul și soția sa.
Catapeteasma bisericii, cea care atrage incontestabil admirația privitorului, este o lucrare unică în România. Sculptată în lemn și poleită cu aur, a fost realizată la Moscova de pictorul Viktor Mihailovici Vasnețov după modelul catapetesmei din Catedrala „Sfântul Arhanghel Mihail” de la Kremlin. Vasnețov este, de asemenea, autorul fațadei celebrei Galerii de artă Tretiakov din capitala Rusiei.
Biserica a ieșit de sub autoritatea Patriarhiei Moscovei în anul 1957, când a intrat în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române.

Cu privire la tezaurul spiritual al bisericii, Părintele paroh Vasile Gavrilă declară:
Valoarea spirituală a acestui locaș sfânt cred că va putea fi evaluată corect doar la Judecata de Apoi, atunci când toți foștii studenți – care și-au găsit calea mântuirii înlăuntrul său – vor trece prin fața Tronului Dumnezeiesc purtând în mâinile lor, ca ofrandă, tot ceea ce au făcut ei pentru Biserică, pentru semenii lor și pentru Dumnezeu, după ce și-au definit sensul vieții și rostul vocației, revelat prin întâlnirea cu Hristos, prin Evanghelie și Potir, în Biserica Studenților; toți oamenii de cultură și de știință, din toate domeniile.
Așadar, cei care doresc să devină ctitori ai Bisericii Sfântului Nicolae pot merge direct la părinții slujitori sau pot dona în următorul cont:
Contul IBAN: RO46RNCB0090109167840001
Banca: BCR LIPSCANI
Cod Fiscal: 11488200

Denumire: Biserica Sf. Nicolae – Paraclis Universitar
Adresa: Bucureşti, Str. Ion Ghica nr. 9, Sector 3
Foto credit: Basilica.ro / Raluca-Emanuela Ene
____________
Am descoperit biserica în anul 2001, când l-am cunoscut și pe Părintele Vasile Gavrilă. Era vară, terminasem prima facultate, Filologia, în 1999, și îmi doream să susțin examenul de admitere la cursurile de Studii Aprofundate de Etnologie și Folclor, din cadrul Facultății de Litere - Universitatea București. După accidentul suferit în 1998, era primul an în care începusem să merg ceva mai bine, cu sprijin în cârje. Visul de a susține acest examen și de a fi admisă la Studiile Aprofundate era o utopie. Pentru că se cerea o taxă de înscriere, tata nici nu voia să audă de așa ceva, mama nu i se putea opune, iar eu nu aveam serviciu, neputându-mă deplasa ca lumea. Am intrat în biserica „Sf. Nicolae - Ghica”, paraclis universitar (situată la Universitate, în imediata apropiere - pe atunci - a Bibliotecii Naționale), mă rugam și, din Altar, a apărut Părintele... Am vorbit cu Sfinția sa și...mi-a dat banii necesari pentru a mă putea înscrie la examen.
Rugăciunile Sfinției Sale și ale mamei m-au ajutat foarte mult și am fost admisă, cu notă maximă, la aceste Studii. Pe care le-am terminat tot cu 10...
Am cunoscut-o, cu acest prilej, pe Daniela, care mi-a devenit o foarte bună prietenă. Era sora și mătușa finilor Părintelui: Daniela-Mariana Neagu. Din păcate, în 2007 a murit...
Când Părintele a fost bătut și operat, spre sfârșitul anului 2001, inima mi-a sângerat, dar, alături de fiii săi duhovnicești, de Daniela și de multe alte persoane care trecuseră pragul bisericii și îl cunoșteau, ne-am rugat pentru Sfinția Sa. Țin minte și acum cum planificaserăm, pe zile, pe săptămâni, cititul Psaltirii pentru Părintele. Și, da! Părintele nu numai că a supraviețuit atâtor operații la care a fost suspus, dar s-a întors și la Altar și slujește și acum!
În 2009, am fost admisă la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” și - deși nu mai preda de mult timp aici -, mi-am dorit foarte mult să-l am ca profesor pe Părintele. Minunea a avut loc! În ultimul an universitar (anul al III-lea), în 2011-2012, l-am avut ca profesor, la cursul de Liturgică - și parcă și la seminar -, pe Părintele Vasile Gavrilă.
În 12 ianuarie 2012 am fost operată pentru triplă artroză subastragaliană și supraastragaliană și pentru fractură de astragal, cu imobilizarea gleznei în 4 șuruburi, 2 scoabe și substanță înlocuitoare de os. Aveam atâta fier, încât puteam să dau și altora 🙂 Am rămas cu scoabele și substanța înlocuitoare de os.... Operația fiind progamată în prima sesiune de examene, Părintele profesor - ca și ceilalți Părinți profesori și profesori - m-a înțeles și am putut susține examenul înaintea colegilor mei.
Anul trecut, aflând de necazul prin care trec (moartea mamei mele), m-a sprijinit.
Sper ca Bunul Dumnezeu, Măicuța Domnului și Sfântul Ierarh Nicolae să-i ajute să ducă la bun sfârșit lucrarea pe care a început-o, iar noi să putem trece pragul unei biserici în haine noi, strălucitoare.
Haideți să-l ajutăm pe Părintele cu ce putem: cu rugăciuni sau / și financiar.

(După ultimul examen dîn anul al III-lea, semestrul al II-lea: examenul de Liturgică. Alături de Părintele profesor Vasile Gavrilă)


duminică, 12 martie 2023

Toaca - cântul ce cheamă la rugăciune

 

Bucurii în a doua duminică a Postului Păresimilor




Dorind păstrarea și transmiterea tradițiilor tinerei generații, ne-am strâns, părinți, bunici, copii și tineri, sub oblăduirea Sfântului Grigorie Palama și a neobosiților organizatori - Preacucernicul Preot Paroh Daniel-Alexandru Bărîcă și doamna preoteasă Geogiana Bărîcă - să ne rugăm în glas de toacă și de vers ritmat, la biserica Buna Vestire – Belu din București, după ce ne-am hrănit din Cuvântul dătător de viață și de speranță al Sfintei Liturghii.

Bucuria și încântarea copiilor de a deprinde ceva nou, rememorarea cu emoție a clipelor în care adulții de-acum, cândva, au învățat și ei de la bunici, părinți ori chiar de la biserică, cum și de ce se bate toaca, a pus stăpânire pe sufletul fiecărui participant la acest deosebit eveniment, fiecare dorind să demonstreze că este avid de cunoaștere, că va învăța foarte bine această tehnică, că va fi un bun păstrător al tradițiilor, că are cunoștințe serioase.

Întrucât sunetul toacei cheamă neîncetat la rugăciune, copiii au recitat poezii religioase închinate Maicii Domnului, dar și versuri dedicate bunicelor.















Toaca - chemarea la rugaciunea

luni, 6 martie 2023

PELERINAJUL BUCURIEI ÎN DUMINICA ORTODOXIEI

 PELERINAJUL BUCURIEI ÎN DUMINICA ORTODOXIEI

    În Duminica Ortodoxiei, pe 5 martie 2023, prin grija Părintelui paroh Daniel-Alexandru Bărîcă și a doamnei preotese Georgiana Bărîcă, ni s-a oferit nouă, enoriașilor parohiei Buna Vestire – Belu din București, stector 4, prilejul de a participa, cu entuziasm și emoție, la Pelerinajul Bucuriei, care a avut loc la Mănăstirea Delta Neajlovului din județul Giurgiu.
    Cu mic, cu mare, noi, cei 13 copii și 24 de tineri și adulți, cu vârste cuprinse între 4 și 76 de ani, ne-am regăsit în curtea bisericii parohiei noastre și am purces la drum, întâmpinați de „Bună dimineața!” razelor plăpânde ale unui soare strălucitor, ce anunțau o zi minunată, deosebită și plină de semnificații. O zi de adevărată sărbătoare. Căci ce altceva poate fi decât o sărbătoare biruința Ortodoxiei asupra ereziilor prin restabilirea cultului sfintelor icoanelor (încă din 11 martie 843), prăznuită în prima duminică din Postul Păresimilor?
    Ne-am bucurat de atmosfera unei lumi uitate de...lume. Lumea monahală. Pașii ni s-au oprit sfioși într-un tărâm de basm, într-un loc în care harul se revarsă în străluminări de verset și rugăciuni. Locul care te apropie mai mult de Dumnezeu, de pacea multcăutată și frumos. O frântură de Rai. O pregustare a Raiului Ceresc. Așa a rămas în sufletele noastre Mănăstirea Delta Neajlovului, aflată în imediata apropiere a Capitalei, la numai 30 de km distanță. Părintele stareț ne-a primit cu brațele-i deschise, dimpreună cu frații monahi viețutori de aici. Ne-am bucurat de Sfânta Liturghie, ne-am hrănit din Cuvântul dulce al Evangheliei, o parte dintre noi ne-am și împărtășit, iar cei mici, copiii, după ce au lucrat cu sârg în chiar curtea Mănăstirii, au oferit, în dar, felicitări bunicelor și mamelor aflate în biserică. Am oferit, de asemenea, iconițe și acatiste ale sfinților tămăduitori, precum și buchețele zâmbitoare de flori. Copiii au încheiat această zi cu recitarea unor versuri, închinate bunicelor și mamelor.
    A fost o zi în care am respirat cu toții VIAȚA ce pulsa, în fiecare fir de iarbă ce-și ridica căpșorul din pământ, în fiecare muguraș plesnit, la cote maxime, ocrotiți de Îngeri și de Sfinți.
    Odată pătruns pe poarta Mănăstirii Delta Neajlovului, te simți, cu adevărat, liber, îți simți sufletul liber, zburdând ca un copil uimit și bucuros – în același timp – de descoperirea frumuseților unei alte lumi. Minunate. AICI frumusețea nu mai este amăgitoare, precum în lumea de dincolo de garduri și de drumul prăfuit ce separă cele două tărâmuri: universul mirean și lumea monahală. AICI este locul în care speranța și credința nu mai sunt un vis, ci certitudine.
    Cu sufletele încărcate de certitudinea ocrotirii Bunului Dumnezeu, a Maicii Domnului, a Sfinților și a Îngerilor, cu sufletul viu de speranță ne-am despărțit, cu greu, de locul dătător de bucurii, unde rugăciunea se rostește, spre folosul nostru, al tuturor, neîncetat, cu timp și fără timp.
    A consemnat NICOLETA Enculescu, profesor de limba și literatura română
    Foto credit: prezbitera Georgiana Bărică