În arşiţa verii
În arşiţa verii,
privind Cerul,
mi-am înălţat gândul
spre Înalt…
În arşiţa verii,
stingând doruri,
printre nouri,
te-am salutat…
Albastrul infinit
Şi Soarele, la răsărit,
mi te-au amintit:
o pasăre cu aripa frântă,
un crin răsărit între spini,
un olar priceput, ce frământă
şi vise, şi zbor, neînvăţate încă…;
o lecţie deschisă,
o mână întinsă,
ce-ţi dădea, oricând, ajutor…;
suflet de stea luminat,
petală de floare,
har şi culoare...
Nicoleta Enculescu, 22 iulie 2015
