https://youtu.be/ZvVMmFyrzAQ?si=KmZXsQ-Igdyw-9VO
Comuna Costești?
Sunt o descendentă a marii familii Istocescu. Mai exact, îmi am sorgintea în sânul familiei ISTOCESCU T. NICOLAE (și Tudorița) din Mlăci - unul dintre cei trei vestiţi ,,Frunzari” (ceilalți doi „Frunzari”, frații bunicului, se numeau Ion și Constantin) -.
Comuna a cărei nepoată sunt, Costeşti, se află situată(1) în judeţul Vâlcea, în N-E Olteniei, într-o mică depresiune subcarpatică, la poalele munţilor Căpăţânii, fiind brăzdată de cursul superior al râurilor paralele Bistriţa şi Costeşti (ultimul fiind cunoscut şi sub numele de Pietreni) - 2 -, pe o distanţă de 7 – 8 km, amândouă izvorând din adâncul Munţilor Zănoaga, străbătând ultimul şir calcaros, Buila, Arnota şi Bistriţa, şi ieşind, în sfârşit, la lumină, în depresiunea Bistriţei şi a Pietrenilor, de unde o apucă la vale (3).
Teritoriul comunei are o suprafaţă totală de 100,2 km2 (10921 ha) şi are în componenţa sa, satele Costeşti, Pietreni, Văratici şi Bistriţa.
Satul Costeşti are, în componenţa sa, cătunele Costeşti (fost Gruşetu), Ferigile, Blezeni, Popeşti, Secături, Grămeşti.
Satul Pietreni cuprinde cătunele: Pietreni, Ciorobeşti, Gruieţe, Mejdini, Ruget.
Cătunele Văratici, Linia Vie, Mlăci şi Căline formează satul Văratici.
Satul Bistriţa este format din cătunele Bistriţa, Bolniceri (fost Mânăstireni), Pomeşti, Peri (fost Ţigănia).
Comuna, ca unitate teritorial-administrativă, a luat fiinţă în anul 1864, deşi este atestată documentar încă din 11octombrie 1512.
În anul 2001, comuna Costeşti avea o populaţie totală de 3681 de locuitori, învecinându-se astfel:
- la N cu comuna Malaia;
- la N-N-E cu oraşul Olăneşti;
- la S cu comuna Pietrari;
- la S-V cu comuna Tomşani;
- la E cu comuna Bărbăteşti;
- la V cu oraşul Horezu.
În centrul comunei Costeşti se găsesc ape minerale iodate, iar la sud, în Dealul Costeştilor, se află o carieră de nisip şi trovanţi de dimensiuni mari, unici în lume, formaţi în decurs de peste zece milioane de ani (4). Cu aceştia s-a amenajat un Muzeu în aer liber, MUZEUL TROVANŢILOR.
Aici mi-am petrecut fiecare vacanţă de vară, locuind, altfel,
împreună cu părinţii şi sora, în oraşul Bucureşti. Aici, pe meleagurile
costeştene, mi-am petrecut şi micile concedii de odihnă, adevărate
perioade de refacere spirituală şi morală.
Am văzut locurile acestea cu ochi de copil, în foşnet de frunze şi de
miros de fân … Apoi am simţit mirosul laptelui proaspăt, muls de la
vacă, Joiţa sau Joiana … În final, am înţeles: aceste meleaguri sunt
unele dintre acelea binecuvântate de Domnul pe pământ! Acest lucru,
precum şi multiplele fire care mă leagă de acest colţ feeric de ţară
m-au determinat să alcătuiesc acest material.
Comuna
Costeşti a fost dăruită de Cel Atotputernic şi Creatorul lumii văzute
şi nevăzute cu numeroase biserici, schituri şi sfinte mânăstiri, în care
îţi poţi (re)găsi liniştea, pacea sufletească, în care te poţi ruga cu
nădejde, credinţă şi speranţă în mai bine, mai bun, mai frumos.
Dacă
vrei să fii mai aproape de Dumnezeu, sau să stai de vorbă cu Îngerii şi
Sfinţii, te invit și pe tine, cititor-turistule, la o călătorie pe aceste meleaguri.
Îţi doresc (şi nu în ultimul rând!) multă sănătate,
cititorule, pace, linişte sufletească, ,,ajutor de la Cel ce a făcut
Cerul şi Pământul”!
”Costeștii Vâlcii”? Este un loc binecuvântat de rugăciunile ”Sfântulețului” - așa cum îi spun localnicii Sfântului Preacuvios Grigorie Decapolitul, prăznuit, în fiecare an, pe 20 noiembrie -, care-și așteaptă închinătorii la binecunoscuta Mănăstire Bistrița-Olteană.
Este un loc în care se simte tăria munților Căpățânii, dar - mai ales! - a lui Matei Basarb, tărie și duh de demnitate creștin-ortodoxă, revărsate, din plin, peste ”cuibul de vulturi”: Arnota!
Este un loc unde natură, trăire duhovnicească, istorie, cultură - toate își dau mâna, într-o îmbrățișare de tainic, de mister, de frumos...
Scăpând de urmăritorii turci,
Domnitoru-a ridicat atunci
Mândră Mănăstire,
Loc de primenire
Şi de mântuire.
Brâncoveanu Constantin,
Cel cu inimă de martir,
Daruri din destul a dat,
Cu suflet ales, curat.
Renovată de Ştirbei,
Dăinuie tăcut în munte.
Curcubeu frumos şi punte
Ea din veac s-a arătat
Credinciosului adevărat,
Ridicându-l spre Înalt.
De Arhangheli ocrotită,
Arnota este numită.
Arnota e binecuvântată,
Tăria lui Matei s-arată,
Tărie în credinţă,
Luptă, dor şi biruinţă.
„Cuib de vulturi” legendar,
„Stup de-albine”, şi nectar –
Asta-i Arnota de-acum,
Rugăciune, muncă, spor şi har,
Asta-i Arnota de-acum,
Maici, surori, cu bucurie-apar,
Slavoslovind neîncetat
Pe-al nostru Mare Împărat.
(Arnota)
Legenda Costeștiului sună așa:
Trei frați fost-au aievea, cândva -
Costea, Bărbat și Dobre numele lor erau,
Ținuturi noi și mândre-ntemeiau,
La poale de munte,
Cu vii, păduri și lanuri multe,
Cu ape repezi, de cristal,
Tămăduitoare și pline de har.
În timpul ce-a trecut,
Barbu Craioveanu-a vrut
Multă mântuire pentru-acest ținut.
Rugându-se neîncetat,
Slavă Preasfintei Treimi a ridicat.
Domnul pe el bine l-a cuvântat
Să aducă-n sat
Sfinte moaște de cinstire,
La a sa zidire,
Falnica-i Mănăstire –
Bistrița - cea renumită,
Bistrița - multcăutată,
Bistrița - Cetate-Olteană,
Bistrița cea vâlceană.
Povestea-n continuare spune-așa:
Grigorie Sfântul și el dorea
Bună cumpărarea sa.
Astfel ușor el s-a lăsat
Pe talerul cântarului -
Bucurie Banului.
Din Decapolia fu adus,
Spre închinare a fost pus,
Grabnic ajutător el s-a aflat,
Vindecător preaminunat.
În suflete, speranță, tuturor a dat,
Lumină - ochiului cel întinat.
(Legenda Costeștiului)
_______________________________________________
(1), (2) – BONDOC, Dumitru - ,,Costeşti – Vâlcea. 45 secole de istorie.
Monogrefie”, Editura OFFSETCOLOR, Râmnicu-Vâlcea, 2002
(3) – SACERDOŢEANU, Aurelian - ,,Inscripţii şi însemnări din Costeşti – Vâlcea”, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, 1935, p. 95
(4) – SĂRDĂRESCU, Maria-Eliza - ,,Comuna Costeşti – Repere geografice”, în Revista LUMINA SLOVELOR, revista Şcolii Generale Costeşti, judeţul Vâlcea, anul II, 2000, nr. 2, pag. 4
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu