AMINTIRILE ZILEI...

AMINTIRILE  ZILEI...

12 ani de când, într-o iarnă aspră, pe 26 ianuarie, o zi cu ninsoare abundenta, cu zăpadă troienita și cu ger cumplit, tata a ales să plece, tăcut, într-o călătorie albă și fără de sfârșit... Dumnezeu să te ierte, tati, să te odihnească în pace, în loc luminat, în loc cu verdeață, de unde a dispărut toată întristarea și suspinarea!

P.S. Unii - care mă cunosc din viața reală și (mai ales) de când eram mică - s-ar întreba de ce atâta... tristeţe, de ce aducerea-aminte de el. Totuşi..., târziu - din păcate, uneori - realizezi că, de fapt, părintele care te ceartă sau care îţi impune nişte reguli stricte, care-ţi interzice anumite lucruri, te iubeşte şi nu vrea ca tu, odrasla lui, să păţeşti ceva rău... Unii părinţi nu ştiu să-şi arate / exprime iubirea faţă de cei mici (așa cum am vrea noi, copiii), însă, în adâncul sufletelor lor, îi iubesc, din plin! Aşa şi cu tati...

Cu bunele si cu relele sale, cu ... tot ce-a facut rău si cu tot ce n-a facut bun, cu toata purtarea sa fata de cei ce-i erau alaturi - familie, in special - (oare care om este fără de păcat?!??), era tatăl meu şi îmi e dor de el. Și, da! doresc ca Bunul şi Dreptul Dumnezeu să pomenească sufletul lui, iertându-i toate greşelile cele de voie şi cele fără de voie, dăruindu-i Împărtăşirea Sa divină şi fericita viaţă veşnică!

Acesta este unul din motivele pentru care...urăsc iarna și mi-e frică de ziua de joi... Copil fiind, îmi plăcea și mie acest anotimp: părinții ne trăgeau cu sania, ne tăvăleam prin zăpadă, ridicam mari oameni de zăpadă... Uneori, chiar ne dădeam și pe ghețuș... Mai ales la bloc, în Drumul Taberei...

Iarna, la sat, esyr extrem de frumoasă! Un basm! Un basm al anului. La Costești, pe când eram în clasa a XII-a, am avut parte de primul și unicul Crăciun de poveste! Cu brad adus din pădure și împodobit cu mere și nuci învlite în staniol. Cu colindători veniți din satul alăturat, BIstrița lui Grigorie Decapolitul, dar și cu participarea la ... colindeți. Nu, nu am fost după colindeți, ci am oferit celor mici colindeți (este un obicei, în comuna în care s-a născut mama, Costești de Vâlcea, ca în seara de dinaintea Ajunului Crăciunului - mai exact, pe 23 decembrie -, copiii, însoțiți de părinți sau frați mai mari, să plece la colindeți, cântând sau recitând colinde. Spre a le ușura urcușul, grupuri de săteni se strâng mai la vale, aducând cu ei ce vor să le ofere colindătorilor: mere, nuci, napolitane, biscuiți, covrigi.).

La fel, iarna în pădure este minunată, mai ales în acordurile omătului care scârțâie sub fiecare apăsare! Țin minte că, în clasa a VII-a fiind, am mers, împreună cu colegii și cu câteva doamne profesoare de la școala generală 169 sin sectorul 6, unde învățam, dar și cu tatăl meu, la Cheia, în excursie. Colegii și doamnele profesoare au servit masa la restaurant, eu și tata am fost în pădure și acolo, pe o buturugă, am servit ce ne pusese mama în pachețele . A fost cea mai bună masă servită vreodată! Servită împreună cu tatăl meu! Cu povești despre antenele militare și despre avioane, despre aviatori și oameni curajoși...

Îmi plăcea să merg cu tatăl meu oriunde aveam nevoie, oriunde ar fi trebuit să ajungem. Mă simțeam în siguranță, nimic rău - consideram - că nu mi se poate întâmpla. Era o ... bucurie să merg cu tata, pe stradă. Când ne întorceam de la bunica (mama sa), din strada Călugăreni, sector 3, ieșeam din metrou la Lujerului și, luând-o prin dreptul fabricii de lapte - atunci - (acum sediul magazinului Cora), povestind - pentru că da, îi plăcea să povestească! -, ajungeam acasă. În strada Delinești, nr. 8, sector 6...

Tati, iartă-mă că nu te-am înțeles și nu m-am rugat mai mult pentru tine!

2 ani si 4 luni de cand ii duc DORUL mamei - RATIUNEA MEA DE A FI, PUTEREA MEA, BUCURIA MEA... Unul din motivele pentru care urăsc începutul toamnei (al lunii septembrie) și mă tem de ziua de luni...

(Tata, moskvich-ul lui acoperit de zăpadă și ... iarna unui 2010, când totul era mai așezat, mai liniștit...)

(Noi... În ianuarie 2008)

(Înainte cu an de accidentul meu)