AMINTIRI DIN 2012...
ODISEEA UNEI OPERAȚII DE ÎNDREPTARE A GLEZNEI MEMBRULUI INFERIOR STÂNG, AFECTAT DE PAREZĂ DE SPE ȘI SPI: operația pentru triplă artroză subastragaliană și supraastragaliană și fractură de astragal (din 12 ianuarie și 1 iunie 2012)
Odiseea unei operaţii de îndreptare a gleznei (membrului inferior stâng, afectat de Pareză de SPE şi SPI, datorată unui traumatism prin cădere de la acelaşi nivel, suferit în aprilie 1998…). Sau… cum ţi se poate schimba viaţa în numai 12 ani… Ori... 12 ani de când ... am reînvățat să merg?!?:
- https://flacaraarzand.blogspot.com/2017/01/odiseea-unei-operatii-de-indreptare.html?fbclid=IwAR13UpZgycJ8tTkvY2BxvjVqAo4vmGN6sP9qDazpHsTGwLGzn_wSx_1VKsg ( Flacara arzand: ODISEEA UNEI OPERAŢII DE ÎNDREPTARE A GLEZNEI. PARTEA a VI-a ),
- https://flacaraarzand.blogspot.com/search/label/Odiseea%20unei%20operatii%20de%20indreptare%20a%20gleznei.%20Partea%20I?fbclid=IwAR3mVox6qhssymvTP-Jm1xHW_kemxgl20NuAreVbFggc3UuPUfTgeUHHYZs ( Flacara arzand: Odiseea unei operatii de indreptare a gleznei. Partea I ) ,
- https://flacaraarzand.blogspot.com/search/label/Odiseea%20unei%20operații%20de%20îndreptare%20a%20gleznei.%20Partea%20a%20II-a?fbclid=IwAR0K0ZNe_PMMbMIFJFPKsDyI0RnYKvbrCW0-dvYj2BXO-lL0u3zT1U8dZbg (Flacara arzand: Odiseea unei operații de îndreptare a gleznei. Partea a II-a ) ,
- https://flacaraarzand.blogspot.com/search/label/Odiseea%20unei%20operatii%20de%20indreptare%20a%20gleznei.%20Partea%20a%20V-a?fbclid=IwAR2c5dvA68lb7r9LIIAfp0JrHSoiXzukLMhvAw3xVci9Ssefaz62n0tSyxI ( Flacara arzand: Odiseea unei operatii de indreptare a gleznei. Partea a V-a ) .
Vineri, 12 ianuarie a.c., împlinesc 12 ani de la prima operaţie suferită. Iar pe 26 ianuarie se încheie 12 ani de dor … de tată… Și 2 ani, 4 luni și 6 zile de dor dureros și infinit de... mamă...
S-au scurs 12 ani, cu bunele şi relele lor, 12 ani în care lacrimile, tristeţea, rugăciunea şi speranţa într-un mai bine nu m-au părăsit. S-au scurs 12 ani în care mi l-am dorit adesea pe tatăl meu alături de mine, pentru că el ştia cum şi rezolva toate problemele. El repara tot ce se strica – dacă se strica ceva – în casă. S-au scurs alți ani fără mămica mea - PUTEREA MEA, TOTUL MEU, RAȚIUNEA MEA de a înainta prin această viață...
Îmi făcea plăcere să merg cu tatăl meu (la cumpărături, în oraş, pe la diverse instituţii), pentru că mă simţeam în siguranţă. Cu el, traversând strada, mă simţeam în siguranţă.
Era ceva mai dur, dar sub această duritate, totuşi, am descoperit sensibilitatea ce-o avea: a plâns! Da! A plâns, când am avut accidentul, în 1998, şi am fost transferată, de la secţia BFT a Spitalului Militar, la Neurochirurgie, în spitalul Bagdasar-Arseni, apoi la Recuperare, tot acolo… I-a tremurat inima pentru mine şi nu ştia ce sfaturi să-mi mai dea, pentru a nu păţi ceva, de când a aflat, în 2005, că am fost diagnosticată şi cu un nodul tumoral hipofizar... S-a zbătut pentru mine, când am avut unele probleme cu arhicunoscuta Casă de Pensii a Municipiului Bucureşti... A plâns, când am fost operată în ianuarie 2012…
Mi-o doream pe mama alături, mult timp. A fost o relație mamă - fiică specială. A fost mama care s-a scarificat pentru noi, copilele sale. A fost mama care s-a sacrificat pentru mine, nepărăsindu-mă și având o infinită grijă de când am avut accidentul în 1998... A fost mama-prietenă, care a crezut în mine, care m-a sprijinit, care m-a susținut, care m-a sfătuit, care m-a îndrumat. M-a și certat, cu blândețe, atunci când o supăram... Căci, da! Am fost și tipul acela de copil neascultător, uneori dificil, căruia îi trecea prin căpșor tot felul de năzdrăvănii. Năzdrăvănii de copil crescut la bloc... 😉
Acum plâng şi tânjesc după un mai bine, mai bun, mai frumos… Oare voi mai avea parte de aşa ceva? Dacă ar fi doar problema cu piciorul operat şi afectat de pareză, ar mai fi ce-ar mai fi, dar s-au adăugat altele şi altele... La... 51 de ani, omul nu mai întinereşte, nu? (ei, Călin, am ajuns și eu la vorbele tale...) Cu toate acestea..., "speranţa moare ultima", parcă aşa se spune...
Îmi doresc să nu-mi uit părinții! Îmi doresc să le cinstesc memoria, să le păstrez vie amintirea, să le respect învățătura, să nu-i fac de rușine!
Îmi doresc ca prietenii şi cunoscuţii să-mi rămână aproape şi să-mi fie aşa cum i-am cunoscut! Le doresc sănătate şi numai de bine, bucurii şi împliniri să aibă parte în viaţa lor!
Îmi doresc să nu mai pierd pe nimeni, dintre prieteni şi cunoscuţi, dintre rude, pentru că n-aş mai rezista unor asemenea lovituri ale vieţii! În toţi aceşti 12 ani, mi-am pierdut şi trei mătuşi, doi unchi, dar şi cea mai bună prietenă... Sper să nu mai trec prin aşa ceva! Au plecat toți la Cer, să reconstituie acolo familia pământească... Și să ne gătească nouă, urmașilor, calea spre Împărăția lui Dumnezeu...
SE DUC PĂRINȚII RÂND PE RÂND…
Se duc părinții rând pe rând,
Ca o firavă frunză-n vânt…
Se duc părinții rând pe rând,
Și amintirile ne împresoară
Sufletul. De dor, de jale, de tristeți,
Ne-nconjură lumina blând-a primei tinereți…
Se duc părinții, rând pe rând, la Cer,
Să ne gătească loc din rugăciuni ce nu mai pier…
Se duc părinții, rând pe rând, în Împărăția cea de Sus,
Ca pentru noi să-L roage, totdeauna, pe Iisus…
Vă doresc şi vouă, prietenilor mei virtuali, dar şi vouă, celor ce veţi da întâmplător - sau nu - peste cele ce-am scris, toate cele bune, sănătate şi un an plin de evenimente care să vă aducă zâmbetul pe chip!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu