ANA. ANA PREDOIU-IOVAN
E Decembrie, e... Undrea... A fost 18 si ar fi fost ziua ta, Ana...
E Decembrie, e... Undrea - anotimpul ce ne face să redevenim - pentru a câta oară? - copii. Oare tu, Ana, cum erai când erai copil? Nu știu, nu am apucat să te întreb niciodată... Te-am cunoscut, în schimb, spre apusul vieții tale!... Te-am cunoscut într-o toamnă târzie, blândă, aurie, care nu prevestea nimic rău, ca, mai apoi, în anotimpul rememorării copilăriei ornate de ninsoare și clipe de basm cu aromă de cozonaci și nuci prăjite, să aflăm că timpul nu mai voia să bată, pentru tine, în același ritm în care viața pulsa pentru ceilalți. Era anotimpul ce purta amprenta personalității tale, anotimpul dalb al existenței, în care te-ai născut... Ți-ai deschis aripile, spre cunoașterea lumii, într-o zi de 18, în ziua prăznuirii Sfântului Cuvios Daniil Sihastru, cel ce avea să te învețe înțelepciunea și darul sfatului bun. Dăruiri de seamă pe care le-ai sădit chiar tu în sufletele aleșilor tăi. Te-ai dovedit o prietenă bună - ce mult îmi lipsești! -, dreaptă povățuitoare, sădind, în ogorul lucrător al sufletelor cunoscuților tăi, bunătate, curaj, demnitate. Tuturor ni te-ai dăruit, ne-ai dăruit acel ceva care ne-a făcut să privim înainte senini, să înaintăm fără să ne temem. Pe unii i-ai sprijinit nu numai cu sufletul, ci și cu fapta. Așa te-am cunoscut, așa te păstrez - dulce amintire a sufletului -! Ieri ar fi fost ziua ta, da! Și aș fi vrut să-ți spun, ca și în urmă cu 10 ani, „La mulți ani!”! Nu mai pot și numai Dumnezeu știe de ce te-a vrut aproape de El... Odihnă veșnică să ai, suflet înveșmântat în alb, odihnă dulce la Dreapta Sa, în Corturile Drepților, acolo unde sălășluiește Iubirea, cântarea Îngerilor și Lumina! Să te rogi, de Sus, și pentru noi, cei ce te-am cunoscut, care ți-am fost aproape de suflet! Să o îmbrățișezi și pe mămica mea, strâns-strâns, din partea mea, să-i dăruiești un sărut și să-i spui că mi-e dor de ea, că nu pot să fac nimic fără ea, că îmi lipsește și ... dorul... doare... Să o ții de mână, să stai mereu lângă ea. Să nu ne uiti! Somn lin, în tril de Îngeri, încălzit de scâncetul Copilului Nopții Sfinte, ce stă să Se nască, spre mântuirea tuturor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu