Prima și ultima, cu MAMA, la 49...
... ...Atunci..., speram... La mai bine, la frumos, la însănătoșirea MAMEI... L-am rugat pe Dumnezeu să o lase pe mama să se bucure de ziua mea, iar eu să mă bucur de ea... Să-i dea sănătate, să o ajute să se facă bine, ca să o mai pot vedea mergând pe picioarele ei... După fix o săptămână, din cauza infecției urinare care a dat în septicemie, nu a mai putut să înghită nici măcar o linguriță de ceai... Trei săptămâni, internată în spital fiind, s-a luptat să trăiască... Pentru mine... Alții, de-acolo, nu au ajutat-o cu prea mult... ...
......Odată cu plecarea MAMEI, s-a rupt și sufletul meu, în mii de bucăți... Mare parte din el a plecat cu MAMA... ...
...Mi-e dor de MAMA! Mi-aș dori să o mai pot vedea, măcar o oră-două-trei... Să o pot îmbrățișa! Să mă poată îmbrățișa! Să-mi spună, cum îmi spunea mereu, chiar și din spital: „te iubesc mult-mult de tot, de la Pământ la Cer și înapoi, și încă pe-atât!”... Știu că nu se poate...
Doamne! Mi-ai luat ființa cea mai dragă de lângă mine și mi-ai dăruit doar haos, singurătate, întristare și suspin... Pasul mi-este greu fără TOTUL meu...
MAMI! mi-e dor de tine, un dor nespus de greu și dureros...
După un an, nu mai simt bucuria și frumusețea acestei zile...
Da! E ziua mea, dar e o zi tristă fără tine, MĂMICA mea! E cea mai tristă zi din an... ... În loc să mă bucur, plâng... Ți-aș cânta la blockflöte, așa cum făceam odată, dar nu mai pot... Îți privesc doar fotografia și mi-e dor de tine... Un dor sfâșietor și greu...
... În loc să mă bucur, plâng... Ți-aș cânta la blockflöte, așa cum făceam odată, dar nu mai pot... Îți privesc doar fotografia și mi-e dor de tine... Un dor sfâșietor și greu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu