DE LA ”DON EGIDIO” LA ”AUTENTIC ROMÂNESC”

DE LA ”DON EGIDIO” LA ”AUTENTIC ROMÂNESC”

sau PROMOVAREA AUTENTICĂ A VALORILOR ROMÂNEȘTI

Când o întâlnești pe Ana, știi că totul se poate, dacă vrei, dacă-ți dorești cu ardoare și lupți cu toată ființa pentru un ideal, pentru ceva sau cineva. Deși firavă, este ambițioasă. Deși blândă, este energică. ”Un suflet mare, într-un trup mic” – așa cum o caracteriza profesorul său de matematică, Valeriu POPESCU.

ASOCIAȚIA ”AUTENTIC ROMÂNESC” își propune promovarea valorilor spirituale și tradiționale, promovarea tuturor meșterilor populari care doresc să i se alăture, a produselor românești autentice, fiind un sprijin real și permanent al celor ce doresc să fie promovați gratuit. Datele de contact sunt: - telefon 0766.258.419, e-mail: autenticromanesc.eu@gmail.com, nana.predoiu@yahoo.com.

-         Sunteți președinta Asociației ”Autentic Românesc”. Unde își are sediul Asociația?

-         Asociația ”Autentic Românesc” cunoaște două locații în comuna Costești, județul Vâlcea: în casa Părintelui Victor-Ovidiu Mureșan, în Căline, ființează sediul social, iar sediul lucrativ – în satul Bistrița, în casa mea.

-         Totul se face cu binecuvântarea preotului?

-         Da. Când am organizat evenimente la azilul de bătrâni din satul Bistrița, Părintele Mureșan a fost cel care a dăruit icoane – nu pentru toate camerele  (căci nu s-a putut astfel), ci doar pentru unele –, icoane care erau ale sale, nu ale bisericii sau ale Protoieriei ori Arhiepiscopiei.

-         Cum a luat naștere Asociația?

-         Am lucrat 1 an în Italia și acolo am cunoscut un preot. Era în 2006, anul în care românii erau aspru judecați și urâți, totodată, datorită lui Mailat. Toate predicile acestui preot erau în favoarea românilor; el spunea că și Italia are criminali, că și Italia are oameni de nimic și - mai ales – le atrăgea atenția italienilor să nu ne asocieze pe noi, cei care munceam acolo, cu acel criminal, pentru că noi făceam un sacrificiu: ne lăsasem familiile, ne lăsasem totul pentru a merge în Italia ca să muncim pentru ei.

-         Îi aprecia așa de mult pe români? Îi admira?

-         Foarte mult! Întrucât cunoscuse extrem de mulți români de treabă. Și, pur și simplu, în biserica lui milita pentru români. Mi-am dorit foarte mult să-l cunosc.

Timpul liber, acest preot și-l dedica orfanilor, bătrânilor, bolnavilor, mergând pe la casele lor, cu copiii făcea ore – meditații -, bătrânilor le alina durerile, întărindu-i cu sfaturi duhovnicești, cu pilde creștinești, parcă desprinse din ”Pateric” – adevărate medicamente de suflet. Am fost atât de impresionată de el!

În mintea mea încolțise de foarte mult timp gândul de a înființa o asociație, prin care să ajut oamenii, categoriile acestea defavoizate: orfani, bătrâni.

Atât de mult m-a impresionat tot ceea ce făcea acel preot italian, încât – așa cum am spus – mi-am dorit să-l cunosc. M-am dus la el și i-am spus că voi înfiița o asociație care avea să-i poarte numele. Așa a luat naștere Asociația. La început, purtând numele ”Don Egidio”. Părintele, simțindu-se un pic obligat, mi-a dat bani și așa am început să organizez spectacole la azilul de bătrâni din satul Bistrița, ori la Casa de copii din Băbeni.

-         De unde dorința aceasta de a fi alături de copiii și de bătrânii din azile?

-         Am făcut toate acestea pentru că (surorile mele lucrând printre ei) îi văzusem adesea, constatând – cu mâhnire – faptul că ei nu socializau, nu comunicau, stăteau retrași, fiecare într-un colț al lui. Ei aveau condiții europene, aveau masa asigurată, aveau tot ce le trebuia, în schimb nu comunicau, nu socializau, erau închiși în ei, triști. Atunci mi-am propus să fac ceva pentru ei și așa am pornit la drum.

-         Cum ați procedat?

-         Cu copiii din ansamblurile din Costești, de la Horezu – care s-au oferit voluntari –, am început să colindăm, la azil, la Bistrița, ori pe unde mai puteam merge.

-         Cei mici au fost receptivi, însă părinții lor cum s-au dovedit a fi?

-         Și ei au fost foarte receptivi. Toți-toți. Nu am primit niciun refuz, niciodată.

-         Cum v-ați descurcat cu cheltuielile (de transport, pentru a le oferi câte ceva celor cărora le aduceați un zâmbet pe față)?

-         Am început să primesc mici sponsorizări, ca să le pot cumpăra ba una, ba alta.

-         Ce a determinat schimbarea denumirii Asociației?

-         Am început să mă lovesc de ideile acestea ale noastre: pentru ce Asociația să poarte numele ”Don Egidio”? Au fost foarte mulți care doreau să mă ajute, dar se cramponau de acest nume. În același timp, am început să promovez și ansamblurile folclorice. Dacă tot le luam cu mine pe la azile, peste tot, le-am făcut cunoscute, prezentându-le la zilele comunelor din împrejurimile localității noastre, ori mult mai departe. Apoi, meșterii populari, pe care îi întâlneam în aceste locuri, doreau să vină și să lucreze cu copiii ori cu bătrânii. Am și avut un proiect – ”Și noi suntem utili!” s-a numit -. Ceramiștii ne-au dat (și au și venit ei înșiși) materiale de tot felul. Am organizat miniateliere de creație.

Această colaborare cu meșterii, cu ceramiștii români (între timp, am primit și un post de la Primăria Horezu, având ca sarcină de lucru promovarea turismului urbei și a creatorilor populari) a condus la hotărârea de a schimba numele Asociației. Am mers în Italia, i-am spus preotului de-acolo ce am de gând să fac și de ce, iar acesta m-a susținut. Cred că i-am luat și o greutate de pe inimă, pentru că se simțea obligat, într-un fel, să ne ajute. Așa s-a ajuns la ”Autentic Românesc”.

-         Cartea de vizită a Asociației este impresionantă. Promovați valorile spirituale și populare românești, promovați meșteri populari. Cum se realizează această promovare?

-         Ne-am ocupat și ne ocupăm și de creatorii populari care nu au mai fost promovați și nici nu dețin mijloacele necesare propriei promovări. Ei stau acasă, lucrează, așteaptă să li se cumpere obiectele. De foarte multe ori, le-am cumpărat creațiile, dăruindu-le în alte părți, pentru a-i face cunoscuți și pentru a avea, încetul cu încetul, vânzare.

-         Vorbind despre Asociație, ne gândim la oamenii care lucrează acolo. Câți membri numără Asociația ”Autentic Românesc”?

-         Asociația a mers cu 6 membri fondatori, la care tot mai mulți au aderat: meșteri populari, ansambluri folclorice, prieteni. De exemplu, Gigiu Istocescu din Costești mi-a donat pâine, cozonac pentru evenimentele pe care le-am avut.

-         Numai din Costești și din Horezu?

-         Nu. Din multe zone geografice. De pildă, din Suceava, din Baia-Mare etc.. Tot timpul sunt alături de noi, ori fizic, ori prin obiectele pe care ni le trimit spre vânzare, atunci când participăm la vreo licitație cu scop de întrajutorare.

-         Ce alte activități mai derulați?

-         Am demarat înființarea unui ansamblu artistic la Casa de copii din Băbeni, pentru că și ei merită o șansă în plus. Le-am făcut și o licitație a brazilor de Crăciun, pentru a le putea cumpăra costume populare.

Ansamblul copiilor de la Casa din Băbeni se numește ”Ghiocelul”, pentru că, precum  florile acestea pure, albe, delicate își înalță frunțile spre cer prin omăt, prin ger, prin frig, tot așa le doresc să răzbată și ei prin viață. Sunt niște copii extraordinari, am o relație frumoasă cu ei, sunt deosebiți, îți trezesc în suflet un sentiment aparte.

Am lansat și o fetiță de la Horezu, o foarte bună interpretă de muzică populară

-         Sponsorii sunt ușor de găsit?

-         Nu prea, deși, atunci când se organizează diverse evenimente, primesc sponsorizări. Dar Asociația nu vrea să se bazeze doar pe acestea, astfel încât am trecut și pe dublu scop lucrativ: pentru a avea și noi o producție, din valorificarea căreia – după ce vom fi plătit toate impozitele, dările – să-i putem ajuta pe semenii noștri.

-         Ce fel de produse?

-         Produse BIO, pe care încercăm să le scoatem la iveală, pentru că aș vrea să învățăm a mânca sănătos, iar noi – zona noastră – avem potențial. Avem, slavă Domnului!

-         Plante medicinale, fructe, legume?

-         Da. Fructele de pădure care nu sunt stropite; apa munților ce nu conține nitrații pe care-i conțin apele de la câmpie. Am amenajat deja un spațiu – sediul Asociației – unde facem gemuri și dulcețuri.

-         Cine se ocupă de acestea?

-         Jumătate din membri Asociației a pus umărul la muncă.

-         Care este satutul membrilor Asociației?

-         Sunt voluntari. Da! Nu vor mai putea face, la infinit, muncă de voluntariat, de aceea Asociația își va aduna fonduri din vânzarea producției proprii și astfel va fi capabilă să-i plătească. Așa se vor crea și locuri de muncă, vom avea și scop umanitar.

-         Ați derulat parteneriate și cu instituții ale statului?

-         Mi-au stat alături Primăriile din Horezu, Costești și Govora.

De asemenea, Direcția de Protecție a Copilului din Vâlcea m-a susținut tot timpul.

-         Sunteți o persoană care atrage oamenii, ca un magnet, în jurul său.

-         Cred! Cred că aceasta s-a și întâmplat! Constat și eu că în orice mi-am propus, au venit oamenii în întâmpinarea mea și niciodată n-am găsit nemulțumiri, niciodată n-au fost nereușite, toate au mers foarte frumos, toate au avut ca finalitate exact scopul inițial.

-         Care a fost scopul Zilei Recoltei?

-         Ziua Recoltei a plecat de la ideea mea și a domnului Primar Toma Peștereanu de a arăta că în Costești nu avem doar frumusețile acestea naturale, cu care ne mândrim (Trovanții, Parcul Buila-Vânturarița), ori create de mâna omului (atâtea și atâtea lăcașuri de cult – mănăstiri și biserici, schituri -, adevărate bijuterii arhitecturale, dar și construcții civile), ci și mâncare sănătoasă, se poate face și turism. Acestea vor fi ramuri importante ale dezvoltării economiei Comunei. Noi avem ce oferi, trebuie doar să arătăm. Ne dezavantajează un pic zona, căci nu suntem Bran, nu suntem Bucovina, dar dacă oamenii vin și gustă, și văd, atunci își schimbă părerea. Iar în Costești, lucrurile au început să se miște, oamenii au început să prețuiască mai mult pământul, să-l îngrijească, să-l cultive. Și am zis: mâna aceasta de oameni trebuie evidențiată, trebuie pusă în valoare, să arătăm că se poate, să arătăm că, de fapt, tot pământul va fi cel care ne va salva. Am demarat, am organizat evenimentul chiar lângă Trovanți.

-         Au oprit cei aflați în drumeție, conducătorii auto?

-         Foarte multă lume a oprit. Zicea domnul primar că trebuie să se găsească o soluție, pentru că, Drumul Național fiind în curbă, este foarte periculos. Trebuie să se facă un traseu dublu, pentru a se putea amenaja ceva acolo, deoarece oamenii vor căuta mâncarea sănătoasă.

-         La ce alte evenimente ați mai participat?

-         Am participat la înfrățirile dintre orașul Horezu și moții din Alba, ori cu Nădlag și Sighișoara, dintre Costești și Bran; facem o publicitate încrucișată: la Bran, de pildă, se vorbește în media laică despre noi, sunt afișate pliantele noastre, iar noi le punem pe-ale lor; am participat la târgurile de turism din țară.

-         Ansamblul de dansuri populare ”Floricica” este constituit din adulții comunei Costești, intelectuali și casnici. Ați colaborat și cu acesta? L-ați promovat în vreun fel?

-         CD-ul cu înregistrarea prezentării ansamblului folcloric ”Floricica” de către Asociația noastră a fost realizat. Ansamblul ”Floricica” este ansamblul de suflet al Asociației. Și el a fost prezent la evenimentele noastre, ne-a sprijinit atunci când am mers în centrele de bătrâni.

-         Domnul primar v-a stat alături și uneori chiar v-a însoțit când ați participat la diverse evenimente organizate în țară, chiar și în București.

-         Domnul Primar Toma Peștereanu a îmbrățișat ideea Asociației și în orice am întreprins ne-a stat alături, ne-a ușurat foarte mult munca la evenimente, pentru că a pus mâna pe telefon – atunci când a fost nevoie -, știind pe cine să sune ca să ne dea o mână de ajutor.

-         Este un primar tânăr.

-         Da, tânăr și ambițios; este omul care încearcă să-și educe consătenii în sensul că trebuie să se descurce oricare ar fi greutățile vieții. Știe să-i mobilizeze pe tineri, îi înțelege și îi sprijină. Este receptiv la toate proiectele care ar aduce ajutor chiar și unei singure persoane.

-         Cum arată prezentul pentru Asociație?

-         Suntem în faza în care culegem rețetele bătrânilor, care nu trebuie uitate. Trebuie să ne întoarcem la natură, pentru că Dumnezeu ne-a dăruit natura ca medicament, spre vindecare. Vrem să scoatem, astfel, o carte a unei localnice care nu a fost niciodată bolnavă, n-a avut nicio zi de spitalizare, nu a înghițit nicio pastilă. Are 80 de ani, este soție, mamă, bunică. A știut, de primăvara până toamna, din ce plante să facă ceaiuri, cum să le facă, când și cum să culeagă plantele medicinale, ce să-și pregătească de mâncare, cum să mănânce sănătos. E un om deosebit, iar mâncărurile ei – ca la mănăstire: atât de bune sunt!

-         Cu ce gânduri întâmpinați primăvara?

-         Se apropie Izvorul Tămăduirii, când este și sărbătoarea comunei noastre, eveniment în desfășurarea căruia suntem implicați și noi, 100%: cu ansamblurile folclorice, cu meșterii populari; dezvelim și bustul domnitorului Matei Basarab – se împlinesc 360 de ani de când domnitorul își doarme somnul de veci în ctitoria sa, Mănăstirea Arnota -; vom lansa cărți, vor fi organizate simpozioane.

Ne pregătim, sufletește și trupește, inclusiv pentru întâmpinarea Sfintelor Sărbători ale Paștelui, după care vor începe evenimentele: la Bran, la Govora etc.. Având parteneriate cu ei, mergem și îi sprijinim.

-         Putere de muncă să aveți și sănătate, spre a le duce, la final, pe toate!

-         Vă mulțumesc!

-         În încheiere, vă rugăm să adresați un cuvânt cititorilor interviului nostru.

-         Le doresc cititorilor dumneavoastră sănătate și toate cele bune, un post ușor și bucurii duhovnicești cât mai multe, îndemnându-i, totodată, să mănânce sănătos, să slujească semenilor lor cu iubire frățească, să iubească tradiția, creația populară, promovând-o în drumurile lor. De asemenea, le lansez invitația de a fi alături de noi la sărbătoarea comunei Costești, de Izvorul Tămăduirii. Nu vor regreta! Vor găsi aici o lume minunată!

-         Vă mulțumim pentru interviul acordat, pentru gândurile frumoase și pentru invitație!

AICI este locul în care legenda își dă mâna cu Îngerii și Sfinții, aici îți poți regăsi etern liniștea, pacea sufletească, îți poți ”reîncărca bateriile” și a o lua mai departe. Curaj!        Situată în județul Vâlcea, în NE Olteniei, la poalele Munților Căpățânii, brăzdată de râurile paralele Bistrița și Costești, comuna se impune prin apele sale minerale iodate, prin cariera de nisip și trovanți de diferite dimensiuni, unici în lume, formați în decurs de peste zece milioane de ani – aflată la S, în Dealul Costeștilor –. Cu aceștia (trovanții), s-a amenajat un muzeu în aer liber: MUZEUL TROVANȚILOR.        În Costești, sărbătoarea este trăită la maximum, cu tot sufletul, de întreaga comunitate creștin-ortodoxă, racordată la cea mai înaltă trăire duhovnicească ce străluminează ființa, permițându-le locuitorilor să se bucure de fiecare clipă trăită în comuniune, cu Dumnezeu, cu Sfinții, cu rugăciunea, bucurie tranformată, uneori, în cântec și joc. Iar dacă te vei prinde-n horă cu membrii ansamblului ”Floricica”, viața ți se va preschimba în dor și în frumos:         AICI, fiecare loc, fiecare om își are povestea sa, devenind, peste ani, legendă; poveste ce vine din vechime și merge, de mână cu prezentul, în viitor. AICI, totul pare un basm, devenit realitate: cu şcoli împărăteşti, cu obiceiuri şi tradiţii minunate, cu frumoase costume care îi fac pe purtătorii lor să semene cu prinţi şi prinţese…        Dacă vrei să fii mai aproape de Dumnezeu, sau să stai de vorbă cu Îngerii şi Sfinţii, dacă vrei să îți descrețești fruntea, inima și sufletul, te invit la o călătorie pe aceste meleaguri, iubite cititorule, dorindu-ți călătorie cu folos duhovnicesc, sănătate, ”ajutor de la Domnul, Cel ce a făcut Cerul și Pământul”!

Nicoleta ENCULESCU – masterandă anul I, Faculatea de Teologie Ortodoxă ”Justinian Patriarhul” București, specializarea Comunicare și comuniune eclesială în spațiul ortodox eclezial