Draga mea, mămica mea, mi-e dor de tine și te vreau înapoi
Iată, deja este luna iulie. Luna în care, peste numai șapte zile, ar fi fost ziua ta de naștere… De Sfinții Epictet și Astion. Mai ții minte cum i-am descoperit pe acești Sfinți? Cami ne-a dus la biserica unde se găsesc părticele din Sfintele lor moaște…
Mai ții minte, mami, ziua ta în care ți-am făcut primul tort? Era anul în care Andrei absolvise Facultatea de Drept și ziua în care tocmai își luase licența. Ne-am bucurat tare mult de reușita lui! Și Călin, și mama lui au fost atunci pe la noi. Era înainte cu un an de a fi operată tu la inimă…
Mă încearcă, de mult timp, emoții, sentimente și stări diverse: de la tristețe și dezamăgire, la deznădăjduire, la dor și nesiguranță, de la neputință la gol sufletesc… Dacă mi-ar fi ascultat Dumnezeu rugăciunile și te-ar fi ajutat să te faci bine, dacă mi-ar fi ascultat Dumnezeu rugăciunile și mi te-ar fi adus sănătoasă acasă, pentru a ne avea, una pe alta, pentru mai mult timp, aici, ce bine ar fi fost!… Dacă ți-ar fi luat bolile și mi le-ar fi dat mie, iar tu să fii sănătoasă, aș fi fost mult mai liniștită acum, știindu-mi-te aproape, sprijin la orice pas…
Te strig în fiecare dimineață și seară, te strig cu disperare și tu nu mă auzi, nu îmi răspunsi, nu mă mai poți îmbrățișa, nu-mi mai poți da putere din puterea ta, sfatul tău… Fără tine, viața mea nu mai e viață, nu-și mai are rostul. Fără tine, casa nu mai este casă, totul este haos și… pustiu…
Mi-e dor de tine, mami, mi-e tare dor. Aș fi vrut să-ți pot spune „La mulți ani!”, dar nu pot. Cel puțin să-ți dăruiască Dumnezeu un colțișor de Rai, pentru cât ai suferit, pentru cât te-ai chinuit. Pentru cât te-am chinuit. Dacă nu aș fi avut accidentul și aș fi fost bine, poate că și acum mai trăiai… Din cauza mea te-ai îmbolnăvit și de diabet, și de inimă…
Fără tine, simt cum îmi pierd, încetul cu încetul, credința. Tu îmi erai putere, tu te rugai pentru mine, tu mă ajutai mereu. Mă înțelegeai, știai de ce anume am nevoie și mă încurajai... Acum…, nu mai are cine să se roage pentru mine, nu mai are cine să aibă grijă de mine, cine să mă ajute… Oameni care promit și apoi se îndepărtează, uitând de promisiuni? Da, sunt mulți împrejurul meu… Oameni care m-au ajutat și apoi nici că le mai pasă de mine? Sunt destui… Doamna Mariana mi-a promis multe, multe… S-a purtat ca o mamă cu mine, am crezut în bunătatea sa, dar m-a abandonat. A fost ca și cum ai fi murit a doua oară... Doamna Roxana mi-a promis că mă va ajuta, că va trece pe-aici. De trei ori mi-a promis și tot de atâtea ori nu a ajuns. Oare de ce mi-o mai fi scris? Ca să-mi mărească rana care și-așa doare?!?… Doamna Mihaela, după ce m-a văzut plângând, s-a dus repede și i-a zis Adinei… M-am simțit trădată. Când dumneaei se plânge, eu trebuie să stau și să o ascult, să o înțeleg, să o încurajez, dar dumneaei nu. Dumneaei se duce repede să le spună altora că plâng… Încredere? În cine să mai am? Nici măcar în Dumnezeu nu mai pot. Adina, fără să-i cer lucrul acesta, a venit în 2022 și mi-a oferit 700 de lei, pentru că aceea era plăcerea ei. La o lună, mi-a cerut banii înapoi. Când am vrut să-i restitui suma, s-a supărat foarte tare și mi-a zis să-i păstrez, pentru că altfel nu mai vorbește cu mine. În octombrie, când am rugat-o să-i ducă gutui doamnei Mariana, mai întâi a refuzat, apoi a revenit cu mesaj și mi-a zis că i le va duce ea, așadar să i le duc. Bucuroasă, i le-am dus. I-am dus și ei. La două ore, după ce a vorbit cu doamna Mariana, mi-a trimis mesaje în care îmi zicea că am vrut să o omor și să-i dau banii pe care mi-i dăduse în iunie înapoi. În decembrie i-am dat banii. Pentru că nu voia să-i primească, i-am zis că eu nu-i mai pot ține în casă - și așa îi țineam degeaba, nu puteam să-i folosesc - și, dacă nu-i mai vrea înapoi, să-i pună în cont Părintelui Nicolae, care avea fetița bolnavă, ori să o ajute pe doamna Mihaela, care risca să fie dată afară din garsonieră, pentru că nu-și plătise de foarte mult timp întreținerea și acumulase o datorie imensă. A acceptat cu greu, dar... i-a zis doamnei Mihaelei că îi dă 1000 de lei... Adică a mințit... Făcându-mă să-i dau 1000 de lei, în loc de 700, cât îmi făcuse cadou în iunie... Astfel de oameni mi-a trimis Dumnezeu în cale, în jurul meu... Cum să mai am încredere în cei de lângă mine? Nu mai pot să cred în nimeni și în nimic! Nici în Dumnezeu. Am învățat despre El că este Atotbun. Unde este Atotbunătatea Sa, în ceea ce mă privește? În primul rând m-a lăsat singură, nu a salvat-o pe mama, nu a însănătoșit-o. Apoi îi lasă pe cei de lângă mine să se poarte așa cum se poartă... Unii sunt buni cu mine doar de ochii lumii, apoi nu-i mai interesează de mine... Decât așa, mai bine aș muri. Sincer!
Mă doare sufletul și pentru că Lila nu-mi mai răspunde la mesaje. Am înțeles, nu vrea să o sun, pentru că o deranjez, doar să-i trimit mesaj. I-am trimis și nu mi-a răspuns. Mă doare, pentru că nu i-am făcut nimic rău, nu m-am certat cu ea. E sora mea și mă tratează ca pe uiltimul străin...
Sunt singură, Doamne, și o neputincioasă, un nimic! De ce m-ai lăsat singură? De ce mă lași să sufăr? De ce mi-ai luat-o pe mama? Cel puțin pe mama să mi-o mai fi lăsat-o. Dar nu ai vrut.
Sunt singură, fără tine, și mi-e greu…, am obosit...
Mami, mi-e dor de tine, te vreau înapoi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu