Sunt Nicoleta Enculescu și voi mă cunoașteți - e doar blogul meu, pe care îl citiți - (https://www.facebook.com/enculescu.v.nicoleta/ , https://www.facebook.com/profile.php?id=100063592792886 , https://www.facebook.com/profile.php?id=100067691165441 , https://flacaraarzand.blogspot.com , https://www.linkedin.com/in/enculescu-nicoleta-145b35175/ ) și am fost în tabără, alături de voi. Vă mulțumesc pentru susținere, deși am luat startul târziu, din pricina susținerii concursului de ocupare a posturilor didactice din învățământul preuniversitar de stat, a așteptării, cu emoție, a rezultatului, apoi din pricina durerilor provocate de suferințele mele fizice… Am prins, din toată perioada, cred, doar 6 zile. Dar am reușit să primesc 50 de puncte, la final (mulțumesc, Ion Cataraga, dar și echipei #Magiccopywriter, pentru aprecierea făcută la justa mea valoare!). Care îmi dau curaj și mă fac să cred că, sigur, dacă aș fi participat la toată tabăra, aș fi acumuluat cu mult mai multe.
Mă uit în urmă, la ce-a fost (chiar dacă pentru o așa scurtă perioadă de timp), și retrăiesc și acum bucuriile și emoțiile pe care le-am avut. Colegii mei de tabără au fost minunați! Instructajul primit a fost extraordinar de bine făcut, călăuzele ne-au îndrumat, pe ici, pe colo, iar Zânele ne-au salvat de fiecare dată.
Am citit #poveștilevoastre de #copyprenor . Sunt fantastice! Uneori par ireale, desprinse dintr-un basm. Altele sunt atât de realiste, dar se termină cu… masa aceea festivă, din finalul fiecărui basm (cunoscut de fiecare încă din copilărie), care a ținut trei zile și trei nopți. Cu un happy-end. Vă felicit! Vă felicit pentru curajul de a vă împlini visul, pentru ambiție, pentru felul în care scrieți, pentru tot ceea ce sunteți și faceți!
Din păcate, rămasă singură, fără nicio susținere, fără niciun sprijin, cu un singur venit (și acela pe jumătate, pentru că sunt debutantă și nu am voie să lucrez decât cu jumătate de normă), în condițiile în care depind de cărucior și de taxi pentru orice deplasare, (sau, acum, de oameni cu suflet mare, care să mă ducă cu mașina unde am nevoie), cu medicamente de luat în fiecare lună și ghete ortopedice care se strică după 6 luni de purtare, rămân pe peron, fluturându-vă batista. Dar … mi-ar face plăcere să reiau urcușul în această tabără, când se va mai organiza.
Vă doresc mult-mult succes, putere și sănătate! Bunul Dumnezeu și Măicuța Domnului să vă ocrotească și să vă dăruiască împlinirea tuturor bunelor doriri și sporire întru toate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu