ATUNCI... (XXIII)
August, 2023
Surpriza!
Da, plăcută surpriză și neașteptată. Dar atunci când nu te aștepți la nimic bun ce poate veni în viața ta - după ce ți-a murit părintele cel drag, cu care aveai o legătură puternică, o relație deosebită -, atunci ai parte de surprize...surprinzător de plăcute!
De ziua mea.
Mulțumesc, doamna preoteasă Georgiana Bărîcă! Mulțumesc pentru că îmi sunteți aproape de...atâția ani. Destui, nu mai stau să-i număr. Mi-ați fost sprijin, sfătuitor și îndrumător mereu, de când v-am cunoscut atunci, în toamna târzie a anului 2008, înaintea lecției deschise de la clasa a V-a C. M-ați văzut, m-ați oprit și m-ați sprijinit. Lecția a fost frumoasă, copiii au învățat, și-au făcut temele, au citit și au demonstrat că știu. Până și prăjiturelele au fost grozave! Doar eu am avut emoțiile cele mai mari! Însă de-atunci nu v-ați oprit. Mi-ați citit poeziile și m-ați încurajat să le public, apoi le-am publicat; m-ați apreciat ca profesor și m-ați îdemnat să învăț, să citesc cât de mult pot. Și o faceți și acum. Iar când nu ascult..., e de rău! Ați fost alături de mine și când am fost operată la picior, și când a murit mama. Aș vrea să dau puțin timpul înapoi, ca să vă poată cere iertare și tata, ca să vă mai poată mulțumi mama iarăși și iarăși. Dar nu pot. Așa că vă mulțumesc eu! Vă mulțumesc că ați încercat și vă străduiți să-mi arătați și...luminița de... dincolo de moartea mamei... Poate, într-un final, voi reuși s-ajung s-o văd, să (re)înțeleg și să trec de întunericul și haosul ce s-a instalat după plecarea mamei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu