Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

vineri, 20 noiembrie 2026

CUM L-AM CUNOSCUT PE SFÂNTUL CUVIOS GRIGORIE DECAPOLITUL

 

CUM L-AM CUNOSCUT PE SFÂNTUL CUVIOS GRIGORIE DECAPOLITUL

 

            Leagănul vacanțelor copilăriei mele a fost, dintotdeauna, acel loc mirific, binecuvântat de Dumnezeu pe pământ, unde Îngerii își dau mâna cu oamenii, atingându-le inimile pe-o rază-rugăciune și priviri înălțate spre Cer, spre Dumnezeu. Acolo devii mai puternic (în credință și frumos), acolo sufletu-ți devine senin și-o pace te-nconjoară deplin, prin tăria, primită de veacuri, de la Matei Basarab – domnitorul Țării Românești între 1632 și 1654 -, ctitorul „cuibului de vulturi” legendar – „stup de-albine” și nectar – Sfânta Mănăstire Arnota -, prin bogăția Bistriței-Oltene, ce-și revarsă harul în binecuvântări de vindecări și glasuri cristaline psalmodiind și slăvind neîncetat „Treimea cea de o ființă și nedespărțită”.



            Am cunoscut aceste locuri prin ochi de copil, în foșnet de frunze și de miros de fân... Apoi am simțit mirosul laptelui proaspăt, muls de la vacă, Joița sau Joiana...

            AICI este locul în care legenda își dă mâna cu Sfinții, AICI  îți poți „reîncărca bateriile” și a o lua mai departe... AICI este „acasă” al meu. Este Costeștiul Vâlcii: comuna Costești, din județul Vâlcea. Bogăția sa? Sfântul Cuvios Grigorie Dacapolitul – minune dărutiă de Dumnezeu în binecuvântări de har.

            Barbu Craioveanu-a vrut

            Multă mântuire pentru-acest ținut.

 

            Rugându-se neîncetat,

            Slavă Preasfintei Treimi a ridicat.

 

            Domnul pe el bine l-a cuvântat

            Să aducă-n sat

            Sfinte moaște de cinstire,

            La a sa zidire,

            Falnica-i Mănăstire –

 

            Bistrița – Cetate-Olteană,

            Bistrița cea vâlceană.




            Povestea-n continuare spune-așa:

            Grigorie Sfântul și el dorea

            Bună cumpărarea sa.

 

            Astfel ușor el s-a lăsat

            Pe talerul cântarului –

            Bucurie Banului.

 

            Din Decapolia fu adus,

            Spre închinare a fost pus,

            Grabnic ajutător el s-a aflat,

            Vindecător preaminunat.


            În suflete, speranță tuturor a dat,

            Lumină – ochiului cel întinat.

            L-am cunoscut pe Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul prin cartea cu „Rugăciunile Sfântului Grigorie de la Mănăstirea Bistrița”, alcătuită în luna noiembrie a anului 1995 (și apărută în anul 1996) de vrednicul de pomenire Arhimandrit Veniamin Micle, care l-a slujit neîntrerupt din anul 1986 – când a fost numit diriginte de șantier, aducând contribuții majore la refacerea materială a Mănăstirii, știut fiind că, după ce a fost, inițial, Mănăstire de maici, unde exista chiar și o școală avându-i ca elevi pe copiii din localitate, a fost, într-un timp, unitate militară – până în 17 noiembrie 2025, când și-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Dumnezeu.



            Cartea se afla la mare cinste în casa bunicilor mei materni.

            La fel, îndemnul bunicii materne, de a trece de trei ori pe sub racla cu moaștele „Sfântulețului” – așa cum îl alintă locuitorii acestor meleaguri -, m-a determinat să merg spre a afla mai multe despre el. Mi-a devenit, în timp, prieten, vizitându-l de fiecare dată când pașii mă purtau în acest ținut feeric și mereu citindu-i Acatistul, rugându-l multe, dar niciodată uitând cum, în vremuri de prigoană, era ascuns în peștera ce astăzi îi poartă numele, peșteră aflată în apropierea Mănăstirii. Chiar s-a vrut scoaterea raclei cu Sfintele sale moaște din biserică, însă racla a devenit atât de grea, încât nu a mai putut fi mutată, iar dorința celor ce au urmărit uitarea numelui său s-a năruit, dovedindu-se astfel neputința acestora în fața voii lui Dumnezeu.



            „Bucură-te, căci cu dumnezeiasca smerenie ai smerit răutatea vrăjmașilor diavoli”.


            Multe tămăduiri a dăruit și dăruiește, în continuare, tuturor, Sfântulețul drag al sufletului meu! El i-a răsplătit pe toți cu ocrotire și mângâiere încă din cele mai vechi timpuri, salvându-i pe credincioși de molime (în anul 1765, a salvat orașul București de ciumă și în 1779 Oltenia de lăcuste; în anul 1813, a izbăvit țara de „ciuma lui Caragea”, iar în 1831 Craiova de „cholera morbus”), s-au făcut procesiuni cu Sfintele sale moaște (pentru ploaie, în 1993, în sudul Olteniei, în 2020 – pe străzile orașului Râmnicu-Vâlcea și pe drumul național ce leagă comuna Costești de orașul Râmnicu-Vâlcea).

            „Bucură-te, căci cu rugăciunile tale s-a tămăduit cel îndrăcit”.

            „Bucură-te, că ai tămăduit pe cel bolnav de friguri prin îmbrăcarea cu rasa ta”.

            „Bucură-te, că ai izbăvit pe o femeie săracă, bolnavă de durerea capului”.

            „Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie!”.

            Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul? Este prietenul care te ascultă în tăcere și nu te judecă, căruia îi poți spune tot ce ai pe suflet, care, atunci când te gândești la el și îl chemi în ajutor, vine degrabă, ștergându-ți lacrima, vindecându-ți rana. Nu-ți cere decât să-l rogi să te însoțească pe calea vieții și să te gândești la el, și îți va fi alături mereu!



(Carte poștală: mâna Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul)



            Fie ca Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul să vă ocrotească, dăruindu-vă sănătate și toate cele de folos spre mântuire!

                        Profesor Nicoleta Enculescu, București – 20 noiembrie 2026