Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

miercuri, 31 iulie 2024

Aromele...copilăriei...

 

 

    Este sezonul prunelor! (la Vâlcea, în comuna Costești!) Albe, vineții, mari, mijlocii și mici. Dar neapărat dulci. Dulci, de la îmbrățișarea soarelui de vară...

    Ați mâncat vreodată?

    A, nu! Nu prune așa, direct din pom! Chisăliță de prune. Era atât de bună cea făcută de bunica mea! Dar și cea făcută de tanti Bucura, o vecină de aceeași vârstă cu bunica. De fapt, așa ne întâmpina tanti, atunci când auzea că au venit... bucureștenii: cu o oală plină de chisăliță de prune! 😀 Credeți că rezista nemâncată până a doua zi?

    Rețeta?

    De la prietena mea din Horezu, Gabriela: „rețeta e foarte ușoară. Se pun la fiert in apă prune albe întregi, coapte bine. Se lasă să fiarbă bine, că să se ia repede miezul de pe sâmburi. Se dau fierbinți printr-o sită rară, ca să rămână sâmburii. Apoi se pune pulpa de prune la fiert și se adaugă puțin mălai, zahăr în funcție de cât dorește fiecare să fie de dulce; se pune și zahăr vanilat.”

    Poftă bună!

    Aromele...copilăriei...

Imnul Tabăra Vorbește Brandul 2024

 


https://youtu.be/3Gg8JKLKdGc?si=H45mgJKpuYjjHpsP

O tabără virtuală de copywriting. Asta ca să nu îmi pară rău că nu am fost și eu în vacanță 😀

#provocăriinteresante

#lecțiiminunate 

#TabăraVorbeșteBrandul : https://www.facebook.com/groups/2422210241307049 


marți, 30 iulie 2024

ATUNCI... (X)

ATUNCI... (X)



2009

Desene...

 

 

 



 


În anul școlar 2008 - 2009, am predat la Școala gimnazială 81 din sectorul 3. Aici am avut elevi minunați - după o clasificare făcută de subsemnata, ar fi cam prima școală din sectorul 3, urmată de Școlile gimnaziale 195 și 149 -, ale căror creații (poezii și proză scurtă) le-am strâns ca-ntr-un buchet al neuitării și le-am publicat în acest volum, ARIPĂ DE ÎNGER, apărut la Editura Universitară din București.

 

La sfârșit de an școlar, alături de doamna preoteasă Georgiana Bărîcă, mama unuia dintre elevii mei de clasa a V-a. a V-a C.

 

Cu doamna preoteasă Georgiana Bărîcă și cu doamna învățătoare Panaitescu-Liess Georgiana, la finalul anului școlar 2008-2009. Serbarea de sfârșit de an școlar.




Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Desen după un alt desen pentru o icoană pe sticlă




Între sfârșitul unui an școlar și începutul celui următor, am fost declarată admisă la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” din București, la specializarea Didactică. A doua facultate. Dorită încă de pe vremea când eram studentă la prima... 

Apoi, într-un început de decembrie, în apropierea zilei mele de nume, mi-a apărut cartea FLACĂRĂ ARZÂND, la Editura Universitară din București. La îndemnul celei ce-mi este, de-atunci, și ca o mamă, și ca o soră mai mare - doamna preoteasă Georgiana Bărîcă -, am strâns poeziile și textele de proză scurtă, le-am citit și recitit, întrebându-mă uneori la ce bun o carte a mea, dar până la urmă a ieșit... ce se vede în fotografia de mai jos:
 

  

Și pentru că apariția unei cărți necesită și o lansare a ei, de acest lucru s-au ocupat Părintele Daniel-Alexandru Bărîcă și doamna preoteasă Georgiana Bărîcă, care mi-au fost alături. Locație: o sală de curs a Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București. Au participat la lansare colege de facultate, colege de la școala la care predam, prietene (Mihaela Năstase și Nina Gheorghiu), domnul profesor Sabin Preda. Și - se înțelege - mama. Iar pentru că această carte i-am dedicat-o și Danielei Neagu, colega mea de la Studiile Aprofundate de Etnologie și Folclor, adormită cu nădejdea Învierii și a vieții veșnice în 2006, la lansare a fost prezentă sora și nepoatele sale.

 

Fotografie realizată de Anastasie-Gabriel Bărîcă după lansarea cărții mele.












 

luni, 29 iulie 2024

ATUNCI... (IX)

ATUNCI... (IX)


2003 - 2008

Premii Concurs Literar Internațional l'Ille des Poetes - Rencontres - Fanța


 

 

Așa am găsit de cuviință, în 2005, să-i mulțumesc Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul, pentru că m-a ajutat să obțin o notă bună la Concursul de Titularizare (7,70), iar mama reușea să-și mențină în limite normale glicemia (cu regimul pe care îl ținea și cu insulina pe care și-o făcea)

 

Și Fundația culturală VÂLCEA 1, prin președintele său de atunci, domnul Emilian Frâncu, mi-a acordat un Premiu special, în vederea susținerii debutului editorial. Lucrul acesta s-a concretizat ceva mai târziu, în decembrie 2009 

 

Mândră de fetele sale: mama (cred că se voia reactualizarea fotografiei din 1974, de la Marea Neagră 😀 )

 

Toți 4.  

 

La sfârșit de an școlar 2007-2008, alături de șefa mea de catedră, doamna preoteasă Ștefana Popa - profesoară de limba și literatura română -, și de cele mai bune eleve pe care le-am avut (Școala gimnazială 95, sector 3)

 

Cu ei, părinții mei. La cununia civilă a verișorului meu Ionuț




















 

ATUNCI... (VIII)

 ATUNCI... (VIII)


1999


    Deși mi s-a spus - de către părinți și unele rude -, după accidentul pe care l-am avut în aprilie 1998 că ar fi bine să renunț la studii (era în penultimul an de facultate), pentru că nu mă voi descurca, totuși..., nu am renunțat, iar în 1999 am absolvit Facultatea de Filologie (specializarea Limba și literatura română - limba și literatura franceză) și mi-am luat licența chiar de ziua de naștere a mamei: pe 8 iulie 1999 s-au afișat rezultatele examenului de licețnă...

 

2000

    În urma participării la un concurs literar național, am obținut Premiul I pentru poezie. Concursul a fost organizat de Fundația Religio:

 

    Alături de tinerii parohiei Foișor, biserica Foișor, strada Foișorului, nr.119-121, sector 3:


    Dacă-mi mai amintesc bine, eram, aici, alături de Mihaela-Gabriela Stângă (elevă în clasa a XII-a) și de sora ei mai mică, de Magda (studentă în anul I la Facultatea de Limbi Străine, specializarea Germană - Română), de Părintele Georgian (pe atunci student în anul I la Teologie), de nepoata Părintelui Dan-Petru Popa și de domnul Vasile (dascălul bisericii). Augustin, fratele Păritelui Georgian, lipsea atunci, deși era și el cântăreț al bisericii.


2001

    Am continuat tradiția de a participa la concursuri literare și am obținut, în urma participării la concursul național de literatutră organizat de Fundația Religio, mențiune pentru eseu. Mi-a părut rău, foarte rău, dar, într-un final, mama m-a făcut să fiu mândră - în sensul bun - de el.


    La Costești, în județul Vîlcea, altături de vecinii cei mici (Liliana, Ionuț și Andreea), înaintea susținerii examenului de admitere la Studii Aprofundate. Cu Liliana și Ionuț rezolvam și temele lor de vacanță (la matematică) 😀:

 

2002

    Absolventă a Studiilor Aprofundate de Etnologie și Folclor, din cadrul Facultății de Litere a Universității București:

 
















sâmbătă, 27 iulie 2024

ATUNCI... (VII)

ATUNCI... (VII)


1990 

- la cununia civilă a surorii mele, alături de prietene din copilărie (din cartierul Drumul Taberei): Nicoleta Sima și Valentina David:


1991

 - cu mama și o urare de „La mulți ani!” de ziua sa



1992

- familia extinsă: cu nepotul meu Andrei-Sebastian, la 1 an

 

1993
 - cu mama și nepotul meu Andrei pe când avea 2 ani

 

1994 
- 12 august.
M-a fascinat încă de mică albastrul acesta al uniformei de aviație...

 

1996

- cu mama și nepotul meu Andrei-Sebastian

 

- noi trei, din strada Călugăreni, nr.3 😀 (mama, tata și eu. Cu o pisicuță de prin vecini, care ni s-a alăturat, curioasă foc)




- alături de verișoara mea Iulia din Slătioara, județul Olt


- 12 august: atunci am putut, pentru întâia dată, să lucrez la un calculator de-a binelea. Până atunci nu scrisesen decât la mașina de scris

 

- și uniforma aceasta m-a atras, dar nu în aceeași măsură ca cea de seninul cerului... Tot din 12 august:



1997

 

 
- dactilografă a Institutului de Medicină Aeronautică
 
 



1998
- înainte cu două luni de accidentul suferit în aprilie. 
Alături de doamna Aneta Pioară - colega mea de la Facultatea de Filologie -, în fața fostei intrări a  Bibliotecii Centrale Universitare din București:






















27 iulie - prăznuirea Sfântului Pantelimon

 27 iulie - prăznuirea Sfântului Pantelimon. „Bucură-te, Mare Mucenice și Tămăduitorule Pantelimoane!”, dăruindu-ne nouă, celor ce alergăm la grabnicul tău ajutor și ne rugăm, cu genunchii sufletului plecați și cu lacrimi fierbinți, har din Harul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Lumină din Lumina Vieții Veșnice, tămăduirea tuturor neputințelor noastre sufletești și trupești, înțelepciune și multă milă. Amin.

„La mulți ani!”, medicilor, întregului personal medical, de ziua ocrotitorului lor!


Troparul Sfântului Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon, glasul al 3-lea:

Purtătorule de chinuri, Sfinte şi tămăduitorule Pantelimoane, roagă pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Condacul 1

Înaintea celui cu chip şi nevinovăţie îngerească, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestrămutată credinţă s-a învrednicit a sta alături de scaunul nemuritorului Împărat, Pantelimon, ridicăm rugăciunile noastre şi cerem să ne asculte durerile şi cu puterea ce-i este dată de la Dumnezeu ca un doctor fără de arginţi, să ne cerceteze degrab şi să înlăture de la noi bolile sufleteşti şi trupeşti, ca izbăviţi cu platoşa bunătăţii sale, în tresăltări de bucurie, să-i cântăm: Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Icosul 1

Din pruncie ţi-ai păstrat sufletul curat, Mucenice, căci maica ta cu mare grijă ţi-a sădit în inimă credinţa în dulcele Iisus, pe care mai târziu bătrânul Ermolae stropind-o cu apa cea vie, pe care şi el o avea de la Împăratul cel nemuritor, ai părăsit păgânătatea şi ţi-ai deschis larg sufletul să primeşti pe Hristos, pentru care îţi cântăm:
  Bucură-te, Sfinte cu adâncă judecată;
  Bucură-te, că dreaptă ţi-a fost credinţa urmată;
  Bucură-te, al pieritorilor zei dispreţuitor;
  Bucură-te, al blândului Iisus următor;
  Bucură-te, că după Domnul ai însetat;
  Bucură-te, că dreaptă răsplătire ai căpătat;
  Bucură-te, că n-ai ţinut la bogăţii pământeşti;
  Bucură-te, cel ce ţi-ai adunat comori cereşti;
  Bucură-te, cel ce stai între cetele sfinţilor;
  Bucură-te, ajutătorul năpăstuiţilor;
  Bucură-te, podoaba creştinilor cea nepreţuită;
  Bucură-te, mângâierea noastră mult dorită;
  Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 2-lea

De mic rămas fără mamă, Sfinte, ai fost dat de tatăl tău la învăţătură păgânească şi la meşteşugul vindecărilor cu puterea zeilor; dar ca o trestie neînfrântă ai rămas în mijlocul vânturilor vrăjmaşe şi nu ai găsit alinare până ce n-ai aflat calea Dumnezeului Celui adevărat, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Adânc fiind rănit de dragostea în Hristos, când veneai de la Ermolae şi ai întâlnit pe copilul muşcat de viperă, atunci întâia oară te-ai rugat în genunchi lui Dumnezeu, de la Care a şi venit mântuirea, căci copilul a înviat, vipera a murit, iar tu ai primit botezul şi te-ai împărtăşit cu trupul şi cu sângele Domnului; pentru aceasta te lăudăm aşa:
  Bucură-te, tinereţe închinată lui Hristos;
  Bucură-te, nădejdea bolnavilor cea cu folos;
  Bucură-te, cel ce ştii să înalţi la ceruri rugăciuni;
  Bucură-te, cel ce peste noi reverşi minuni;
  Bucură-te, că Domnul putere ţi-a dat;
  Bucură-te, cel ce copilul ai înviat;
  Bucură-te, bucuria multor îndureraţi;
  Bucură-te, uimirea multor învăţaţi;
  Bucură-te, ostaş neînvins al lui Hristos;
  Bucură-te, că ai aprins credinţa creştină în inimile multora;
  Bucură-te, întoarcerea multor rătăciţi;
  Bucură-te, mângâierea celor amărâţi;
  Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 3-lea

Deşi cu trup omenesc pe pământ, sufletul ţi l-ai înălţat spre cer. Pentru aceasta, cu dreptate te privesc credincioşii ca pe o stea cerească, de unde vine raza mântuirii în toate necazurile; drept care împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Râvnă multă ai pus, Sfinte, ca să întorci de la închinarea la idoli către Domnul chiar pe tatăl tău, dar el tot păgân a rămas, până ce a văzut tămăduirea pe care ai dat-o, în numele lui Hristos, unui orb şi atunci, împreună cu acela, a primit botezul. Pentru aceasta primeşte de la noi laude ca acestea:
  Bucură-te, cercetător al durerilor;
  Bucură-te, vindecător al orbilor;
  Bucură-te, cel ce dai lumină ochilor trupeşti şi celor sufleteşti;
  Bucură-te, sfărâmător al curselor diavoleşti;
  Bucură-te, al sufletului tău vânător;
  Bucură-te, al doctorilor doctor;
  Bucură-te, că lucrezi cu puterea lui Dumnezeu;
  Bucură-te, că în tine nădăjduim şi noi;
  Bucură-te, stăvilar al potrivnicilor;
  Bucură-te, lauda îngerilor;
  Bucură-te, a păgânilor mirare;
  Bucură-te, bucuria mamei tale;
  Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane! 

Condacul al 4-lea

Ca norul ce umbrea pe evrei în pustie, astfel te-ai arătat Nicomidiei şi apoi întregii lumi, căci oricine aleargă la tine cu credinţă găseşte alinare, fiind împuternicitul şi alesul Domnului, Căruia pentru darul ce ţi-a dat Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ca fulgerul s-a răspândit vestea bunătăţii şi a minunilor tale, Sfinte, făcând să se îngrijoreze învăţătorii păgâni, care îndată au cerut împăratului pierderea ta, ca a unuia ce eşti părtaşul lui Hristos, iar tu neabătut ai rămas în credinţă; pentru care îţi cântăm:
  Bucură-te, cel ce ţi-ai împărţit moştenirea săracilor;
  Bucură-te, cel ce prin case şi închisori milostenie şi tămăduiri aduci celor necăjiţi;
  Bucură-te, îngrozirea păgâneştilor conducători;
  Bucură-te, că deşertăciunea păgânească vrei să omori;
  Bucură-te, cel ce împăratului ai fost împotrivitor;
  Bucură-te, că Hristos în luptă ţi-a fost întăritor;
  Bucură-te, că mulţime de chinuri ţi-ai pregătit;
  Bucură-te, cel ce cu răbdare chinurile ai suferit;
  Bucură-te, că mulţi, privindu-te, cu tine au crezut;
  Bucură-te, cel ce Domnului noi mucenici ai făcut;
  Bucură-te, cel ce simţi bucurie în chinuri;
  Bucură-te, cel de la care moştenim frumoase pomeniri;
  Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane! 

Condacul al 5-lea

Cele ce pentru păgâni erau de preţ pentru tine erau fără de preţ; şi cele fără de preţ pentru ei erau de mare preţ la tine; căci ai dispreţuit dregătoriile şi bogăţiile vremelnice cu care erai ispitit, pentru a câştiga bunătăţile nepieritoare de la Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Neînduplecat văzându-te, împăratul a poruncit să fii spânzurat gol pe lemn, cu fiare să fii sfâşiat şi cu făclii ars, dar nepieritorul Împărat neatins te-a păstrat, spre uimirea tuturor; de care lucru şi noi minunându-ne, cântăm:
  Bucură-te, că ai dovedit împăratului puterea lui Dumnezeu;
  Bucură-te, că un vechi slăbănog s-a tămăduit prin darul tău;
  Bucură-te, că păgânătatea de ruşine a rămas;
  Bucură-te, că vrăjmaşii ţi-au cerut noi torturi într-un glas;
  Bucură-te, Sfinte, care ţi-ai pus trupul spre chinuri;
  Bucură-te, cel pătruns de credinţă adâncă;
  Bucură-te, că, gândindu-te la Domnul, te-ai mângâiat;
  Bucură-te, că Hristos în chipul lui Ermolae ţi S-a arătat;
  Bucură-te, că fiarele cu care erai sfâşiat ca ceara s-au muiat;
  Bucură-te, că de pe lemnul chinurilor sănătos ai fost slobozit;
  Bucură-te, că făcliile cu care erai ars s-au stins;
  Bucură-te, că înfocată credinţă în inimile multora ai aprins;
  Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 6-lea

Pe gânduri ai pus pe cei ce te chinuiau, Sfinte, şi încruntaţi la faţă şi la suflet, se întrebau de unde ai atâta putere şi de ce zeii nu te pierd. Atunci au iscodit noi chinuri, pe care tu primindu-le încrezător în puterea lui Dumnezeu, cântai: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Plumb mult într-un cazan punând şi sub limbile focului topindu-l, ai fost aruncat în această văpaie cu nădejdea deşartă că acum se va sfârşi cu tine, dar tu, viteazule Mucenic, iarăşi nevătămat ai rămas, precum mai înainte Dumnezeu păzise pe măritul Apostol Ioan. Pentru aceasta îţi cântăm:
  Bucură-te, floarea nădejdilor către Dumnezeu;
  Bucură-te, în boli şi în necazuri izbăvitorul nostru;
  Bucură-te, pentru noi, păcătoşii, al lui Dumnezeu îmblânzitor;
  Bucură-te, al rugăciunilor noastre către Domnul purtător;
  Bucură-te, tare sprijinitor al copiilor noştri;
  Bucură-te, îndestularea cea bună a caselor noastre;
  Bucură-te, rouă ce inimile răcoreşti;
  Bucură-te, cel ce de asupriri ne izbăveşti;
  Bucură-te, vindecarea celor ce de la oameni nu-şi găsesc alinare;
  Bucură-te, că din valurile deznădejdilor prin tine aflăm izbăvire;
  Bucură-te, cel ce văpaia plumbului ai răcorit;
  Bucură-te, cel ce cunună neveştejită ţi-ai pregătit;
  Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 7-lea

Zile de-a rândul ai fost chinuit, Sfinte, dar acestea mai multă răsplătire ţi-au adus şi mulţumirea mai mult ţi-a crescut, când cu chinurile tale, dor mare ai aprins în inimile multora, să părăsească zeii şi să treacă la Hristos, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Piatră ţi-au legat de gât, Pantelimoane, şi în mare ai fost aruncat, dar Stăpânul mărilor şi pe tine, şi piatra a făcut-o uşoară şi plutitoare, căci ai mers pe luciul apei, ieşind la mal. Deci şi noi bucurându-ne şi minunându-ne, îţi cântăm:
  Bucură-te, cel ce nu te înfricoşezi de chinuri, viteazule;
  Bucură-te, cel înarmat cu bărbăţie şi credinţă, alesule;
  Bucură-te, al puterii firii înfrângător;
  Bucură-te, al adâncului mării stăpânitor;
  Bucură-te, plutitor deasupra apelor;
  Bucură-te, vieţuitor deasupra ispitelor;
  Bucură-te, tinere plin de mireasmă duhovnicească;
  Bucură-te, dobânditor de slavă cerească;
  Bucură-te, liman al celor îngreuiaţi;
  Bucură-te, mulţumirea celor îndureraţi;
  Bucură-te, răspânditorule al credinţei;
  Bucură-te, iubitorule al umilinţei;
  Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 8-lea

Nici tinereţea, nici nevinovăţia şi nici puterea minunilor tale, n-au schimbat inimile chinuitorilor, ci mai rău sporind în mânie, îţi iscodeau alte pătimiri, crezând că pot pune lumina sub obroc; iar tu făclie mai luminoasă te arătai, spre bucuria lui Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Neîncetat ai fost ispitit cu bunătăţi şi cinstiri lumeşti, dar ca pe nişte curse în calea către cer judecându-le, ai fost aruncat în mijlocul leilor şi neliniştiţi te-au privit, dorind să-ţi vadă trupul sfâşiat; dar Stăpânul tuturor gurile fiarelor a închis; pentru care îţi cântăm:
  Bucură-te, cel ce eşti cu nevinovăţie încununat;
  Bucură-te, că pentru nevinovăţie la chinuri ai fost dat;
  Bucură-te, că lupta cea bună ai luptat;
  Bucură-te, că Dumnezeu minunat te-a arătat;
  Bucură-te, lumină ce sub obroc nu s-a putut pune;
  Bucură-te, vieţuitor plin de fapte bune;
  Bucură-te, cel ce bunătăţile lumeşti curse le socoteşti;
  Bucură-te, că te-ai făcut asemenea oştilor cereşti;
  Bucură-te, noule Daniele, aruncat în mijlocul leilor;
  Bucură-te, că fiarele s-au făcut asemenea mieilor;
  Bucură-te, că vrăjmaşii doreau să te piardă;
  Bucură-te, că Hristos nevătămat te-a păzit;
  Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 9-lea

Văzând tăria ta, Sfinte, mulţi din păgâni au crezut în Hristos, pentru care lucru împăratul de mânie a fost cuprins, iar tu, Pantelimoane, te veseleai pentru vânări de noi suflete, cu care şi noi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Şi pe roată cu cuie ai fost chinuit, dar roata s-a sfărâmat, lovind pe mulţi necredincioşi şi vrăjitor socotindu-te, ai mărit pe preotul Ermolae, dascălul tău. Atunci cu trei ostaşi te-au însoţit, Sfinte, spre a-l aduce împăratului care şi lui îi dorea sfârşitul. Deci pentru noua jertfă ce prin tine se pregăteşte grăim:
  Bucură-te, propovăduitorul dumnezeieştii credinţe;
  Bucură-te, cel ce înfrunţi mâniile aprinse;
  Bucură-te, că pe roată ai fost chinuit;
  Bucură-te, că de creştinătate eşti preamărit;
  Bucură-te, cel ce ai fost socotit vrăjitor;
  Bucură-te, căci cu Hristos te-ai arătat biruitor;
  Bucură-te, al lui Ermolae de mucenicie vestitor;
  Bucură-te, căci cu dascălul tău eşti pătimitor;
  Bucură-te, că ucenici ai lui Ermolae, Erimp şi Ermocrat s-au arătat;
  Bucură-te, că la moartea lor pământul s-a cutremurat;
  Bucură-te, cel ce Treimii pe pământ ai slujit;
  Bucură-te, că prin vindecări doctor al Domnului te-ai dovedit;
  Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 10-lea

Zadarnice au fost chinurile păgânilor, Sfinte, căci drumul ţi-a fost drept către Hristos; pentru aceasta te-ai învrednicit de darul tămăduirilor ce-l verşi tuturor celor ce cu credinţă vin la tine cu rugăciuni şi cu care cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Cine nu te va lăuda, văzându-te cu ochii minţii, că ai fost împins şi lovit ca un răufăcător, spre marginea Nicomidiei, unde ţi se hotărâse tăierea capului, şi tu mai liniştit şi mai vesel te-ai arătat. Pentru aceasta din nou primeşte această laudă:
  Bucură-te, cel ce loviri ca Domnul ai primit;
  Bucură-te, că pentru Iisus toate ai suferit;
  Bucură-te, că, în chinuri, Domnului slavă dădeai;
  Bucură-te, că Împărăţia cerească cu dor o căutai;
  Bucură-te, că numele din Pandoleon ţi-a fost schimbat;
  Bucură-te, că glas din cer Pantelimon te-a chemat;
  Bucură-te, că după nume eşti multmiluitor;
  Bucură-te, că după fapte eşti mult-îndurător;
  Bucură-te, că faţa ca de înger ţi s-a făcut;
  Bucură-te, că chinuitorii în lături s-au abătut;
  Bucură-te, că spre lovire călăii ai îndemnat;
  Bucură-te, că abia îndrăznind capul ţi-au tăiat;
  Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 11-lea

Cu durere drept-credincioşii au privit sfârşitul tău, Pantelimoane; căci tu le-ai fost flacără nestinsă a dreptei credinţe, miluitor al celor lipsiţi şi vindecător al celor bolnavi, dar ne mângâiem că te-ai suit la Dumnezeu, de unde nu încetezi a privi spre mulţimea ce te cheamă în rugăciuni şi, izbăvind-o de dureri, cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Senin la suflet şi blând la chip ţi-ai primit sfârşitul, trecând astfel în Împărăţia cerească, unde eşti întâmpinat de Sfânta Treime şi aşezat de-a dreapta Sa, mărit de sfinţi şi de puterile cereşti, pentru care laudă ca aceasta îţi aducem:
  Bucură-te, mireasmă ce până la cer te-ai ridicat;
  Bucură-te, că duhul tău Treimii l-ai încredinţat;
  Bucură-te, mult-plânsule de credincioşii pământului;
  Bucură-te, mult-lăudatule de puterile cereşti;
  Bucură-te, a lui Ermolae, Erimp şi Ermocrat bucurie;
  Bucură-te, cu înaintaşii mucenici împreună-vieţuire;
  Bucură-te, că de pământ nicidecum nu te-ai depărtat;
  Bucură-te, că în rugăciuni pe orice credincios ai ascultat;
  Bucură-te, albină ce te-ai îmbogăţit în fapte bune;
  Bucură-te, că ai fost încoronat cu nepieritoare cununi;
  Bucură-te, piatră la temelia creştinătăţii;
  Bucură-te, înfrângător al păgânătăţii;
  Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 12-lea

Lupta cea bună ai luptat, credinţa ai păstrat, mulţumindu-ţi sufletul, că ai urmat lui Hristos, iar pentru noi ai rămas vrednică pildă, ca, privind la tine, să-ţi urmăm credinţa şi în ispite să ne înarmăm cu armele tale şi biruitori să mulţumim lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Şi după moarte ai săvârşit minuni, Pantelimoane, căci în loc de sânge lapte a curs din grumazul tău şi măslinul de care ai fost legat spre tăiere, în vederea tuturor, s-a umplut de roade; de aceea iarăşi auzi de la noi:
  Bucură-te, bucuria Tatălui;
  Bucură-te, lauda Fiului;
  Bucură-te, desfătarea Duhului Sfânt;
  Bucură-te, miluirea celor de pe pământ;
  Bucură-te, izvor nesecat de tămăduiri;
  Bucură-te, izbăvitor de chinuri;
  Bucură-te, doctor sufletesc şi trupesc;
  Bucură-te, alesule al Tatălui ceresc;
  Bucură-te, cel ce linişteşti sufletele;
  Bucură-te, cel ce îmblânzeşti cugetele;
  Bucură-te, cel ce scapi de urgia duşmanilor;
  Bucură-te, cel ce înlături norul suspinelor;
  Bucură-te, cel ce primeşti gândurile şi puterile;
  Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 13-lea

Sfinte Mare Mucenice şi tămăduitorule, Pantelimoane, ţie îţi vărsăm durerile noastre de multe feluri şi tu fără întârziere, cu puterea ce o ai de la Dumnezeu, spre Care ne eşti mijlocitor, auzind suspinuri înăbuşite în noapte, în zi, în pat de suferinţă, în călătorii, fii celor ce se roagă ţie, după nevoile fiecăruia: celor neliniştiţi, liniştitor, celor asupriţi apărător, celor în primejdii izbăvitor, celor învăluiţi în păcate scutitor, rătăciţilor îndrumător, bolnavilor deplin vindecător, orfanilor tată, văduvelor părinte, soţilor întăritor în căsnicie, celor porniţi cu răutate îmblânzitor şi ne întăreşte în faţa necazurilor, căci suntem slabi şi istoviţi, Sfinte, şi astfel cu puterea ta, descătuşaţi de amărăciunile noastre, să petrecem în mulţumire, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi iarăşi se zice Icosul 1: Din pruncie ţi-ai păstrat sufletul curat..., Condacul 1: Înaintea celui cu chip şi nevinovăţie îngerească...,

Icosul 1

Din pruncie ţi-ai păstrat sufletul curat, Mucenice, căci maica ta cu mare grijă ţi-a sădit în inimă credinţa în dulcele Iisus, pe care mai târziu bătrânul Ermolae stropind-o cu apa cea vie, pe care şi el o avea de la Împăratul cel nemuritor, ai părăsit păgânătatea şi ţi-ai deschis larg sufletul să primeşti pe Hristos, pentru care îţi cântăm:
  Bucură-te, Sfinte cu adâncă judecată;
  Bucură-te, că dreaptă ţi-a fost credinţa urmată;
  Bucură-te, al pieritorilor zei dispreţuitor;
  Bucură-te, al blândului Iisus următor;
  Bucură-te, că după Domnul ai însetat;
  Bucură-te, că dreaptă răsplătire ai căpătat;
  Bucură-te, că n-ai ţinut la bogăţii pământeşti;
  Bucură-te, cel ce ţi-ai adunat comori cereşti;
  Bucură-te, cel ce stai între cetele sfinţilor;
  Bucură-te, ajutătorul năpăstuiţilor;
  Bucură-te, podoaba creştinilor cea nepreţuită;
  Bucură-te, mângâierea noastră mult dorită;
  Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul 1

Înaintea celui cu chip şi nevinovăţie îngerească, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestrămutată credinţă s-a învrednicit a sta alături de scaunul nemuritorului Împărat, Pantelimon, ridicăm rugăciunile noastre şi cerem să ne asculte durerile şi cu puterea ce-i este dată de la Dumnezeu ca un doctor fără de arginţi, să ne cerceteze degrab şi să înlăture de la noi bolile sufleteşti şi trupeşti, ca izbăviţi cu platoşa bunătăţii sale, în tresăltări de bucurie, să-i cântăm: Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

( https://ziarullumina.ro/teologie-si-spiritualitate/rugaciuni/rugaciuni-la-vreme-de-boala-si-necaz/acatistul-sfantului-mare-mucenic-si-tamaduitor-pantelimon-27-iulie-153004.html?fbclid=IwY2xjawEQ-OpleHRuA2FlbQIxMQABHQbD4WaJ3ysiN5OaBtK8Bi6fEWODi6pJjwZgilDkP8z7nqgMAWNRio80Yg_aem_SdWSzzgBh5CAUcqkj3wYCA )


RUGĂCIUNEA PREASFINŢITULUI EREMEI (SCHIMNICUL) CĂTRE SFÂNTUL MARE MUCENIC PANTELIMON (VINDECĂTORUL DE BOLI)

    O, Mare Mucenice şi Tămăduitorule Pantelimon! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi şi nu lăsa să rămână în noi bolile trupeşti şi sufleteşti de care suferim. Vindecă bolile pricinuite de patimile şi păcatele noastre. Bolnavi suntem noi de lene, de slăbiciune trupească şi sufletească – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de dorinţe şi împătimire de lucrurile trecătoare pământeşti – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem, o, Sfinte Pantelimon... Bolnavi suntem noi de uitare pentru lucrarea mântuirii, pentru păcatele, neputinţele şi pentru datoriile noastre – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de ţinerea în mintea noastră a răului, de mânie, de ură, de tulburare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. O, Tămăduitorule al Sfântului Athos şi al întregii lumi! Bolnavi suntem noi de invidie, mândrie, îngâmfare, preamărire, de rând cu nemernicia şi netrebnicia noastră – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de multele şi feluritele căderi în poftele trupului: în desfrânare, în mâncarea cea fără de saţ, în nereţinere, în desfătare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de prea mult somn, de prea multă vorbire, de vorbire deşartă şi de cea săvârşită cu judecată – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
    O, Sfinte Pantelimon! Ne dor ochii noştri de privirile păcătoase... Ne dor urechile noastre de auzul cuvintelor deşarte, al cuvintelor rele, defăimătoare. Ne dor mâinile noastre neîntinse spre săvârşirea rugăciunii şi spre fapta cea de milostenie – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Ne dor picioarele noastre nepornite grabnic spre Biserica Domnului, dar care uşor se îndreaptă spre căi rătăcite şi spre locuinţele acestei lumi – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Dar cel mai mult ne dor limba şi buzele noastre de rostirea cuvintelor zadarnice, deșarte, urâte, de nerostirea cuvintelor de rugăciune, de laudă sau de rostirea acestora cu nepăsare, cu neluare aminte şi fără de pricepere – tămăduieşte-ne, o, Milostive!
    Tot trupul nostru este bolnav: bolnavă este mintea noastră şi lipsită de înţelegere, înţelepciune şi de cugetare. Bolnavă este voinţa noastră, care se întoarce de la lucrurile sfinte şi se îndreaptă spre lucruri păcătoase, dăunătoare nouă şi neplăcute lui Dumnezeu. Bolnavă este închipuirea noastră, care nu doreşte şi nu este în măsură să conştientizeze atât moartea şi suferinţa veşnică a păcătoşilor, cât şi Fericirile Împărăţiei Cereşti, mânia Domnului, Pătimirile lui Hristos pe Cruce, răstignirea Lui. O, Sfinte Pantelimon, tămăduieşte-ne. Ne doare totul în noi. În neputinţă este sufletul nostru cu toate puterile şi priceperile lui. În neputinţă este trupul nostru cu toate mădularele lui.
    Tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon, Tămăduitorul cel fără de arginţi, Doctorul cel mult iubitor şi sluga Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Nu ne lăsa pe noi în urgia bolilor şi neputinţelor, ci tămăduieşte-ne cu puterea harului tău şi vom lăuda Preasfânta Treime: pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care te trimite spre slujire bolnavilor şi vom mulţumi harului tău purtător de vindecări în veci. Amin.

vineri, 26 iulie 2024

ATUNCI... (VI)

ATUNCI... (VI)


 1985 - 1989



1987. După absolvirea clasei a VIII-a și admiterea la liceu (treapta I):

- în parcul Moghioroș din cartierul Drumul Taberei, alături de Valentina și Liliana David:

 

  

- la Costești, în județul Vâlcea:

 




    În 2021 s-au împlinit 30 de ani de când am absolvit liceul, reușind să-mi iau și examenul de bacalaureat încă din prima sesiune, cu o destul de frumoasă medie, ce mi-a dat aripi să visez și să mă mobilizez a deveni studentă și, ulterior, ceea ce sunt astăzi: profesor de limba și literatura română și de limba franceză. 
    Liceul? Anii de liceu au fost, în general, frumoși, pentru mine. Primii doi ani au fost cu unele constrângeri, datorită regimului comunist, dar cu libertatea de a visa, de a cânta, de a fi tu însăți (însuți). Eram tineri și frumoși, cu dorințe ce ni le voiam împlinite. Știam a ne și distra – în limitele bunului simț – (fără telefoane mobile, calculatoare, internet, întâlniri pe ZOOM, pe Google MEET sau WHATSAPP, ori chiar și fără telefoane fixe), a ne bucura de viață, plimbându-ne prin parcuri, mângâiați de razele jucăușe ale soarelui și de adierile zburdalnice ale vântului primăvăratec sau din plină vară, pe sub umbra răcoritoare a ramurilor copacilor, admirând frumosul, trasând, cu bețișoarele, în nisip, contururi ale inimilor... Știam a învăța – și învățam, citind. De la profesoara mea din clasele a IX-a și a X-a, doamna Voineag Veronica, am învățat să citesc critică, să rețin citate din marii critici, să descopăr bibliotecile publice (cum ar fi „Mihail Sadoveanu”, de pildă), de unde împrumutam cărți sau rămâneam în sala de lectură și făceam fișe pentru scriitorii ce-i aveam de studiat, lucru care m-a ajutat și mă ajută în devenirea mea profesională. Și acum mai folosesc fișele de scriitori realizate în clasele a IX-a și a X-a!!! De la profesoara mea de istorie, doamna Cojescu Norocica, am învățat că, în fața elevilor, trebuie să te  prezinți bine pregătit, tu, ca profesor, stăpânind materia (ceea ce ai de predat) și – mai ales – să nu citești! Să le vorbești elevilor liber, din memorie! Mi-am apreciat profesorul de istorie pentru câte cunoștințe avea, pentru memoria sa excelentă, „de elefant”! Ceea ce nu mi-a plăcut (și, în acest sens, nu vreau să-i semăn sub nicio formă!) este faptul că în acei ani nu a reușit să se apropie, cu sufletul, de noi, învățăceii săi, nu ne implica în actul predării-învățării, numai dumneaei vorbea, când avea de predat, dictând și dictând, și dictând... La un moment dat, deși o apreciam într-o anumită măsură, orele deveneau, pentru majoritatea dintre noi, plictisitoare și foarte-foarte greu se suportat... Epuizante... Cred că doamna Cojescu lua pastile de gât, pentru că vocea nu și-o pierdea niciodată!!! Cu toate că fuma, țigară de la țigară, în timp ce dicta...rapid... Așadar..., metodele atractive, centrate pe elev, lipseau cu desăvârșire... Implicarea elevului, formarea/dezvoltarea competențelor beneficiarului actului educațional lipseau... Dar... Elevul era creativ! Uneori chiar în defavoarea lui, dar nu ținea cont de lucrul acesta! Pentru a scăpa de astfel de ore ce-i luau toată vlaga, recurgea la metode mai puțin...ortodoxe: puțină cretă pisată...Alteori, înțelept, elevul nostru, al acelor vremuri, abdica, mergând la bibliotecă și citind, făcându-și fișe pentru orele de română... Chiulea...cu folos... Curat... înțelept! (asta, ca să-l parafrazez pe marele Caragiale!) Desigur, v-ați prins! Clasele a IX-a și a X-a le-am făcut la Liceul de filologie-istorie „Zoia Kosmodemianskaia” din sectorul 2 al Capitalei, situat pe strada Icoanei, vis-à-vis de biserica Icoanei. Cum am ajuns aici? În primul rând, pentru că... matematica, deși am învățat-o în școala generală, nu mi-a surâs să o studiez mai departe, la modul cel mai serios. Nici disciplinele științelor exacte (chimia, fizica etc.)! Nu le uram, dar nu erau făcute pentru mine. Și nici eu pentru ele. Așa că, în urma discuției cu tatăl meu, acesta s-a lăsat convins (cu greu!) că cea mai bună alegere pentru mine era să susțin examenul de treapta I la „Zoia”. Îmi plăcea literatura și gramatica, aveam cele mai mari note în generală la această materie, aveam chiar modele în familie de profesori de română și limbi străine. Prin urmare, nu aș fi ieșit nici din tiparele familiei... Bun! După această discuție, am purces la vizitarea liceului. M-au impresionat pictura si arhitectura deosebite, puterea de creație și de exprimare artistică a celui ce a fost arhitectul Mincu, ceea ce m-a determinat să mă mobilizez a învăța cât mai bine, astfel încât să pot fi admisă numai și numai AICI. Un vis frumos, împlinit! 

 

 

 
 
 
    Aminteam că am avut-o, ca profesor de limba și literatura română, la „Zoia Kosmodemianskaia”, în clasele a IX-a și a X-a, pe doamna Voineag Veronica. Născută Istocescu, în comuna Costești din județul Vâlcea, a urmat cursurile liceului ce ființa sub oblăduirea Mănăstirii Bistrița Olteană, avându-le ca profesoare pe chiar măicuțele de-aici, având o cultură vastă, solidă, o capacitate de a memora în orice condiții (uneori, când mai mergea la bal, în tinerețe, putea fi văzută citind, învățând pentru lucrări, examene). Doamna Voineag îi era mamei o rudă foarte-foarte îndepărtată, dar RUDĂ (și mămica s-a născut în Comuna Costești din județul Vâlcea, în marea familie Istocescu. Mai exact, familia Istocescu T. Nicolae și Tudorița – ca unul dintre cei trei Frunzari era cunoscut bunicul meu -, a cărei casă se afla și se află în Mlăci.)! Primul lucru pe care i l-a spus mamei, când s-au regăsit, după ani și ani, a fost acela că, la liceu, îmi va fi profesor, iar eu elevă, nimic mai mult. Și… s-a ținut de cuvânt! Cu toată rudenia, nu s-a oprit de la a-mi da un 2, atunci când nu am citit „Viața la țară”, de Duiliu Zamfirescu, întrucât nu-mi îngăduise timpul (și așa prea scurt), pe care îl dedicasem, în totalitate, pregătirii tezei de la matematică (clasa a IX-a, trimestrul I)… Primul și singurul meu 2, din toată viața mea de liceană, de care, la început, m-am îngrozit, apoi… cu care m-am mândrit… Rudă, rudă, dar… niciodată nu mi-a dat vreun punct în plus la lucrări sau la teze, ci mi le-a corectat la … sânge; niciodată nu a vorbit, pentru mine, cu ceilalți profesori-colegi ai săi, pentru fi mai îngăduitori ori ceva în genul acesta. A trebuit să învăț, să nu o fac de rușine, iar când mai chiuleam…cu folos (la bibliotecă purtându-mă pașii, cel mai adesea), imediat afla și mă…muștruluia serios… Nu știu cât de bine a procedat astfel, nu știu dacă lucrul acesta mi-a prins sau nu bine în anii următori, însă… dacă aș avea copilul sau nepotul/nepoata în școala la care predau, aș vorbi pentru el, mi-aș ruga colegii să aibă în vedere acest lucru, să-i acorde atenție, însă NU să-l cocoloșească, să NU îi dea puncte în plus sau note pe care nu le merită (mai mari), ci să-l pună să învețe. Însă să nu fie rigizi cu el/ea. 
    La liceu, doamna Voineag era un pic tristă, înconjurându-se de lucrări de specialitate, din care ne extrăgea mereu citate, cât mai multe citate. Ne citea, ne explica, ne dicta. Avea chiar o... zicere memorabilă, o formulă interesantă de adresare – „Fraților!” –, cuvânt ce l-a sădit în inimile noastre și care... a rodit – frumos - acolo... Îi plăcea ca citatele extrase din marii critici literari să fie scrise la tablă, la începutul orei. De fapt, așa să o așteptăm la clasă: cu citatele scrise pe tablă. Citate care, desigur, să aibă legătură cu lecția. Nu prea zâmbea, era mai degrabă serioasă și îi plăcea să fim și noi la fel, cerându-ne să învățăm buchia cărții. Nu se mulțumea cu puținul (care, nouă, bobocei fiind, ne dădea aripi și curaj să continuăm). Așa s-a făcut că, deși am obținut nota 8 și ceva la etapele pe clasă și pe școală ale Olimpiadei de limba și literatura română, în clasa a IX-a, nu a vrut să mă trimită mai departe, zicându-mi că e prea mică nota, că sunt slab pregătită și că ar fi bine să citesc mai mult (încă nu-mi pusese 2-ul!!!). În afara liceului…, tot ce-i ceream, îmi dădea: cărți să citesc, sfaturi. Am căutat o explicație pentru modul său de a fi, atunci. De ce era tristă, supărată? Viața grea, amară (văduvă de ceva ani, singură, fără a fi recăsătorită, cu doi băieți mari de crescut) își pusese amprenta în sufletul său… Îmi pare rău! Vara, în vacanțe, la Costești, era alt om! Acolo era și este mediul său, în care se simțea și se simte altfel! Acolo socializa cu consătenii, îi plăcea să meargă la Bâlci (bâlciurile tradiționale, din 15 august și 8 septembrie), să-și salute cunoscuții (rude, prieteni). Însă mergea grăbit, mândru, falnic. Ca pe coridoarele liceului. În anii din urmă (prin 2010 sau 2011), am reîntâlnit-o la Costești, făcându-i chiar o vizită la domiciliul său de acolo. Ne-am bucurat și s-a bucurat când i-am dăruit prima mea carte de poezii și proză scurtă, FLACĂRĂ ARZÂND, apărută în decembrie 2009, la Editura „Universitară” din București. 
    Dar să ne întoarcem la liceu! Nu am terminat cu amintirile despre el! 
    Într-un timp, curioasă din fire, am purces la explorarea clădirii liceului, spre descoperirea secretelor sale, a cotloanelor martore ale atâtor și atâtor taine, din trecut și – de ce nu? – prezent. Prezentul de atunci. Așa că…urcam la etaj, coboram la subsol, am fost chiar și pe culoarul care ducea către contabilitate, bibliotecă…Culoar care mă făcea să mă visez a fi o tânără prințesă ce se plimba prin imensul său castel… Mereu…dădeam de doamna Voineag… Care mă întreba ce caut pe-acolo… Hm!... Mă urmărea sau chiar era ceva întâmplător faptul că ne întâlneam? Niciodată nu am putut dezlega misterul… În peregrinările mele prin liceu, am descoperit biblioteca (care mi s-a părut însă ca o cetate rece, neprimitoare, respingătoare, de care nu m-am putut apropia. Mai degrabă, îmi plăcea să merg la „Sadoveanu”…), am descoperit sala de mese (unde, cel mai adesea, mirosea a gaze - și nu mi-a  plăcut! –), am descoperit dormitoarele de la etaj, ale internatului (ca niște saloane imense, de spital, cu paturi aproape lipite unele de altele, având lenjerie curată, albă precum prima nea din an…). Am văzut multe în peregrinările mele prin liceu, am admirat Columna lui Traian, în miniatură, am privit, de la etaj, pe fereastră, imaginându-mi povești de dragoste ce-și aveau împlinirea în lumina veghetoare a lunii ce străjuia văzduhul înstelat….; m-am odihnit în sălile de curs de la subsol, care îmi păreau atât de faine goale, când puteam vorbi cu mine…; am descoperit telefonul, cu monede de 25 de bani, de la care îmi plăcea mereu să-mi sun foștii colegi de școală generală sau chiar rudele (acasă nu aveam telefon!!!)… 
    Ca dirigintă, am avut-o pe doamna Maria Petrescu-Prahova, profesoară de fizică și coautoare a manualului de fizică (unicul care se folosea, atunci, la clasă, în procesul de predare-învățare). Mică de statură, avea un pas apăsat, mergând pe tocuri, care... „țăcăneau”. O cunoșteam după „țăcănitul” pantofilor cu toc cui. Era slabă și mergea repede. Dar explica nemaipomenit de bine. Deși nu-mi plăcea să rezolv probleme, numai din explicațiile de la oră înțelegeam cele predate. Cea mai mică notă la dumneaei? 8. Numai pentru teorie. Și eram tare mulțumită. Singurul lucru de care am rămas oarecum dezamăgită a fost că... nu încerca să ne cunoască și în afara școlii. Dacă avea ceva de reproșat sau atenționări de făcut, le făcea... captului familiei, neținând cont de alte lucruri (așa cum făcea doamna Rovența - diriginta mea din clasele de gimnaziu). Târziu de tot a început să se inteseze și de aspecte legate de viața de familie a noastră, a elevilor săi, și să atenționeze altfel părinții, dar chiar și pe noi.
    Alte chipuri de dascăli din vremea aceea? Doamna profesoară de chimie Petre Beattrice. Nu ne interesa prea mult chimia pe noi, doar pe Anișoara, colega noastră, care a și dat admiterea la Medicină. Cu ea făcea orele. Dacă înțelegea Anișoara cele predate, era superbine, însemna că a înțeles toată clasa. Era un profesor mult prea blând și înțelegător, pe care îl respectam.
    Doamna profesoară Celea Cristina, de matematică. Mereu făceam orele în cabinetul de matematică. Nu ne obosea prea mult cu ce avea de predat, doar la recapitulări orele se încadrau în tiparele unor ore obișnuite și serioase de studiu. La lucrări și teze, dacă primea reviste, ziare și ciocolată, nu se mai ridica de la catedră, lăsându-ne să rezolvăm răspunsurile fără să ne urmărească atent. Uneori aveam impresia că o făcea pe deasupra ziarului/revistei; alteori, nu-i sesizam nici cea mai mică mișcare.
    Orele de franceză, pe care le-am făcut cu doamna profesoară Ana Mărcuțiu, se desfășurau tot în cabinet. Dar - de data aceasta -, era o sală micuță, drăguță, peste tot fiind puse citate în limba franceză, extrase din scriitorii cei mai cunoscuți. Era și un pian, la un moment dat, la care ne-a mai lăsat și pe noi să cântăm. Ne învăța cântecele în limba franceză, dar și traduceam scurte dialoguri. Erau o adevărată plăcere aceste ore. 
 
- alături de Mireille, în fața geamurilor cabinetului de limba și literatura română. 1989, mai. Clasa a X-a B: