Luna decembrie și amintirile sale…

 

Luna decembrie și amintirile sale…

Pentru unii, luna decembrie înseamnă lumină, globulețe colorate, brazi împodobiți, cadouri. Ale lor pentru alții și ale altora pentru ei. Pentru alții, luna decembire înseamnă lacrimi, tristeți…

Pentru toți, luna decembrie aduce cu sine înfiorare și suflete tremurânde…

Pentru mine, luna decembrie nu mai are niciun farmec, sărbătoarea nu mai are nimic din magia și mângâierea altor ani… Pentru mine, luna decembrie înseamnă dor de mamă (de un an și trei luni sufletu-mi plânge de dorul său…), înseamnă casă pustie și acoperită de norul deznădejdii…; înseamnă dor de Ana, prietenul perfect, născută într-o zi de prăznuire a Sfântului Prooroc Daniil Sihastru, primind, din naștere, darul sfatului celui bun, al sufletului mișcat de suferința aproapelui. Era cea care te susținea și te îmbărbăta, deși tu nu îi cereai lucrurile acestea. Era mâna care se așeza pe umărul tău și te susținea în tot ce făceai, moral și material. Nu am avut timp s-o cunosc prea mult timp. Prietenia noastră a fost extrem de scurtă, dar sinceră și puternică! Doar cu un lucru m-a amăgit, dar și eu: îi repetam mereu că nu se pune problema ca ea să nu se facă bine, iar ea mi-a promis că merge la Costești atunci, în 29 iunie, și se va întoarce repede acasă. Nu s-a ținut de cuvânt… A luat drumul unei călătorii fără de-ntoarcere, tocmai în ziua prăznuirii Sfântului Constantin Brâncoveanu, din anul 2014… Îmi sunt vii și acum amintirile îmbrățișării sale de după vizitele ce mi le făcea singură, ori împreună cu soțul său, Călin: îmbrățișări sincere și calde, îmbrățișări de suflet… Îmi lipsesc acele îmbrățișări! Doar o singură persoană, din prezentul puțin trecut, a reușit să-mi dăruiască aceste îmbrățișări, în primăvară: doamna Mariana. Dar, la un moment, s-a oprit… Și de-atunci am devenit o străină pentru dumneaei...

MAMA - TOTUL MEU, PUTEREA MEA...

MAMA - MINUNEA MEA

ALĂTURI DE MINE MEREU: MAMA

__________________

ANA:

CU ANA, ÎN 17 DECEMBRIE 2013

CARTEA DESPRE ANA: UN SUFLET DRAG, UN ÎNGER PE PĂMÂNT: ANA PREDOIU-IOVAN. Carte apărută în februarie 2015, la Editura UNIVERSITARĂ din București

Îmi lipsește dragostea de mamă, îmi lipsește acel suflet care, pe unii dintre voi, vă mai așteaptă acasă, adesea cu bunătăți pe masă și lumină picurată din Înalt… Doar o singură persoană, după ce a murit mama, și-a asumat să mă ajute ca o mamă, dar nu până la capăt… Încă mă mai întreb „de ce?”… Dacă și-a asumat rolul acesta, știindu-mi suferința, știindu-mi neajunsurile, de ce … m-a abandonat? O întrebare la care nu vrea să-mi răspundă…

Luna decembrie, care ar trebui să cearnă lumină străluminată de bucurie și speranță, în sufletul meu cerne tristeți și lacrimi…

Da! Sunt recunoscătoare că port numele Sfântului Ierarh Nicolae, sunt recunoscătoare că port numele bunicului matern, al nașului de botez, al fratelui mamei. Deocamdată, numai atât…

Bunicul matern? Nicolae Istocescu. Născut și crescut în Costeștii Vâlcii, din Pietreni a fost luat de mic și crescut, de bunici, în Mlăci. Unde, mai târziu, s-a și căsătorit. Cu Tudorița, născută în Mateeștii Vâlcii. Casa lor? Ultima, din Mlăci.

Un om puternic, ferm, credincios. Care știa a lucra, dar a se și bucura, a participa la slujbele religioase, a spera. A fost darnic. Nu am apucat să-l cunosc prea bine, a murit când eram în clasa a III-a, în martie 1982, dar țin minte că îmi plăceau vacanțele petrecute la el. Știa să povestească și ne dădea sfaturi prin pilde…

Nașul meu, Nicolae Svoreni, a fost un ofițer al Armatei Române, fără frică. De ce? Pentru că, la botezul meu, îmbrăcat în uniforma militară a participat la săvârșirea acestei Sfinte Taine. Fără frică… În decembrie 1972…

M-a bucurat faptul că a fost prezent la deschiderea anului școlar 1979-1980, când am pășit, pentru prima dată, în clasa I. La fel, când a fost ziua mea de nume, prin 1981… De atunci, în vizită venea doar nașa mea… Ultima dată, m-am întâlnit cu dumnealui în decembrie 1989, înainte de vacanța de Crăciun al acelui an, în fața bisericii „Albe” din Calea Victoriei. În ianuarie 1990 a murit…

Fratelui mamei, Nicolae Istocescu, îi plăcea să ne învețe astronomie, istorie, geografie, prin povești și legende, despre Sfinți și curaj. De la el am învățat, pentru prima dată, despre Carul Mic și Carul Mare, am învățat să fac birouri din cutii de chibrituri, cu multe sertare, cuburi de diferite mărimi, am învățat despre Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu, despre Mănăstirea Tismana și al său Nicodim cel Sfânt, căruia se urca – singurul – să-i aprindă candela sus, pe stâncă, cu binecuvântarea Preotului slujitor și al maicii starețe; despre Arnota și Bistrița-Olteană, despre Hurezi, despre Peștera Liliecilor (numită, acum, Peșterea Sfântului Grigorie Decapolitul). Cu ajutorul lui și al unui verișor al său (Costel Istocescu, profesor de biologie și de limba franceză, precum și bibliotecar al Liceului Special Bistrița din comuna Costești, județul Vâlcea), sora mea a scris cea mai frumoasă compunere despre această Peșteră și împrejurimile sale feerice.

ÎȚI PLĂCEA SĂ SPUI POVEȘTI

Îți plăcea să spui povești

Și cerul, seara, să-l privești…

Îți plăcea să ne descrii

Cerul, noaptea, luminat de stele mii…

Îți plăcea să ne conduci

Pe alei cu pruni, cu nuci,

Să ne-arăți, în noaptea plină de mistere,

Carul mic și carul mare,

Carul pentru fiecare…

Îți plăcea să cugeți la Înalt

Și dintr-o dată ai plecat

La cerul tău iubit,

La cerul înstelat…

Senin să-ți fie drumul

Spre cer, spre carul mare,

Să ne alini aleanul

Dureros de tare…

Din calea ta spre Sus,

Din raza stelei ce-a aprins,

În tine, doruri și tristeți,

Să ne trimiți bineți,

Să îți simțim povestea,

Să-ți auzim rostirea,

Din vremuri de demult,

Să îți simțim povestea,

Să-ți auzim rostirea,

Suflet chinuit și blând!…

Rămâi în pace,

În ceru-ți înstelat,

Rămâi în pace,

În carul mic,

În carul mare,

În carul pentru fiecare…

Amintiri…

Amintirile lunii decembrie…

Bcururia mi-e străină și departe...

Iata cum oprim raul !

SFINTII RAFAIL, NICOLAE SI IRINA, FACATORII DE MINUNI DIN LESVOS

Părintele Pimen Vlad despre Sfânta Ecaterina

(3) Părintele Pimen Vlad despre Sfânta Ecaterina - YouTube

Infuzia de Stafide - sau - Detoxifierea ficatului in 4 zile | Leacuri&Sf...

Mulțumesc, ZIARUL LUMINA!

 Mulțumesc, ZIARUL LUMINA!

Nicoleta Enculescu - autor (ziarullumina.ro)

SANDU TUDOR - Floare de Foc a RUGULUI APRINS !

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului - părintele Pimen Vlad

Părintele Daniil Sandu Tudor

Pollyanna - Taina mulțumirii, Eleanor H. Porter (CD audio)

În mijlocul frumuseții pustiului

Imnul isihast | Biserica Șerban Vodă

Legea rezonantei oculte | Film Documentar

Mărturii de credință în secolul XXI cu dr. Dumitru Constantin Dulcan

Constantin Dulcan: Puterea Subconștientului în procesul de vindecare

Dr. Dumitru Dulcan: “Ne putem vindeca cu ajutorul gandului?”

Prof. Constantin Dulcan, despre puterea de a schimba lucrurile

DR. CONSTANTIN DULCAN: FORȚA INIMII E MAI PUTERNICĂ DECÂT FORȚA GÂNDIRII...

Imnul rugăciunii isihaste

Viața-i tristă și grea...

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                       1 an și 2 luni fără tine, mami... 😥😥😥

3 luni de când cea care mi-a fost, din martie, ca o mamă (purtându-mi, un timp, de grijă, povățuindu-mă, cu drag, cândva, cerându-mi sinceritate), m-a abandonat, tratându-mă, acum, ca pe un străin, nemaivând timp de mine, de sufletul meu... 😓😓😓😓😓😓😓😓😓

Ani de scoala - un cantec emotionant care trezeste multe amintiri

CUGETARI LATINE

VERBUL - limba latină

Rugăciune puternică pentru momentele grele ale vieții

 

Mănăstirea Vlădiceni

  · 

Rugăciune puternică pentru momentele grele ale vieții

O, Dumnezeule Mare, mântuieşte-mă de toate relele; o, Dumnezeule Mare, care ai hărăzit mângâiere tuturor Sfinţilor, hărăzeşte-mi-o şi mie, care ajuţi şi sprijini toate lucrările, ajută-mă şi sprijină-mă în toate nevoile, scapă-mă de toate primejdiile, de toţi duşmanii văzuţi şi nevăzuţi.

În numele Tatălui care a creeat lumea, în numele Fiului care a răscumparat-o, în numele Sfântului Duh care a împlinit legea în toată a ei desăvârşire.

Binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl care cu cuvântul a zidit lumea, să fie pururea cu mine ......!

Binecuvântarea Domnului Iisus Hristos, fiul Marelui Dumnezeu, să fie pururea cu mine.....!

Binecuvântarea Sfântului Duh cu cele mai scumpe daruri ale Sale, să fie pururea cu mine ... !

Doamne, norii grei ai nenorocirilor şi ai supărarilor se abat asupra capului meu şi întristările sfâşietoare mă copleşesc, dar mă mângăi că Tu mă iubeşti şi această încredinţare mă încurajează. Plin(ă) de nadejde în dragostea şi bunătatea Ta, nu voi lăsa să mă biruiască împotrivirile soartei, ci mă voi lupta cu curaj, căci numai cu ajutorul Tău voi reuşi.

La tine, dar Preabunule Doamne, alerg şi mă rog: vino grabnic şi mă mântuie cu puterea Ta, cu mila Ta, precum ai mântuit şi pe Petru cel ce venea pe apă; întinde-mi mâna ca şi lui şi mai presus Doamne dă-mi sănătate şi..........(se spune o singură dorinţă).

Doamne, ai milă şi nu zăbovi şi primeşte cu bunătatea Ta rugaciunea mea ce o fac către Tine, apără-mă cu Harul Tău şi ajută-mă sa fiu statornic în angajamentul ce-l iau faţă de Tine: de a da o bucată de pâine la săraci şi de a mă ruga pentru cei aflaţi în primejdii sau suferinţă şi pentru mântuirea tuturor oamenilor.

Trimite Doamne binecuvantarea Ta peste duşmanii mei cunoscuţi....(se spune numele) şi necunoscuţi şi iîdreaptă-i cu gânduri bune spre mine şi spre toţi ai casei mele.Tu Doamne, doreşti ca omul să trăiască în unire şi dragoste pe pământ.

Fă-i şi pe cei ce mă asupresc, mă urăsc, mă chinuiesc, ma năpăstuiesc, mă descurajează, ma desconsideră, să cunoască milostivirea Ta şi luminează-le Tu , Doamne, inima lor şi fă-o primitoare de dragoste, ca să trăim în deplină unire, cu inima curată şi ne iartă nouă greşelile, precum iertăm celor ce ne greşesc noua. AMIN!

Băncile - proză scurtă după imagine, premiată - ediția octombrie 2022

 Mulțumesc, Agora ARTELOR!

Mulțumesc juriului!

Mulțumesc pentru aprecieri!

Premiul al II-lea pentru concursul de proză scurtă după imagine – ediția octombrie 2022

Băncile

Au rămas tăcute, respirând, din plin, aerul plin de miresme al celei de a treia fiice a Bătrânului An: Toamna cea bogată în rod și culoare… Au așteptat-o, tăcute, încă de pe la sfârșitul lui Gustar, și iat-o acum: dansând pe ritm de frunze galben-arămii ce se desprind în zbor ușor și îmbrățișează pământul îndelung, răbdător, cu speranță… Cu speranța că la primăvară își vor lua zborul în sens invers și vor înverzi.

Tăcute, băncile de pe deal ascultă poveștile naturii, ale drumeților, ale… fiarelor pădurii. Chiar acestea din urmă se strâng în jurul lor, noapte de noapte, iar în lumina tainică a lunii încep a vorbi… Nu le mai e frică de ele! Le era frică în tinerețe, dar acum s-au obișnuit. Le primesc cu drag, dându-le voie să se odihnească, iar ele, animăluțele acestea atât de fioroase, sunt cuminți, nu le strică, scrijelind inimi străpunse de câte o săgeată, precum fac tinerii îndrăgostiți, mai ales primăvara și vara…

Astăzi, natura le-a mai povestit câte ceva, îngrijorată fiind de venirea timpurie a iernii. Toată lumea era agitată din cauza aceasta, timpul își scurtase și el durata, vrând să meargă mai repede la somn. Toată disperarea era zugrăvită în umbre lungi, hidoase, lăsate de munți. Norii căpătaseră forme ciudate, devenind din ce în ce mai gri. Băncile, mângâiate, cu ultimele puteri, de razele firave ale soarelui, ce se strecurau printre nori, visau la bogăția de culori ce înveșmântau încă munții din spatele lor. La picioarele lor se lăsă, legănată pe aripi de vânt, o frunză ce le salută încântată. Și le povesti, emoționată, strigătul inimii… Inima plină de dor, de un dor tainic, dureros și sfâșietor. Inima plină de tristeți a unei fetițe dintre dimineți… O fetiță cu două cosițe precum spicul de aur al grâului din vara bogată a fiecărui an. O fetiță cu doi obrăjori precum doi bujori. O fetiță specială, cu ochi ca mura câmpului, cu un glas de privighetoare, dar plină de îngrijorare… O fetiță singuratică, căreia îi murise mama – TOTUL acela imens și rotund al oricărei ființe omenești. O fetiță pentru care viața nu mai avea sens, mai ales după ce chiar și femeia ce se purtase, ca o mamă, cu ea, care îi purtase, un timp, de grijă, care o povățuise cu drag, cândva, cu luni în urmă, o abandonase pe urcușul zbuciumat al existenței pământești… O fetiță care avea nevoie de dragoste de mamă și îmbrățișări, care nădăjduia în reîntoarcerea celei ce îi bandajase sufletul și îi cosese inima cu praf magic de credință și speranță… O fetiță cu ochii arși de lacrimi și de dor… Un dor sfâșietor… Frunza se îmbujoră și ea pe loc, devenind, din galben-verde, roșie-verzuie. Transformarea fu rapidă și aproape insesizabilă de suratele ei ce se desprindeau încet de ramurile copacilor și sărutau pământul cu o ultimă îmbrățișare de învingător al Timpului curgător în clepsidra de basm a Toamnei. Numai băncile o văzură și cu un ochi lăcrimau, iar cu celălalt zâmbeau, mulțumind pentru toate bunele primiri.

(500 cuvinte)

Nicoleta Enculescu, București, 18 octombrie 2022

__________________________________

Felicitări tuturor participanților!

Felicitări premianților!

Cat Purring Has To Be The Most Relaxing Sound Ever | The Dodo

Corina Chiriac - Mama, doar mama (1983)

Iată cum să ai și să menții o minte limpede, lucidă și puternică. Ascult...

Scurta rugăciune pentru reușita la examene! SPORIREA MINȚII

Antifonul II pe glas V la Mănăstirea Sămurcășești, Ciorogarla

CORINA CHIRIAC - RUGACIUNE CATRE SFANTA CUVIOASA PARASCHEVA

Lumină pentru toți • Andrei Păunescu • Cenaclul Flacăra Simfonic 2019

Mihail Bucă și TRoNoS - Concert de muzică tradițională / LIVE IBMF 2022

MĂRIUCA

 

MĂRIUCA

Măriuca întinse mâna, spre a-și lua cartea preferată din care obișnuia să citească înainte de culcare, însă simți ceva atingându-i, ușor, mâna. Se învățase să nu se mai uite după carte pe policioară, ci să o ia direct, fiindcă reușea, de ficare dată, să-și aducă în fața ochilor imaginea lucrurilor, ordinea lor, poziția, culoarea. Acum, curioasă, se uită în direcția policioarei, iar de-acolo doi ochi negri, ca mura câmpului, o urmăreau cu atenție, fiind atenți la orice mișcare a fetiței. Ochii negri, precum și năsucul roz, în vânt, dar și mustăcioarele albe aparțineau unui ghemotoc de blăniță alb, cu pete negre, ici-colo, pe spate și pe lăbuțe: o pisicuță ageră, de nici două luni. Fetiță și pisicuță se apropiară una de alta, cu sfială, timid. Era pentru prima dată când Măriuca, la cei 10 anișori pe care îi avea, vedea un pui de pisică și – mai ales! - atât de drăguț!

- Hei, Pisi, ce faci? Cum de ai ajuns pe policioara mea plină de cărți? Cum ai intrat aici? Ah..., da! Am lăsat, întreaga zi, geamul deschis...

- Draga mea, bine ai făcut! Dacă nu aș fi găsit geamul camerei tale deschis, de mult aș fi fost o simplă amintire... Grivei, cățelul vecinilor tăi, mă alerga de să-mi sară inima din piept, nu alta!...

- Tu vorbești, Pisoiaș?

- Da. E nostim, nu? Dar nu mă pot auzi decât oamenii cu suflet bun...

- Și tu crezi că suflețelul meu este bun?

- Dacă mă auzi..., asta așa este!

- Hai să facem cunoștință! Eu sunt Măriuca și am 10 ani, sunt în clasa a IV-a și îmi place foarte mult să citesc. Din păcate, sunt tristă...

- Mie mi se spune în multe feluri: Pisi-Pisoiaș-Miaunica. Sunt o fetiță de două luni și am rămas singură pe stradă.

- Hai să fim prietene, Miaunica! Eu nu am nicio prietenă... De fapt, la câteva luni după ce a murit mămica mea, doamna Aniela a avut grijă de mine ca o mămică, îmi spunea „suflețel”, dar... de ceva timp m-a părăsit..., am rămas din nou singură... Încă mai sufăr și mi-e dor de mămica mea, mi-e dor și de doamna Aniela...

- Aici cu cine locuiești, fetiță dragă?

- Aici locuiesc cu o bătrânică tare neputincioasă. O ajut la curățenie, la spălatul rufelor și al veselei, la cumpărături. A, să nu te gândești că merg la magazin! Nu! Nici nu aș putea, nici nu mi-ar vinde mie cineva, văzându-mă atât de mică. Fac comandă și ni se livrează produsele la domiciliu. Sunt atentă când plătesc și ce rest mi se dă. Fac calculele rapid, pentru că mă pricep. Sunt elevă foarte bună la matematică!

- Îți place la școală, să înțeleg.

- Da, chiar da! Îmi place să citesc, să scriu, să socotesc. Acum mă pregătesc pentru un concurs de povești, organizat de școală. Sper să câștig Premiul cel Mare, ca să îi pot cumpăra bunicuței medicamentele necesare.

- Să scrii și despre mine, da? Ai să vezi că o să reușești! Mă voi ruga pentru tine, pentru bunicuța la care stai și pentru doamna Aniela!

Așa le prinse seara pe cele două noi prietene: Măriuca și Pisi-Pisoiaș-Miaunica.

Fetița își pusese, serios, în gând, să se hotărască doar asupra unui nume. Însă lăsă lucrul acesta pentru a doua zi, după concurs.

Noaptea se lăsă ca un fur peste fiecare stradă, peste fiecare casă. În cămăruța lor, luminată de becul lămpiței de pe masa de lucru de lângă pat, fetiță și pisicuță se rugam cum puteau ele mai bine, mai simplu, mai frumos.

Ziua sosi și când geana dimineții își deschidea, somnoroasă, pleoapa, lăsând lumina să pătrundă întreaga fire, Măriuca deja era în picioare, rostind rugăciunile dimineții. Își spălă bine ochișorii și dințișorii, din care i se mai clătina încă unul, jucăuș, într-o parte, îi dădu Miaunicăi din laptele de la școală, pe care și-l oprise fără vreun scop anume, își dezmierdă noua prietenă, o ajută pe bunicuța Miriam să-și ia gustarea de dimineață și medicamentele, apoi o porni veselă spre școală. După o oră de citire, una de matematică, lucrul manual și caligrafie, avea să o aștepte faimosul concurs de povești. De-abia aștepta să-și citească povestea! Era convinsă că îi va fi apreciată, era convinsă că mămica ei, de sus, din Ceruri, Îngeraș devenit acum, o va ajuta.

Și da! Minunea se împlini! Fetița obținu Premiul cel Mare, diploma și felicitările. Toți erau bucuroși de reușita ei. Doamna învățătoare Liliana, de la clasa ei, dar și doamna de limba română de la gimnaziu, Daiana, plângeau, pe ascuns. I se înmânară banii de Premiu și doamna Liliana o însoți la farmacie, pentru procurarea medicamentelor.

După o îndelungă și sinceră îmbrățișare, dascăl și elev se despărțiră, fiecare pornind-o spre casa lui.

Intrând în casă, Măriuca o găsi, la bunicuța Miriam, pe doamna Aniela, care o salută, cu dragoste și lacrimi în ochi:

- Doamne, ajută, Suflețel! Te rog să mă ierți!

Măriuca le îmbrățișă pe amândouă, pe bunicuță și pe mămica sa de suflet, doamna Aniela, picurând în sufletele lor bucurie și bunătate, dragoste de copil și sinceritate. Iar Miaunica se alinta și ea, frecându-i-se de pantofiorii roșii de lac, primiți, în urmă cu doi ani, de fetiță, de la Îngerașul său din Cer. Era tare mândră Miaunica de prietena sa blândă, care împrăștia, în juru-i, bucurie și bunătate!

De bucurie, bunătate, dragoste și sinceritate să aveți parte și voi, dragii mei, dragi!

Nicoleta Enculescu, București, 9 octombrie 2022

Dislexia. Ce este și cum îți poate ruina sau salva viața

ZIUA DE 6...

 

se simte frântă.

 

Distribuit pentru: Pu

ZIUA DE 6...

    Ziua de 6 a fiecărei luni, de un an și o lună încoace, îmi prilejuiește aduceri-aminte dureroase și-amare, în egală măsură... MAMA!... Când ruga era mai aprinsă și invocarea lui Dumnezeu, a Maicii Domnului și a Sfinților prindea aripi uriașe de speranță, un telefon a distrus cupa de cristal a sufletului... Inima s-a împrăștiat în mii de bucățele în Univers și a rămas așa de atunci. Nici alifie de gânduri bune și încurajări nu o mai pot reda înfățișării dintâi, nici pansamentele doririlor nu o pot recupera... Un telefon sunând, când geana dimineții se deschidea somnoroasă, lăsând jucăușul soare al începutului senin de toamnă să zâmbească noii zile, a transformat TOTUL în pulbere... VIS? Aș fi vrut să fie VIS, dar a fost și este o CRUDĂ REALITATE... Gândul mi se-nfioară și mii de țepi mă înconjoară...

    ...Și tot ziua de 6, de două luni încoace, îmi prilejuiește alte adânci aduceri-aminte dureroase... Persoana care și-a asumat să-mi fie ca o mamă, să-mi dăruiască dragoste de mamă și îmbrățișări de mamă, m-a abandonat... Tot ce a clădit bun în mine, toată încrederea pe care mă făcuse să o am din nou în Viață, în Bun, în oameni – s-au năruit... Totul a fost o falsitate? Am nevoie, în continuare, de dumneaei!...

    Urăsc ziua de 6!

    Fără dragoste de mamă și îmbrățișări de mamă nu pot înainta, totul se clatină în viața mea!...

SINGURĂ, ÎN LUME, DOAMNE, M-AI LĂSAT…

 

SINGURĂ, ÎN LUME, DOAMNE, M-AI LĂSAT…

Singură, în lume, Doamne, m-ai lăsat,

Cu un greu, mare și sângeros oftat,

Prietenii… departe de mine au plecat…

Singură, în lume, Doamne, m-ai lăsat,

Calea-Ți nu pot azi s-o mai străbat,

E greu urcușul, clipele-s’ de fier,

M-apasă dorul tare, mă sting ușor și pier...

Brațul Tău, odată, mi-era ajutor,

Chipu-Ți Blând și Dulce – Far călăuzitor,

Însă astăzi ruga și orice simt, și orice fac... -

Greșit-am, Doamne, atât de rău și nu-Ți mai plac?

Cu dor și întristare șoptit-am, Doamne, ne-ncetat,

Suspinu-mi să-l auzi eu Te-am rugat,

Dar voia Ta cu mine este cu totul alta -

Oare... care-i cu adevărat aceasta?...

Totul e suspin și dor, și jale,

Pasul mi se clatină pe Cale...

Singură, în lume, Doamne, m-ai lăsat,

Cu un greu, mare și sângeros oftat,

Prietenii... departe de mine au plecat...

Să plec, o, Doamne, din lumea plină de păcat,

Grăbește, Doamne, în tină am să cad...

PLANIFICAREA MATERIALELOR PT. TITULARIZARE ȘI DEF 2022-2023

Talent și Efort. Vernisajul expoziției „Cruci din Rugi” - Înălțarea Sfin...

Un an atipic pentru mine, un an cu dor imens și greu de lacrimi și suferinți...

 Un an atipic pentru mine, un an cu dor imens și greu de lacrimi și suferinți...

    ...Mi-e dor de tine, mami, mi-e dor de tine, un dor imens și greu, care nu poate să fie cântărit, cuantificat… E greu și picură lacrimi în suflet, în minte și în inimă…

    În urmă cu un an…, totul a început, la ora 4, cu un piuit groaznic, cu un piuit ca al unui aparat dintr-un salon de Terapie Intensivă… Un piuit ce nu se mai oprea… Un piuit prelung, ca un scâncet, nervos, de copil… Și la ora 8, când soarele saluta, victorios, lumea, după o noapte nu tocmai friguroasă, dar de început călduț de toamnă, un țârâit de telefon anunța drama: de la capătul celălalt al firului, o voce rece, fără inflexiuni empatice, a anunțat, cum poate a mai anunțat de mii de ori lucrul acesta: „mama dumneavoastră a murit!”… Un vis? Realitate? Pământul s-a clătinat și de-atunci nu-l mai simt… Un haos în jurul meu, ceață, negura înfiorării… Timpul s-a răcit și a-nflorit de-atunci, în suflet, doar tristeți…

    ...Mama…, dramă… Niciodată nu mi-am imaginat că pot rămâne fără mama!… Niciodată nu m-am gândit că voi fi nevoită să o recunosc la...morgă… Și, da! Îmi venea să le spun tuturor că au greșit, că mama trăiește, că mă așteaptă în salon să o vizitez, să-i duc apă, ceai, iaurt, supa pasată… Chiar dacă nu I le dădeau, chiar dacă le găseam nedesfăcute… Și acum, uneori, îmi mai trece prin minte acest gând: dacă au greșit cei de la spital? Dacă mama mă așteaptă?…

    Ana mi-a fost sprijin în acele clipe de coșmar… A stat cu mine, m-a ținut, m-a susținut, am recunoscut-o pe mama și nu, împreună…

     ...Mi-e dor de tine, mami, mi-e dor de tine, un dor imens și greu… Îmi lipsește îmbrățișarea ta, îmi lipsește mângâierea ta, îmi lipsește alintul tău… Îmi lipsești tu, TOTUL meu…

    Mama? Cea mai iubitoare ființă pe care am cunoscut-o! Cea mai bună și cea care sărea și te ajuta, fără să o rogi prea mult acest lucru; cea care îți dăruia, mereu, sfatul cel bun; cea care, dacă îi destăinuiai ceva, nu-ți divulga secretul; cea care îți era sprijin, necondiționat; cea care îți dăruia îmbrățișări și dragoste curată, atunci când sufeltul tău tânjea după așa ceva, când aveai nevoie de acestea...

    Mama? A suferit mult! Și-a sacrificat sănătatea atunci când, după accident, nu am mai putut să merg… S-a rugat, a plâns și iarăși s-a rugat pentru ca eu să pot păși din nou… Mi-a fost alături, sprijin și bucurie, plâns și povață, dor de viață…

    Mi-e dor de tine, mami, mi-e tare dor!… Oare cine o să mă mai ocrotească? Cine o să-mi dăruiască îmbrățișări și dragoste, și sprijin sufletesc?…

    Un an atipic pentru mine și oare câți or să-i urmeze?…

    Mi-e dor de tine, mami, mi-e tare dor!…

    Cum e la tine, acolo unde ai purces? Sper ca Bunul Dumnezeu să-ți dăruiască un colțișor de Rai, cu Sfinții să-ți odihnească sufletul, în loc luminat, în loc cu verdeață, de unde a dispărut toată întristarea și suspinarea!

    Se duc părinții rând pe rând,

    Ca o firavă frunză-n vânt…

    Se duc părinții rând pe rând,

    Și amintirile ne împresoară

     Sufletul. De dor, de jale, de tristeți,

    Ne-nconjură lumina blând-a primei tinereți…

    Se duc părinți, rând pe rând, la Cer,

    Să ne gătească loc din rugăciuni ce nu mai pier…

    Se duc părinții, rând pe rând, în Împărăția cea de Sus,

    Ca pentru noi să-L roage, totdeauna, pe Iisus…

6 septembrie? Ziua în care ai ales, mami, să dai răspuns lui Dumnezeu.

6 septembrie? Ziua în care s-a născut tatăl meu…

8 iulie 1937 – 6 septembrie 2021 – mama…

6 septembrie 1936 – 26 ianuarie 2012 – tata… -

JOC de cifre și anotimp...

VACANȚĂ NEAȘTEPTATĂ + ESEURI ❓

Reteta de ZACUSCA cu VINETE 🍆🍅🌶 ( FARA COACERE)

O icoană a Sfinților din închisori izvorăște mir!

Noi pe Tine Te lăudam - Arhidiacon Vlad Roșu & Fam. Brückmann

O vizită la Mănăstirea Prodromița - părintele Pimen Vlad

Nădejdea în Dumnezeu - părintele Pimen Vlad

Acatistul Sfintilor Martiri Brancoveni Marian Moise

Archd. Mihail Buca & TRoNoS - Baladă a lui Constantin Vodă Brâncoveanu

Dor de Ana. 16.08.2014 - 16.08.2022

 Anii au trecut, unii mai ușor, alții mai greu, cu greutăți și dureri ce ne-au sfâșiat și ne-au lăsat inimile sângerânde... Ne e dor, din ce în ce mai dor, de toți cei plecați de lângă noi, dar și de ea, Ana! De zâmbetul ei, de încurajarea ei, de privirea ei. De implicarea ei, de povața ei. De iubirea ei! De dăruirea și bunătatea de care a dat dovadă la orice pas, în drumul ei. De mâna sa, așezată pe umărul nostru, rostind, fără cuvânt: „Poți!", „Mergi mai departe!", „Nu renunța!".

Steaua ce s-a aninat de firul ierbii atunci, într-un 16 al unui Gustar spre sfârșit, să ne lumineze Calea, așa cum tu, Ana, ne-ai fost lumină de poveste. Poveste în care Binele învingea mereu, ajutat de Speranță și de Rugi în miez de noapte, către Sfântulețul - prietenul tău: Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul -, Maica Domnului și Dumnezeu.

Picură-ne, în suflete, și azi, ca ieri, Rugi și Speranță, pentru a nu ne clătina pasul nesigur ori cel rău.

Fii alături de noi și de acolo, de Sus, așa cum ne-ai fost aici, pe Pământ!

Dumnezeu, pentru bunătatea ta, să-ți dăruiască un colțișor de Rai, să-ți odihnească sufletul în pace, în loc luminat, cu verdeață, de unde a dispărut toată întristarea și suspinarea!

8 ani, fără tine...

8 ani...

16 august 2014 - 16 august 2022…

Ana? - https://www.youtube.com/watch?v=wluu-VqZq-A&t=4s (icoane realizate de artistul plastic Gabriela Dascalete pentru o expoziție în amintirea Anei)

Ana? - https://www.youtube.com/watch?v=w-E4sw2pRfQ&t=1578s

Ana? - Vedea bunătatea în fiecare din noi, ea însăși fiind plină de o imensă bunătate. Iubea tot ce o înconjura: viața cu frumusețile-i nepieritoare, tradiționalul și firescul, utilul și bunul. Iubea tot! Inima sa era plină de iubire! Iubire ce o împărțea, fără tăgadă, necondiționat, oricui. Era plină de iubire, iubire ce-o înnobila oricând. Iubirea ei e inconfundabilă și de neegalat... Ea însăși o lecție de iubire...

Dăruia, oricui, bunătate din bunătatea sufletului său. Era un prieten adevărat, desăvârșit, încurajând, admirând, sprijinind. Când îți întindea o mână, puteai fi sigur că este mâna acelui prieten pe care te poți baza, acel prieten special, la care nu puteai renunța nicicând. Pentru că nici ea nu renunța la noi, prietenii săi! Ne purta pe toți în sufletul său senin, pe toți, fără niciun fel de regret!

(...)

A existat frumos, punând suflet în tot ce făcea, a trăit pentru noi, prin noi, nu pentru sine. (...)

Era mândră de cei din jurul său, de realizările acestora, de victoriile lor, concretizate în vreun Premiu primit, într-o expoziție (cu sau fără vânzare), într-o lansare de carte. Primise multe Premii și distincții chiar ea, dar nu se lăuda cu ele, nu-i plăcea să se laude!... O lecție de smerenie... De seninătate și smerenie...

Numai ea știa valoarea tuturor lucrurilor, numai ea știa să aprecieze și să se bucure de tot ce era împrejurul său, de la firul de iarbă la ceramica de Horezu sau țesăturile oltenești, costumele populare, picturile și adevăratele opere de artă realizate de cunoscuții săi ori de străini.

...Lumină de Stea – așa a fost Ana! A strălucit pentru noi, scăldându-ne în razele bunătății sale, cuprinzându-ne, cu mic, cu mare, în sufletul său gingaș, diafan și pur...

(...)

Pe Ana am întâlnit-o, mai întâi, virtual, o întâlnire ce ne-a unit însă puternic, devenind, în scurt timp, „suflete-pereche”. Mai apoi am cunoscut-o în... realitate: deși firavă, extrem de ambițioasă; deși blândă, impresionant de energică. O energie pe care o transmitea și celor din jurul său. Când o vedeai, știai că totul se poate, dacă vrei, dacă-ți dorești cu ardoare și lupți, cu toată ființa, pentru un ideal, pentru ceva sau cineva.

S-a născut acolo unde legenda își dă mâna cu Îngerii și Sfinții, unde îți poți regăsi etern liniștea, pacea sufletească, unde îți poți „reîncărca bateriile” și a o lua mai departe: Costești. Comuna Costești, a județului Vâlcea.

O mână de om, firavă, dar îmbrățișările ei îți dădeau putere, îți alungau tristețea și gândurile negative... Și acum îmi aduc aminte cum, la despărțire, în poartă, ne îmbrățișam, promițându-ne o nouă revedere. Și s-a ținut de cuvânt, până într-o zi în care a plecat pe drumul către Cel de Sus...

Ajutorarea semenilor prin întoarcerea la tradiţii (ziarullumina.ro)

Interviul integral aici: Flacara arzand: DE LA ”DON EGIDIO” LA ”AUTENTIC ROMÂNESC”

PSALTIREA LUI DAVID - Citită Integral (Audio)

Prima și ultima, cu MAMA, la 49 de ani...

 Prima și ultima, cu MAMA, la 49...

...

...Atunci..., speram... La mai bine, la frumos, la însănătoșirea MAMEI... L-am rugat pe Dumnezeu să o lase pe mama să se bucure de ziua mea, iar eu să mă bucur de ea... Să-i dea sănătate, să o ajute să se facă bine, ca să o mai pot vedea mergând pe picioarele ei... După fix o săptămână, din cauza infecției urinare care a dat în septicemie, nu a mai putut să înghită nici măcar o linguriță de ceai... Trei săptămâni, internată în spital fiind, s-a luptat să trăiască... Pentru mine... Alții, de-acolo, nu au ajutat-o cu prea mult... ...

...Odată cu plecarea MAMEI, s-a rupt și sufletul meu, în mii de bucăți... Mare parte din el a plecat cu MAMA... ...

Mi-e dor de MAMA! Mi-aș dori să o mai pot vedea, măcar o oră-două-trei... Să o pot îmbrățișa! Să mă poată îmbrățișa! Să-mi spună, cum îmi spunea mereu, chiar și din spital: „te iubesc mult-mult de tot, de la Pământ la Cer și înapoi, și încă pe-atât!”... Știu că nu se poate...

Doamne! Mi-ai luat ființa cea mai dragă de lângă mine și mi-ai dăruit doar haos, singurătate, întristare și suspin... Pasul mi-este greu fără TOTUL meu...

MAMI! mi-e dor de tine, un dor nespus de greu și dureros...

După un an, nu mai simt bucuria și frumusețea acestei zile...

Da! E ziua mea, dar e o zi tristă fără tine, MĂMICA mea! E cea mai tristă zi din an... ... În loc să mă bucur, plâng... Ți-aș cânta la blockflöte, așa cum făceam odată, dar nu mai pot... Îți privesc doar fotografia și mi-e dor de tine... Un dor sfâșietor și greu...

SECVENȚE PROTOTIPICE - NARATIVĂ, DESCRIPTIVĂ, DIALOGATĂ, EXPLICATIVĂ, AR...

Copilăria Sfintei Teodora de la Sihla de Olguța Creangă Caia - Zugrăvire...

Acatistul Sfantului Vasile Episcopul Ostrogului - Lectura Preot Adrian ...