Un an atipic pentru mine, un an cu dor imens și greu de lacrimi și suferinți...
...Mi-e dor de tine, mami, mi-e dor de tine, un dor imens și greu, care nu poate să fie cântărit, cuantificat… E greu și picură lacrimi în suflet, în minte și în inimă…
În urmă cu un an…, totul a început, la ora 4, cu un piuit groaznic, cu un piuit ca al unui aparat dintr-un salon de Terapie Intensivă… Un piuit ce nu se mai oprea… Un piuit prelung, ca un scâncet, nervos, de copil… Și la ora 8, când soarele saluta, victorios, lumea, după o noapte nu tocmai friguroasă, dar de început călduț de toamnă, un țârâit de telefon anunța drama: de la capătul celălalt al firului, o voce rece, fără inflexiuni empatice, a anunțat, cum poate a mai anunțat de mii de ori lucrul acesta: „mama dumneavoastră a murit!”… Un vis? Realitate? Pământul s-a clătinat și de-atunci nu-l mai simt… Un haos în jurul meu, ceață, negura înfiorării… Timpul s-a răcit și a-nflorit de-atunci, în suflet, doar tristeți…
...Mama…, dramă… Niciodată nu mi-am imaginat că pot rămâne fără mama!… Niciodată nu m-am gândit că voi fi nevoită să o recunosc la...morgă… Și, da! Îmi venea să le spun tuturor că au greșit, că mama trăiește, că mă așteaptă în salon să o vizitez, să-i duc apă, ceai, iaurt, supa pasată… Chiar dacă nu I le dădeau, chiar dacă le găseam nedesfăcute… Și acum, uneori, îmi mai trece prin minte acest gând: dacă au greșit cei de la spital? Dacă mama mă așteaptă?…
Ana mi-a fost sprijin în acele clipe de coșmar… A stat cu mine, m-a ținut, m-a susținut, am recunoscut-o pe mama și nu, împreună…
...Mi-e dor de tine, mami, mi-e dor de tine, un dor imens și greu… Îmi lipsește îmbrățișarea ta, îmi lipsește mângâierea ta, îmi lipsește alintul tău… Îmi lipsești tu, TOTUL meu…
Mama? Cea mai iubitoare ființă pe care am cunoscut-o! Cea mai bună și cea care sărea și te ajuta, fără să o rogi prea mult acest lucru; cea care îți dăruia, mereu, sfatul cel bun; cea care, dacă îi destăinuiai ceva, nu-ți divulga secretul; cea care îți era sprijin, necondiționat; cea care îți dăruia îmbrățișări și dragoste curată, atunci când sufeltul tău tânjea după așa ceva, când aveai nevoie de acestea...
Mama? A suferit mult! Și-a sacrificat sănătatea atunci când, după accident, nu am mai putut să merg… S-a rugat, a plâns și iarăși s-a rugat pentru ca eu să pot păși din nou… Mi-a fost alături, sprijin și bucurie, plâns și povață, dor de viață…
Mi-e dor de tine, mami, mi-e tare dor!… Oare cine o să mă mai ocrotească? Cine o să-mi dăruiască îmbrățișări și dragoste, și sprijin sufletesc?…
Un an atipic pentru mine și oare câți or să-i urmeze?…
Mi-e dor de tine, mami, mi-e tare dor!…
Cum e la tine, acolo unde ai purces? Sper ca Bunul Dumnezeu să-ți dăruiască un colțișor de Rai, cu Sfinții să-ți odihnească sufletul, în loc luminat, în loc cu verdeață, de unde a dispărut toată întristarea și suspinarea!
Se duc părinții rând pe rând,
Ca o firavă frunză-n vânt…
Se duc părinții rând pe rând,
Și amintirile ne împresoară
Sufletul. De dor, de jale, de tristeți,
Ne-nconjură lumina blând-a primei tinereți…
Se duc părinți, rând pe rând, la Cer,
Să ne gătească loc din rugăciuni ce nu mai pier…
Se duc părinții, rând pe rând, în Împărăția cea de Sus,
Ca pentru noi să-L roage, totdeauna, pe Iisus…
6 septembrie? Ziua în care ai ales, mami, să dai răspuns lui Dumnezeu.
6 septembrie? Ziua în care s-a născut tatăl meu…
8 iulie 1937 – 6 septembrie 2021 – mama…
6 septembrie 1936 – 26 ianuarie 2012 – tata… -
JOC de cifre și anotimp...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu