








🥲🥲🥲🥲🥲🥲🥲🥲🥲
Mămica mea
28 august 2018
La 3 luni de la operația pentru triplu by-pass aorto-coronarian. Și își revenise atât de bine atunci... Diabetul și infecția urinară i-au adus sfârșitul... Iar eu am rămas singură... Singură și neputincioasă... Nu-i pasă nimănui de mine, cu adevărat... Nici măcar lui Dumnezeu...
ZIle de chin și de neputință au trecut de la moartea ta, mami... Îmi lipsești mult, am nevoie de tine!...Numai tu mă înțelegeai și îmi erai aproape, ajutându-mă, nepărăsindu-mă și zbătându-te pentru mine... Numai tu...
😥😥😥😥😥😥😥😥😥...
Jurnal de spital. Ziua a 5-a. Duminică. Duminică seara
Seara a venit cu dureri puternice: de cap, de umăr și de coloană. Că să-mi treacă, a fost nevoie de perfuzie. Pentru perfuzie, branulă. M-a durut, la câte branule mi-au fost puse, la câte recoltări mi s-au făcut. Am devenit și sensibilă. Poate prea sensibilă, uneori. M-am văicărit puțin... Și...am fost certata: pentru că e totuși o durere mică și nu-i fac față, și plâng... Păi dacă doare, cum să nu plâng?!?...
Noaptea
Înspre noapte, când ziua își scuturase cu forță cortina-i neagră plină de stele strălucitoare, durerile se diminuaseră. Vrui să citesc, dar de dincolo de mine, din patul vecin, se auzea un radio. Un post de radio, ascultat la telefon, dar fără căști. Când se aude radioul, muzica, când oamenii vorbesc în preajma mea, nu pot să mă concentrez, nu pot să citesc... Cititul a rămas pentru a doua zi...
Ziua a șasea: luni
M-am trezit la ora 4, dimineața (am eu ce am cu ora aceasta a dimineții: pe 6 septembrie 2021, când a murit mama, la această oră, m-a trezit un piuit puternic ca de aparat dintr-o sală de reanimare...). Am fost la toaletă, cu ajutorul infirmierei de gardă, dar mi-a fugit și somnul. Era liniște în salon. Am vrut să profit de ea și să citesc. Dar cum poți să citești pe întuneric? Am aprins lumina... Am deranjat colega de salon din patul vecin... Acum e forfotă pe-aici, se intră, se iese, iarăși se intră în salon... Oare când voi mai apuca să citesc? E clar! Am nevoie de o lanternă! Lanterna cred că ar schimba situația...
...Am și plâns astăzi. Mult. Că de obicei... Mi-e dor de Miaunica, mi-e dor să pot merge la școală. Să fiu un profesor bun, apreciat de elevi, să am elevi buni, ascultători, care să învețe bine, să mă bucur de rezultatele obținute de ei la olimpiada de limba și literatura română și de latină, dar și de la celelalte concursuri extrașcolare! Să am un an școlar bun și liniștit. Echilibrat. Succes! Mie și tuturor profesorilor, dar și elevilor!
https://youtu.be/anAuL_fhSQo?si=S_LDRaJk5LD4icOT
Amintiri de august, amintiri cu gust amar...
O parte din... povestea mea... Trei ani trecut-au deja... Trei ani, cu greu și bunicele... Câți oare vor mai trece așa? 🥲
Mami, mi-e dor de tine și aș vrea să te mai pot vedea, îmbrățișa, asculta...
Un alt concurs literar, un alt premiu
Mulțumesc pentru aprecieri și Premiul Special! Mulțumesc organizatorilor și juriului!
FUNDACIÓN AMAZONÍA PRODUCTIVA Y POETAS INTERGALÁCTICOS – INVITAN AL VII EVENTO LITERARIO INTERNACIONAL 2024 “POETAS DE LA LIBERTAD”
ORGANIZA: EDWIN ANTONIO GAONA SALINAS
EVENTO GRATUITO
(Desde las 00h00 del 5 de agosto, hasta las 15h00 del 15 de agosto de 2024)
Autor: Nicoleta Enculescu
Țara: România
Titlul poeziei: Libertate
Data: 11 august 2024
Secțiunea VERS LIBER
Drepturi rezervate
Libertate,
autor: Nicoleta Enculescu
Dumnezeu ne-a dat libertatea alegerii,
Dumnezeu ne-a dat bucuria-nțelegerii,
S-alegem în viață să fim mai buni,
S-alegem în viață să facem minuni.
Talantul scrierii de la Dumnezeu l-am primit,
La un moment dat noi l-am descoperit,
Ascuns sub obroc să nu-l lăsăm,
Prin tehnici bineplăcute să progresăm.
Versul nostru dă aripi gândului să zboare,
Scrisul e-o adevărată mare sărbătoare
A sufletului. Să-l lăsăm să răspândească culoare,
În a florii lumii multă și senină visare.
Bucurie sufletului să-i fie
A noastră mică-mare poezie,
Plăcut ochiului a vedea
În cuvinte transpusă libertatea.
Liberatatea-i un dar neprețuit,
S-o păstrăm în modul cel smerit,
Cu dor de ea, neprihănit.
S-o așezăm în rânduri, vers, în viața toată,
Bunul din noi și din toți să-l scoată!
București, 11 august 2024
________________________________________________________
GRUPO 6 DE 8: Felicito la participación con sus obras poéticas excepcionales. El VII Evento Literario Internacional denominado “Poetas de la Libertad” celebrado desde el 5 al 15 de agosto 2024, ha sido un éxito. Compartimos con ustedes los siguientes certificados para los poetas, augurando toda clase de éxitos.
POETAS DE CATEGORÍA ESTRUCTURA Y VERSO, LIBRES:
1. Mario Salvador Viera Amaya
2. Stoianka Boianova
3. Minko Tanev
4. Nelson Lenin Aguinaga Ortiz
5. Joaquim Jorge Oliveira
6. Maria do Céu Silva da Cruz
7. Jesús Gandía Núñez
8. Heidi Carolina Molina Duque
9. José Aldo Correia Lima
10. Pedro Juan Mendoza Ortega
11. Teresita Liliana Abdo
12. Andrés Rivadeneira Toledo
13. Nazareth Ferrari
14. Dasnay Herrera Bueno
15. Pascual Antonio Arias Vélez
16. J. Jesús Carmona Vallejo
17. Maria Soledad Simental Gonzales
18. Alberto Martínez Hondares
19. Narcisa Narváez Apolo
20. Santiago Alejandro Robles
21. Jenny Pérez
22. Mía Emiliano González
23. Gabriela Cristina Trandafir
24. Vasile Aioanei
25. Lucila Maria Victoria Moro
26. Manuel Miralles Romero
27. Denise Rosa
28. Elizabeth Rodriguez
29. Sergio Melgareco
30. Antonio Cícero da Silva
31. Délfido Feijóo Medina
32. Vanya Angelova
33. Gloria Rios Ayzú
34. Joaquina Vázquez Lago
35. Isolti Marli Cossetin
36. Bernardo Tineo Tineo
37. Lea Nieves Torres
38. Marisa Hernández Pérez
39. Seadeta Bela Juric
40. Raisa Plăieșu
41. Cristian Plăieșu-Pleșca
42. Liliana De Toma Jiménez
43. Nicoleta Enculescu
44. Libia B. Carciofetti
45. Cosmin - Ștefan Georgescu
46. Alfonso Ramon Perez Palencia
47. Dagoberto Bruno Pérez
48. Dr. Debabrata Maji
49. Jesús Núñez León
50. Carlos Alejandro Sarmiento
____________________________________________________________
https://youtu.be/1o56hBMSLP0?si=I2EELGud9hztGm_1
Ana: 16 august 2014 - 16 august 2024…
Anii au trecut, unii mai ușor, alții mai greu, cu greutăți și dureri ce ne-au sfâșiat și ne-au lăsat inimile sângerânde... Ne e dor, din ce în ce mai dor, de toți cei plecați de lângă noi, dar și de ea, Ana! De zâmbetul ei, de încurajarea ei, de privirea ei. De implicarea ei, de povața ei. De iubirea ei! De dăruirea și bunătatea de care a dat dovadă la orice pas, în drumul ei. De mâna sa, așezată pe umărul nostru, rostind, fără cuvânt: „Poți!", „Mergi mai departe!", „Nu renunța!".