Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

vineri, 30 august 2024

DOR DE MAMA. DOR care doare... Mereu...


DOR DE MAMA
08.07.1937 - 06.09.2021


Numai mama mă ajuta, cu toată inima! Numai mama se zbătea pentru mine! Numai mama nu m-a abandonat! Ceilalți…, m-au mințit… Celorlalți nu le pasă de mine. Nimănui nu-i pasă de mine! Nimănui! Văd că sufăr și atunci îmi întorc spatele.
Mami, te vreau înapoi! Nu mai pot trăi fără tine!
🥲🥲🥲🥲🥲🥲🥲🥲🥲



 

Mi-e dor de tine, Mama! Mi-e dor de tine, în fiecare zi! Mi-e dor de îmbrățișarea ta, de vorba-ți blândă și așezată, de rugăciunea ta! Mi-e dor să-ți spun cât te iubesc, Măicuța mea, iar tu să-mi zici că mă iubești cu mult mai mult de-atât!
Mi-e dor de-alintul tău din ceas de zi sau de trecută seară, mi-e dor de clipele în care mă-nvăluiai în căldura bunătății sufletului tău, chiar dac-ades te mai mâhneam... Dar tu, iubind, mă tot iertai.
Mi-e dor de tine, de zâmbetu-ți senin, ce ascundea,-n adânc, lacrima suferinței, a răbdării și a speranței...


 

Speram, în anii trecuți, că te vei însănătoși, că te vei face bine. Am înălțat speranțe și rugi de vindecare la Doamne-Doamne, însă El a vrut altceva.


Îți mulțumesc, MAMI, pentru TOT: pentru că mi-ai dat viață, pentru că nu m-ai abandonat și m-ai crescut. Ai fost alături de mine mereu, chiar și când îmi era bine, dar mai ales atunci când mi-a fost extrem de rău... Ai fost atât de bună cu toți! Ai ajutat pe mulți! Viața întreagă ți-ai dedicat-o întrajutorării semenilor, activitatea ta s-a desfășurat atât în spitale, la patul bolnavului, cât și în policlinici. Ai murit...internată fiind în spital... Pentru întreaga ta activitate, ai fost apreciată de toți! Și acum doamna dirigintă Rovența Valeria și-a amintit de tine, de OMUL care ai fost! Mi-e dor de tine, MAMI, mi-e dor! Îți mulțumesc!

 

 

...Luna septembrie vine cu veștmântu-i înmiresmat de dor de vară și de arome de prune și pere, de nuci și struguri, de pepeni și dovleci, de frunze îngălbenite mult prea devreme...
...Luna septembrie sosește - ca de fiecare dată - cu dor după vacanță și cu aromă de albastru... Albastru de cerneală, de pix, de hârtie. Hârtie dictando sau de matematică... Sosește îmbrăcată în uniformă de școală... Creioanele, gumele de șters, riglele, manualele - toate își așteaptă noii parteneri, spre a se lăsa purtate în mâini sigure de aceștia, ori pentru a fi citite, nu răsfoite!...
...Luna septembrie sosește în haine de sărbătoare, scăldată în petale de floare...
Luna septembrie zâmbește! Iar printre zâmbete, din amintiri, răsar chipurile celor ce au plecat – uneori – prea repede și prea brusc dintre noi...
...Luna septembrie vine cu un amalgam de sentimente și doruri... Doruri netrecătoare, doruri dureroase, dar... strălucitoare în durerea lor... Doruri care te fac să zâmbești și - în același timp - îți smulg o lacrimă și un oftat... Doruri..., DOR... DOR care doare... Mereu...
DOR de mama, DOR de tata, DOR de familia mea…
6 septembrie? Ziua în care ai ales, mami, să dai răspuns lui Dumnezeu.
6 septembrie? Ziua în care s-a născut tatăl meu…
8 iulie 1937 – 6 septembrie 2021… - mama…
6 septembrie 1936 – 26 ianuarie 2012… - tata …
6 septembrie - 6 septembrie...
2012 - 2021... -
JOC de cifre, an și anotimp…
Se duc părinții rând pe rând,
Ca o firavă frunză-n vânt…
Se duc părinții rând pe rând,
Și amintirile ne împresoară
Sufletul. De dor, de jale, de tristeți,
Ne-nconjură lumina blând-a primei tinereți…
Se duc părinți, rând pe rând, la Cer,
Să ne gătească loc din rugăciuni ce nu mai pier…
Se duc părinții, rând pe rând, în Împărăția cea de Sus,
Ca pentru noi să-L roage, totdeauna, pe Iisus…


 

 

















joi, 29 august 2024

Mami, te vreau înapoi! Nu mai pot trăi fără tine!

Mami, te vreau înapoi! Nu mai pot trăi fără tine!

Nu știam că atunci când ești internat nu ai voie să aprinzi lumina, chiar dacă e 4 dimineața… Nu știam că cititul, în gând, deranjează. Dacă aș fi știut, dacă mi s-ar fi spus, atunci, când am aprins lumina, să o sting, aș fi stins-o imediat. Dar mi s-a spus, pe un ton răstit, după o oră: „Tu ai de gând să faci ritualul acesta în fiecare dimineață? Am venit să mă tratez, vreau să mă odihnesc!”. Tonul răstit m-a făcut să plâng. Și am spus că da! cititul/rugăciunea este singurul lucru care mi-a mai rămas pe lumea asta. Mămica mea nu mai este, a murit, sunt singură. Fără posibilitatea de a citi și fără mămica mea, mai bine să mă omoare. Și așa scapă de mine, nu o mai deranjez, așa scap și eu de lumea asta rea care mă înconjoară și care nu mă înțelege... Și am plâns… Am fost reclamată, asistentului și medicului de gardă, că am plâns… Am fost reclamată și celorlalți medici… Am plâns în continuare... Concluzia: nu am fost lăsată să fac niciun fel de procedură în ziua respectivă…
      
Eu nu am reclamat-o că a ascultat un post de radio, la telefon, fără căști, cu sonorul dat la maximum, de se auzea in tot salonul, când mă durea capul foarte tare și voiam să ațipesc puțin ..
😥😥😥😥😥😥😥😥😥 ... Era seară, spre ora 20...

A doua zi, am fost anunțată că urmează să mi se facă externarea. M-am supărat. Tare. Și am plâns, și i-am spus, în față, medicului (țipând la el), ceea ce văzusem: pe cei care dau bani îi ține cîte 14 și 21 de zile, iar pe mine, care nu am de unde să dau bani, mă dă afară (pentru că aceea nu o pot numi externare!). Și iarăși am plâns... Nu mă puteam opri din plâns... Pentru că o consider o nedreptate datul acesta afară, externarea aceasta...
Știu! Aici semăn cu tata: când vedea că cineva nu are dreptate și îl nedreptățea, se enerva și țipa la persoana respectivă... Îmi doream să nu-i semăn în comportamentul acesta, dar nu pot să fiu altfel...
Da! M-au dat afară. Iar pe biletul de externare au și mințit: au scris că am făcut 4 zile de tratament, când eu am făcut numai 3 (pe 21, ziua în care m-am internat), pe 22 și pe 23. Sâmbătă și duminică nu s-au făcut tratamente, am fost chiar învoită să plec acasă. Pe 26 și 27 nu m-au lăsat să fac niciun tratament. De unde 4 zile? Pe 26, înspre seară, am făcut – recunosc - doar o parte din kinetoterapie (ar fi trebuit să fac și fizioterapie, și kinetoterapie, dimineață, în două săli). Fie, 4 zile de tratament, după cum spun cei de la spital. Pentru restul de 6 zile cum fac? Nu mi se eliberează adeverință (am solicitat să mi se elibereze o adeverință sau o hârtie din care să rezulte câte zile de tratament am făcut în acel spital), nu se vrea a mi se elibera nicio hârtie din care să rezulte că am beneficiat, pe acel bilet de internare, doar de 4 zile de tratament. Cică mă costă eliberarea. Au rămas 6 zile în care aș putea merge la un alt spital, pentru restul ședințelor de recuperare…
Sunt împiedicată să mă fac bine, să continui tratamentul, pentru că am aprins lumina la ora 4 dimineața și pentru că am spus ceea ce am văzut. Dumnezeu nu mă ajută să mă fac bine! Dumnezeu nu mă iubește!
Persoana care m-a ajutat să mă internez și mi-a zis că îmi va fi alături mereu, că mă va sprijini, m-a abandonat. Așa cum a făcut, în trecut, și doamna M. ...
Și alte persoane m-au abandonat, pentru că am plâns…
Numai mama mă ajuta, cu toată inima! Numai mama se zbătea pentru mine! Numai mama nu m-a abandonat! Ceilalți…, m-au mințit… Celorlalți nu le pasă de mine. Nimănui nu-i pasă de mine! Nimănui! Văd că sufăr și atunci îmi întorc spatele.
Mami, te vreau înapoi! Nu mai pot trăi fără tine!

🥲🥲🥲🥲🥲🥲🥲🥲🥲 

miercuri, 28 august 2024

Mămica mea. 28 august 2018

 Mămica mea

28 august 2018

La 3 luni de la operația pentru triplu by-pass aorto-coronarian. Și își revenise atât de bine atunci... Diabetul și infecția urinară i-au adus sfârșitul... Iar eu am rămas singură... Singură și neputincioasă... Nu-i pasă nimănui de mine, cu adevărat... Nici măcar lui Dumnezeu... 

ZIle de chin și de neputință au trecut de la moartea ta, mami... Îmi lipsești mult, am nevoie de tine!...Numai tu mă înțelegeai și îmi erai aproape, ajutându-mă, nepărăsindu-mă și zbătându-te pentru mine... Numai tu...

🥲🥲🥲🥲🥲🥲🥲🥲🥲

😥😥😥😥😥😥😥😥😥...



luni, 26 august 2024

Jurnal de spital (I)

 Jurnal de spital. Ziua a 5-a. Duminică. Duminică seara


Seara a venit cu dureri puternice: de cap, de umăr și de coloană. Că să-mi treacă, a fost nevoie de perfuzie. Pentru perfuzie, branulă. M-a durut, la câte branule mi-au fost puse, la câte recoltări mi s-au făcut. Am devenit și sensibilă. Poate prea sensibilă, uneori. M-am văicărit puțin... Și...am fost certata: pentru că e totuși o durere mică și nu-i fac față, și plâng... Păi dacă doare, cum să nu plâng?!?...


Noaptea


Înspre noapte, când ziua își scuturase cu forță cortina-i neagră plină de stele strălucitoare, durerile se diminuaseră. Vrui să citesc, dar de dincolo de mine, din patul vecin, se auzea un radio. Un post de radio, ascultat la telefon, dar fără căști. Când se aude radioul, muzica, când oamenii vorbesc în preajma mea, nu pot să mă concentrez, nu pot să citesc... Cititul a rămas pentru a doua zi...


Ziua a șasea: luni


M-am trezit la ora 4, dimineața (am eu ce am cu ora aceasta a dimineții: pe 6 septembrie 2021, când a murit mama, la această oră, m-a trezit un piuit puternic ca de aparat dintr-o sală de reanimare...). Am fost la toaletă, cu ajutorul infirmierei de gardă, dar mi-a fugit și somnul. Era liniște în salon. Am vrut să profit de ea și să citesc. Dar cum poți să citești pe întuneric? Am aprins lumina... Am deranjat colega de salon din patul vecin... Acum e forfotă pe-aici, se intră, se iese, iarăși se intră în salon... Oare când voi mai apuca să citesc? E clar! Am nevoie de o lanternă! Lanterna cred că ar schimba situația...

...Am și plâns astăzi. Mult. Că de obicei... Mi-e dor de Miaunica, mi-e dor să pot merge la școală. Să fiu un profesor bun, apreciat de elevi, să am elevi buni, ascultători, care să învețe bine, să mă bucur de rezultatele obținute de ei la olimpiada de limba și literatura română și de latină, dar și de la celelalte concursuri extrașcolare! Să am un an școlar bun și liniștit. Echilibrat.  Succes! Mie și tuturor profesorilor, dar și elevilor!

sâmbătă, 24 august 2024

duminică, 18 august 2024

Nicoleta Daiana Enculescu- Profesor-Limba Română, Franceză și Latină-Povestea de Viață-Omul de 10.00



Pentru prima dată în viața mea invitată la un PODCAST.

Cu un car de emoții, făcând și câteva greșeli, neamintindu-mi prea bine nume, titluri, mi se pare, totuși, că... a ieșit bine. Sper!
Mulțumesc, Lumea În Obiectiv!

Vă invit să vizionați și să ascultați acest PODCAST și să-mi transmiteți părerea voastră. Data viitoare va ieși mult, mult mai bine 😊.

Amintiri de august, amintiri cu gust amar...

Amintiri de august, amintiri cu gust amar... 


O parte din... povestea mea... Trei ani trecut-au deja... Trei ani, cu greu și bunicele... Câți oare vor mai trece așa? 🥲

Mami, mi-e dor de tine și aș vrea să te mai pot vedea, îmbrățișa, asculta...
Să-ți dăruiască, mami, Dumnezeu, un colțișor de Rai! 🙏

_____________________________________________________

...Exact în urmă cu trei ani a început calvarul pentru mine, iadul tristeții și al deznădejdii cuprinzându-mă, încetul cu încetul, în mrejele-i reci… Pământul s-a clătinat și se clatină, pe zi ce trece, sub picioarele mele…, nimic bun nu mai e în viața mea… Dintr-o dată m-am trezit neputincioasă în a o ajuta pe MAMA, care nu mai vorbea, nu mai putea să înghită nici măcar o linguriță de ceai sau de apă… Totul a fost rapid, de pe o zi pe alta: astăzi bine, mâine seară rău, foarte rău, apoi, în dimineața celei de a doua zile, fără rostit cuvânt, fără zâmbet, fără îmbrățișare… Trei săptămâni a luptat să trăiască… Pentru mine… Pentru o perioadă își revenise - chiar bine -, însă nealimentată cum trebuie, fără să i se dea suficientă apă, a recăzut… Chiar și de pe patul spitalului îmi spunea cât de mult mă iubește, când mă auzea la telefon… Chiar și de pe patul spitalului știa să mă încurajeze și să se bucure pentru reușitele mele… Acum… am rămas fără ea, fără TOTUL meu, fără ACASĂ al meu… Singură în lume, fără iubire, fără încurajări și speranță, fără îmbrățișări părintești… MAMI, îmi lipsești! Te iubesc mult-mult de tot, de la pământ la cer și înapoi, și încă pe-atât!… Atât de mult aș vrea să te aud răspunzându-mi!… Aș vrea ca totul să fi fost doar un vis, să mă trezesc, la un moment dat, și să te regăsesc lângă mine, să te văd, să mă bucur de prezența ta… Dar știu că acest lucru nu se va întâmpla… Mi-e sufletul secătuit de speranță și-i plin de spaimă și dureri… Dorul de tine e mare și doare... 😢😢😢 ...

vineri, 16 august 2024

Un alt concurs literar, un alt premiu. 15 august 2024

 

Un alt concurs literar, un alt premiu

Mulțumesc pentru aprecieri și Premiul Special! Mulțumesc organizatorilor și juriului!


FUNDACIÓN AMAZONÍA PRODUCTIVA Y POETAS INTERGALÁCTICOS – INVITAN AL VII EVENTO LITERARIO INTERNACIONAL 2024 “POETAS DE LA LIBERTAD”

ORGANIZA: EDWIN ANTONIO GAONA SALINAS

EVENTO GRATUITO

(Desde las 00h00 del 5 de agosto, hasta las 15h00 del 15 de agosto de 2024)

Autor: Nicoleta Enculescu

Țara: România

Titlul poeziei: Libertate

Data: 11 august 2024

Secțiunea VERS LIBER

Drepturi rezervate

Libertate,

autor: Nicoleta Enculescu


Dumnezeu ne-a dat libertatea alegerii,

Dumnezeu ne-a dat bucuria-nțelegerii,

S-alegem în viață să fim mai buni,

S-alegem în viață să facem minuni.


Talantul scrierii de la Dumnezeu l-am primit,

La un moment dat noi l-am descoperit,

Ascuns sub obroc să nu-l lăsăm,

Prin tehnici bineplăcute să progresăm.


Versul nostru dă aripi gândului să zboare,

Scrisul e-o adevărată mare sărbătoare

A sufletului. Să-l lăsăm să răspândească culoare,

În a florii lumii multă și senină visare.


Bucurie sufletului să-i fie

A noastră mică-mare poezie,

Plăcut ochiului a vedea

În cuvinte transpusă libertatea.


Liberatatea-i un dar neprețuit,

S-o păstrăm în modul cel smerit,

Cu dor de ea, neprihănit.


S-o așezăm în rânduri, vers, în viața toată,

Bunul din noi și din toți să-l scoată!

București, 11 august 2024


________________________________________________________


GRUPO 6 DE 8: Felicito la participación con sus obras poéticas excepcionales. El VII Evento Literario Internacional denominado “Poetas de la Libertad” celebrado desde el 5 al 15 de agosto 2024, ha sido un éxito. Compartimos con ustedes los siguientes certificados para los poetas, augurando toda clase de éxitos.

POETAS DE CATEGORÍA ESTRUCTURA Y VERSO, LIBRES:

1. Mario Salvador Viera Amaya

2. Stoianka Boianova

3. Minko Tanev

4. Nelson Lenin Aguinaga Ortiz

5. Joaquim Jorge Oliveira

6. Maria do Céu Silva da Cruz

7. Jesús Gandía Núñez

8. Heidi Carolina Molina Duque

9. José Aldo Correia Lima

10. Pedro Juan Mendoza Ortega

11. Teresita Liliana Abdo

12. Andrés Rivadeneira Toledo

13. Nazareth Ferrari

14. Dasnay Herrera Bueno

15. Pascual Antonio Arias Vélez

16. J. Jesús Carmona Vallejo

17. Maria Soledad Simental Gonzales

18. Alberto Martínez Hondares

19. Narcisa Narváez Apolo

20. Santiago Alejandro Robles

21. Jenny Pérez

22. Mía Emiliano González

23. Gabriela Cristina Trandafir

24. Vasile Aioanei

25. Lucila Maria Victoria Moro

26. Manuel Miralles Romero

27. Denise Rosa

28. Elizabeth Rodriguez

29. Sergio Melgareco

30. Antonio Cícero da Silva

31. Délfido Feijóo Medina

32. Vanya Angelova

33. Gloria Rios Ayzú

34. Joaquina Vázquez Lago

35. Isolti Marli Cossetin

36. Bernardo Tineo Tineo

37. Lea Nieves Torres

38. Marisa Hernández Pérez

39. Seadeta Bela Juric

40. Raisa Plăieșu

41. Cristian Plăieșu-Pleșca

42. Liliana De Toma Jiménez

43. Nicoleta Enculescu

44. Libia B. Carciofetti

45. Cosmin - Ștefan Georgescu

46. Alfonso Ramon Perez Palencia

47. Dagoberto Bruno Pérez

48. Dr. Debabrata Maji

49. Jesús Núñez León

50. Carlos Alejandro Sarmiento

____________________________________________________________




Întrebări și răspunsuri cu Părintele Constantin Necula la Târnăveni ✠

 


https://youtu.be/1o56hBMSLP0?si=I2EELGud9hztGm_1

Ana: 16 august 2014 - 16 august 2024…

   Ana: 16 august 2014 - 16 august 2024…


     Anii au trecut, unii mai ușor, alții mai greu, cu greutăți și dureri ce ne-au sfâșiat și ne-au lăsat inimile sângerânde... Ne e dor, din ce în ce mai dor, de toți cei plecați de lângă noi, dar și de ea, Ana! De zâmbetul ei, de încurajarea ei, de privirea ei. De implicarea ei, de povața ei. De iubirea ei! De dăruirea și bunătatea de care a dat dovadă la orice pas, în drumul ei. De mâna sa, așezată pe umărul nostru, rostind, fără cuvânt: „Poți!", „Mergi mai departe!", „Nu renunța!".

    Steaua ce s-a aninat de firul ierbii atunci, într-un 16 al unui Gustar spre sfârșit, să ne lumineze Calea, așa cum tu, Ana, ne-ai fost lumină de poveste. Poveste în care Binele învingea mereu, ajutat de Speranță și de Rugi în miez de noapte, către Sfântulețul - prietenul tău: Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul -, Maica Domnului și Dumnezeu.
    Picură-ne, în suflete, și azi, ca ieri, Rugi și Speranță, pentru a nu ne clătina pasul nesigur ori cel rău.
    Fii alături de noi și de acolo, de Sus, așa cum ne-ai fost aici, pe Pământ!
    Dumnezeu, pentru bunătatea ta, să-ți dăruiască un colțișor de Rai, să-ți odihnească sufletul în pace, în loc luminat, cu verdeață, de unde a dispărut toată întristarea și suspinarea!
    10 ani, fără tine...
    10 ani...
    16 august 2014 - 16 august 2024…
    Ana? - https://www.youtube.com/watch?v=wluu-VqZq-A&t=4s (icoane realizate de artistul plastic Gabriela Dascalete pentru o expoziție în amintirea Anei)
    Ana? - Vedea bunătatea în fiecare din noi, ea însăși fiind plină de o imensă bunătate. Iubea tot ce o înconjura: viața cu frumusețile-i nepieritoare, tradiționalul și firescul, utilul și bunul. Iubea tot! Inima sa era plină de iubire! Iubire ce o împărțea, fără tăgadă, necondiționat, oricui. Era plină de iubire, iubire ce-o înnobila oricând. Iubirea ei e inconfundabilă și de neegalat... Ea însăși o lecție de iubire...
    Dăruia, oricui, bunătate din bunătatea sufletului său. Era un prieten adevărat, desăvârșit, încurajând, admirând, sprijinind. Când îți întindea o mână, puteai fi sigur că este mâna acelui prieten pe care te poți baza, acel prieten special, la care nu puteai renunța nicicând. Pentru că nici ea nu renunța la noi, prietenii săi! Ne purta pe toți în sufletul său senin, pe toți, fără niciun fel de regret!
(...)
    A existat frumos, punând suflet în tot ce făcea, a trăit pentru noi, prin noi, nu pentru sine. (...)
    Era mândră de cei din jurul său, de realizările acestora, de victoriile lor, concretizate în vreun Premiu primit, într-o expoziție (cu sau fără vânzare), într-o lansare de carte. Primise multe Premii și distincții chiar ea, dar nu se lăuda cu ele, nu-i plăcea să se laude!... O lecție de smerenie... De seninătate și smerenie...
    Numai ea știa valoarea tuturor lucrurilor, numai ea știa să aprecieze și să se bucure de tot ce era împrejurul său, de la firul de iarbă la ceramica de Horezu sau țesăturile oltenești, costumele populare, picturile și adevăratele opere de artă realizate de cunoscuții săi ori de străini.
    ...Lumină de Stea – așa a fost Ana! A strălucit pentru noi, scăldându-ne în razele bunătății sale, cuprinzându-ne, cu mic, cu mare, în sufletul său gingaș, diafan și pur...
(...)
    Pe Ana am întâlnit-o, mai întâi, virtual, o întâlnire ce ne-a unit însă puternic, devenind, în scurt timp, „suflete-pereche”. Mai apoi am cunoscut-o în... realitate: deși firavă, extrem de ambițioasă; deși blândă, impresionant de energică. O energie pe care o transmitea și celor din jurul său. Când o vedeai, știai că totul se poate, dacă vrei, dacă-ți dorești cu ardoare și lupți, cu toată ființa, pentru un ideal, pentru ceva sau cineva.
    S-a născut acolo unde legenda își dă mâna cu Îngerii și Sfinții, unde îți poți regăsi etern liniștea, pacea sufletească, unde îți poți „reîncărca bateriile” și a o lua mai departe: Costești. Comuna Costești, a județului Vâlcea.
    O mână de om, firavă, dar îmbrățișările ei îți dădeau putere, îți alungau tristețea și gândurile negative... Și acum îmi aduc aminte cum, la despărțire, în poartă, ne îmbrățișam, promițându-ne o nouă revedere. Și s-a ținut de cuvânt, până într-o zi în care a plecat pe drumul către Cel de Sus...
    https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/interviu/ajutorarea-semenilor-prin-intoarcerea-la-traditii-92211.html?fbclid=IwY2xjawErXftleHRuA2FlbQIxMAABHfutsmkTo6CbScMgan9VSEKOLYiikftutan_WQ09_0Cexh1LQxOl3XpTbA_aem_2YHmJKiJjY20arglIAb5NA