...Atunci..., într-un 12 august 2021, plin de soare, speram... La mai bine, la frumos, la însănătoșirea MAMEI... L-am rugat pe Dumnezeu să o lase pe mama să se bucure de ziua mea, iar eu să mă bucur de ea... Să-i dea sănătate, să o ajute să se facă bine, ca să o mai pot vedea mergând pe picioarele ei... După fix o săptămână, pe 19 august, din cauza infecției urinare care a dat în septicemie, nu a mai putut să înghită nici măcar o linguriță de ceai... Trei săptămâni, internată în spital fiind, s-a luptat să trăiască... Pentru mine... Alții, de-acolo, nu au ajutat-o cu prea mult... Deși asistentă medicală, care a vegheat și la căpătâiul bolnavilor, nelăsând pe nimeni să moară, a murit într-un spital... În Capitală...
......Odată cu plecarea MAMEI, s-a rupt și sufletul meu, în mii de bucăți... Mare parte din el a plecat cu MAMA... ...
...Mi-e dor de MAMA! Mi-aș dori să o mai pot vedea, măcar o oră-două-trei... Să o pot îmbrățișa! Să mă poată îmbrățișa! Să-mi spună, cum îmi spunea mereu, chiar și din spital: „te iubesc mult-mult de tot, de la Pământ la Cer și înapoi, și încă pe-atât!”... Știu că nu se poate...
Doamne! Mi-ai luat ființa cea mai dragă de lângă mine și mi-ai dăruit doar haos, singurătate, întristare și suspin... Pasul mi-este greu fără TOTUL meu...
MAMI! mi-e dor de tine, un dor nespus de greu și dureros...
După aproape doi ani, nu mai simt bucuria și frumusețea zilelor, ele îmi sunt stranii și străine..., cât se poate de mult de străine... Ți-aș cânta la blocklote, așa cum făceam odată, dar...nu-mi mai iese sunetul sunet... Îți privesc fotografiile și mi-e dor de tine... Un dor sfășietor și greu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu