COBOARĂ TOAMNA, TAINIC, ÎN CETATE
Îngălbenește frunza, de pe ramuri cade,
Covor de frunze se-așterne lin
Învăluind, roșind, adânc suspin…
II. Coboară Toamna, tainic, în Cetate,
Fluturi de vară în zborul lor rotund se sting,
Speranțe cresc cu-nfrigurare în sufletul cel ostoit
De doruri, de lacrimi, de patimi și păcate…
III. Coară Toamna, tainic, în Cetate,
Și-albastre flori din reavănul pământ țâșnesc,
Iubiri senine în suflete-nfloresc…
IV. Coboară Toamna, tainic, în Cetate,
Vestind, în legănare sfântă și în cânt,
Nașterea Maicii Domnului, preaslăvind.
V. Se pleacă frunza cu fruntea la pământ,
Îmbrățișând și zare, dor, mirare,
Se pleacă frunza, întreaga fire-mbrățișând
Cu-emoție, cu dor, cu-nfrigurare…
de Nicoleta Enculescu - București, 22 august 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu