Cînd iei o pauză de la învățat...
...și-ți trec prin cap tot felul de gânduri...
Ce-i și cu părțile acestea de vorbire! 
Au putere multă și ordonează tot (enunțul), schimbându-și constant starea (că să nu zic... gradul... ): când sunt CENTRU, când sunt ADJUNCȚI (sau SUBORDONAȚI)... Și le iese bine, de fiecare dată, orice rol ar... juca. Sincer!
Au putere multă și ordonează tot (enunțul), schimbându-și constant starea (că să nu zic... gradul... ): când sunt CENTRU, când sunt ADJUNCȚI (sau SUBORDONAȚI)... Și le iese bine, de fiecare dată, orice rol ar... juca. Sincer!GRAMATICA VESELĂ
_______________________________________________________________
Liniștea nopții de vară învăluie sufletele cu aromă de stele și iubiri de lună îngălbenite de trecerea - incomodă - a timpului... Timpul, acest rege în fața căruia își pleacă genunchiul clepsidra plină cu nisip, în curgerea-i nemiloasă a secundelor transformate în minute și a minutelor transformate în ore, își întinde, nemilos, mrejele-i reci peste întreg Pământul și sufletul... O bătaie de aripă, în Înalt, cheamă la visare... O dulce și paralizantă visare (chiar dacă înveți!)... Doar sufletele șoptesc chemarea dragostei nemuritoare și senine! Sufletele - chezășia trecerii, cu demnitate și noblețe, prin viață și prin noapte. Să avem, cu toții, sufletele senine și pline de iubire, pline de vis și armonie, în așteptarea zilei de mâine!
__________________________________________________________
La multi ani, celor ce poarta numele Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.
(Un desen - al meu - din vremuri trecute si mai asezate...)
_____________________________________________________
„La mulți ani!” poetului Petre Dinulică, fiu al comunei Costești, județul Vâlcea!
,,Binecuvântă, Doamne, satul acesta cu nume frumos,
Coastă zidită cu trudă de Moșii pierduţi printre veacuri,
Cheiuri și peșteri durate din sfântul, tăcutul tău os,
Pașii mă poartă pe uliţa cu garduri plecate a rugă.
Uite o curte ce crede-n tăria din lemn și din piatrå...
Acolo e locul de joacă, prunul de jos lumina înjugă
Și încă la porți mai vine un câine de latră.
Strada pe care pornisem cândva către lume,
Arde sub talpa copiilor goi.
Cântecul serii încearcă și-acum să ne-adune
Și noaptea coboară din streașini cu aripe moi.
Zătonul asudă sub pași de cornute
Și praful pe drumuri miroase a lapte, a tuică, a pâine.
Pe Lazuri, mesteceni mai vin să sărute
Lumina pe fruntea speranţei de mâine..
Valea Glăvociului aduce răcoare și totul e verde,
Carul cu fän strigă din osii vechiul descântec
Praful încet către Sleme se pierde,
Faţa cea Mare încearcă să iasă din pântec.
Garduri de sârmă prinseră Jidova toată;
Unde e visul să zboare printre pârleazuri și pari ?
Gândule, fă iarăși din Jarişte roată
Și numără câţi mai rămaseră dintre stejari !
Unde-i cireșul în care cucul cântase întâi,
Unde-i izvorul cu cauc de lemn, unde sunt teii?
Un nuc să rămână, un fag căpătâi
Și veșnici vom fi și noi ca și zeii."
Petre Dinulică, Costești (l), vol. Iubirea mea dintâi, 2000
______________________
„Laptele bun,
ni-l punea mama
în castroane frumoase de lut;
cu palmele mici,
mângâia rana
unui prinţ
neştiut.
Ascultam cum mai cântă cocoşul
dezlipit
de pe smalţul sticlos;
Basarab
se lupta lângă Moşul
şi în noi
îl simţeam
într-un os.
Astăzi vin la Horezu,
Mărite,
lângă munții
ce-au fost credincioși.
Noi aici
n-am căzut în ispite,
mai cinstim
şi mai ştim
de strămoși.
Ţi-am păzit osemintele sfinte
printre vremuri de răstriște şi greu,
trup lângă trup,
neștiute morminte
ne-au hrănit cu lumină mereu.
Dalta ce-a vrut,
criminal să te șteargă,
n-a putut să pătrundă în stei.
Te-am păstrat lângă noi
să privești cum aleargă
peste timp, strănepoţi pui de lei.
Ai adus toate oasele frânte
între veacuri, ostile și reci
piatră de var
peste uliți să cânte.
Voievod luminat
înșirat pe poteci.
Astfel ca-n lapte
și astăzi mai este
neamul întreg
de eroi şi de sfinţi.
Numai la noi
coborând din poveste,
moşii învie
tot mereu în părinți.”
(Petre Dinulica, Învie moșii, vol. Leac pentru suflet, 2005)
___________________________________________________
Sfinți Apostoli și-un Ierarh care chiar a ajutat-o pe mama când a fost operată, în 2018, la operația pe cord deschis, pentru triplu by-pass aorto-coronarian. Atunci îl iubeam și îl respectam mult. Acum..., parcă s-a rupt ceva, din ziua aceea de 6 septembrie 2021... Știu că Sfântul Nectarei e acolo, că așteaptă întoarcerea mea la el, dar... Poate că într-o bună zi Dumnezeu va face această minune!
____________________________________________________________
- Nico, vezi cât am crescut? îmi atrase ea atenția, văzând nedumerirea din ochii mei...
- Da, puiule, te-ai...lungit. Mai ai de gând să o faci? Verișorul tău de-afară, Miaunel, a mai slăbit, în schimb. E-adevărat, a mai și îmbătrânit cu un an...
- El aleargă mult. L-am văzut pe gard, pe acoperiș. Mereu e grăbit. Ba să prindă o vărbiuță, ba un șoricel.
- Vezi? E harnic.
- Harnic când prinde vrăbiuțe?
- De, e o formă de...supraviețuire... Nici eu nu sunt de acord cu el când prinde vrăbiuțe...
- Vezi? În plus, eu am grijă de tine!
- O, da... Numai când ai chef de joacă?
- Nu...
Miaunica - 2 ani și 8 luni de acceptare și locuire împreună
💓
___________________________________________________________
- Miaunica, ce faci în locul meu?
- Mă odihnesc. m-am trezit cu noaptea-n cap...
- Și eu?
- Tu? Treci și-nvață! Mâine-poimâine ai examen!
- Adică... pe 17 iulie...
- Da!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu