Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

marți, 14 martie 2023

„Temelia eternității se naște în Biserică!”: Apel pentru restaurarea Bisericii Sf. Nicolae – Ghica din București

 

„Temelia eternității se naște în Biserică!”: Apel pentru restaurarea Bisericii Sf. Nicolae – Ghica din București



După Revoluția din 1989, studenții din București și-au manifestat dorința de a avea o biserică a lor. Preafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la acea vreme, le-a dăruit tinerilor biserica din apropierea Universității din București, fosta Biserică Rusă, numită în prezent Biserica Sf. Nicolae – Ghica, care funcționează ca paraclis universitar, și l-a numit paroh pe Părintele Vasile Gavrilă.
Astfel, a început lucrarea de înnoire duhovnicească și misionară de modelare a sufletelor tinerilor. Lăcașul de cult, loc de întâlnire pentru tinerii din ASCOR, a ajuns cunoscut drept „Biserica studenților”.
În prezent, pe lângă lucrarea misionară bogată, se află în desfășurare un amplu proces de restaurare al bisericii, care va fi încununat cu resfințirea lăcașului de cult.
Până la mult așteptatul moment al sfințirii, mai sunt necesare câteva etape: restaurarea fațadelor, consolidarea și înlocuirea învelitorilor, lucrări care necesită suma de 265.600 de euro.
Pentru a strânge această sumă, Părintele Vasile Gavrilă a făcut un apel la membrii comunității, dar oricine dorește să ia parte la această lucrare de restaurare a monumentului istoric are posibilitatea să doneze direct la biserică, alături de pomelnicul membrilor familiei, sau în contul menționat la sfârșitul articolului.
Ctitorii sunt pictați în tabloul votiv al Bisericii ctitorită de ei, cu un chivot în mâini, pe care-l înfățișează, la Judecata de Apoi, Mântuitorului, stând pe Tronul Slavei; știu că nu sunteți nici voievozi, nici boieri după statutul social, ca să aveți puterea de a duce un chivot propriu; dar, spiritual, suntem toți fii ai Împăratului și vă chem ca, împreună cu mine și comunitatea pe care o slujesc de 30 de ani, să pregătim Chivotul Bisericii, în care strălucesc chivotele celor care își găsesc mântuirea în el, pentru marea noastră întâlnire cu Împăratul Slavei!
Părintele Vasile Gavrilă


Până în prezent a fost consolidată turla principală și o turlă secundară (din cele șapte). Au fost refăcute toate instalațiile (de alimentare cu energie electrică, cu gaze și apă, canalizarea), au fost hidroizolate temelia bisericii și demisolul, a fost restaurată pictura, a fost înlocuită o parte dintre învelitoare și au fost restaurate și integrate fațadele (piatra și ornamentele) într-un procent de 75%. Valoarea lucrărilor deja executate se ridică la 638.662 de euro.
Zidurile masive, care adăpostesc o istorie de mai bine de un secol, și turlele în formă de bulbi de ceapă, specifice stilului rusesc, sunt o apariție inedită în peisajul urban al Bucureștiului.
Unicitatea acestei biserici este dată de stilul arhitectural, de tezaurul pe care îl deține și de faptul că este ultima ctitorie a dinastiei Romanovilor.
Lăcașul de cult a fost ridicat între anii 1905-1909 la inițiativa ambasadorului rus în România, Mihail Nicolaevici Giers, cu sprijinul Țarului Nicolae al II-lea Romanov, care a donat o sumă considerabilă de bani.
Scopul ridicării bisericii era acela de a servi comunitatea rusă din București, dar și întărirea relațiilor diplomatice dintre cele două țări. Lăcașul de cult a fost sfințit în ziua de 25 noiembrie 1909.
La scurt timp, în 1918, în timpul Revoluției Ruse, Țarul Nicolae a fost martirizat împreună cu soția sa, Împărăteasa Alexandra, și cu cei cinci copii. Membrii familiei Romanov au fost canonizați în anul 2000, cu data de prăznuire în 17 iulie.
Cele două icoane din catapeteasma bisericii, cea a Sfântului Ierarh Nicolae și cea Sfintei Mucenițe Alexandra, Împărăteasa, au rămas ca mărturie a binefacerilor celor doi ctitori, țarul și soția sa.
Catapeteasma bisericii, cea care atrage incontestabil admirația privitorului, este o lucrare unică în România. Sculptată în lemn și poleită cu aur, a fost realizată la Moscova de pictorul Viktor Mihailovici Vasnețov după modelul catapetesmei din Catedrala „Sfântul Arhanghel Mihail” de la Kremlin. Vasnețov este, de asemenea, autorul fațadei celebrei Galerii de artă Tretiakov din capitala Rusiei.
Biserica a ieșit de sub autoritatea Patriarhiei Moscovei în anul 1957, când a intrat în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române.

Cu privire la tezaurul spiritual al bisericii, Părintele paroh Vasile Gavrilă declară:
Valoarea spirituală a acestui locaș sfânt cred că va putea fi evaluată corect doar la Judecata de Apoi, atunci când toți foștii studenți – care și-au găsit calea mântuirii înlăuntrul său – vor trece prin fața Tronului Dumnezeiesc purtând în mâinile lor, ca ofrandă, tot ceea ce au făcut ei pentru Biserică, pentru semenii lor și pentru Dumnezeu, după ce și-au definit sensul vieții și rostul vocației, revelat prin întâlnirea cu Hristos, prin Evanghelie și Potir, în Biserica Studenților; toți oamenii de cultură și de știință, din toate domeniile.
Așadar, cei care doresc să devină ctitori ai Bisericii Sfântului Nicolae pot merge direct la părinții slujitori sau pot dona în următorul cont:
Contul IBAN: RO46RNCB0090109167840001
Banca: BCR LIPSCANI
Cod Fiscal: 11488200

Denumire: Biserica Sf. Nicolae – Paraclis Universitar
Adresa: Bucureşti, Str. Ion Ghica nr. 9, Sector 3
Foto credit: Basilica.ro / Raluca-Emanuela Ene
____________
Am descoperit biserica în anul 2001, când l-am cunoscut și pe Părintele Vasile Gavrilă. Era vară, terminasem prima facultate, Filologia, în 1999, și îmi doream să susțin examenul de admitere la cursurile de Studii Aprofundate de Etnologie și Folclor, din cadrul Facultății de Litere - Universitatea București. După accidentul suferit în 1998, era primul an în care începusem să merg ceva mai bine, cu sprijin în cârje. Visul de a susține acest examen și de a fi admisă la Studiile Aprofundate era o utopie. Pentru că se cerea o taxă de înscriere, tata nici nu voia să audă de așa ceva, mama nu i se putea opune, iar eu nu aveam serviciu, neputându-mă deplasa ca lumea. Am intrat în biserica „Sf. Nicolae - Ghica”, paraclis universitar (situată la Universitate, în imediata apropiere - pe atunci - a Bibliotecii Naționale), mă rugam și, din Altar, a apărut Părintele... Am vorbit cu Sfinția sa și...mi-a dat banii necesari pentru a mă putea înscrie la examen.
Rugăciunile Sfinției Sale și ale mamei m-au ajutat foarte mult și am fost admisă, cu notă maximă, la aceste Studii. Pe care le-am terminat tot cu 10...
Am cunoscut-o, cu acest prilej, pe Daniela, care mi-a devenit o foarte bună prietenă. Era sora și mătușa finilor Părintelui: Daniela-Mariana Neagu. Din păcate, în 2007 a murit...
Când Părintele a fost bătut și operat, spre sfârșitul anului 2001, inima mi-a sângerat, dar, alături de fiii săi duhovnicești, de Daniela și de multe alte persoane care trecuseră pragul bisericii și îl cunoșteau, ne-am rugat pentru Sfinția Sa. Țin minte și acum cum planificaserăm, pe zile, pe săptămâni, cititul Psaltirii pentru Părintele. Și, da! Părintele nu numai că a supraviețuit atâtor operații la care a fost suspus, dar s-a întors și la Altar și slujește și acum!
În 2009, am fost admisă la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” și - deși nu mai preda de mult timp aici -, mi-am dorit foarte mult să-l am ca profesor pe Părintele. Minunea a avut loc! În ultimul an universitar (anul al III-lea), în 2011-2012, l-am avut ca profesor, la cursul de Liturgică - și parcă și la seminar -, pe Părintele Vasile Gavrilă.
În 12 ianuarie 2012 am fost operată pentru triplă artroză subastragaliană și supraastragaliană și pentru fractură de astragal, cu imobilizarea gleznei în 4 șuruburi, 2 scoabe și substanță înlocuitoare de os. Aveam atâta fier, încât puteam să dau și altora 🙂 Am rămas cu scoabele și substanța înlocuitoare de os.... Operația fiind progamată în prima sesiune de examene, Părintele profesor - ca și ceilalți Părinți profesori și profesori - m-a înțeles și am putut susține examenul înaintea colegilor mei.
Anul trecut, aflând de necazul prin care trec (moartea mamei mele), m-a sprijinit.
Sper ca Bunul Dumnezeu, Măicuța Domnului și Sfântul Ierarh Nicolae să-i ajute să ducă la bun sfârșit lucrarea pe care a început-o, iar noi să putem trece pragul unei biserici în haine noi, strălucitoare.
Haideți să-l ajutăm pe Părintele cu ce putem: cu rugăciuni sau / și financiar.

(După ultimul examen dîn anul al III-lea, semestrul al II-lea: examenul de Liturgică. Alături de Părintele profesor Vasile Gavrilă)


duminică, 12 martie 2023

Toaca - cântul ce cheamă la rugăciune

 

Bucurii în a doua duminică a Postului Păresimilor




Dorind păstrarea și transmiterea tradițiilor tinerei generații, ne-am strâns, părinți, bunici, copii și tineri, sub oblăduirea Sfântului Grigorie Palama și a neobosiților organizatori - Preacucernicul Preot Paroh Daniel-Alexandru Bărîcă și doamna preoteasă Geogiana Bărîcă - să ne rugăm în glas de toacă și de vers ritmat, la biserica Buna Vestire – Belu din București, după ce ne-am hrănit din Cuvântul dătător de viață și de speranță al Sfintei Liturghii.

Bucuria și încântarea copiilor de a deprinde ceva nou, rememorarea cu emoție a clipelor în care adulții de-acum, cândva, au învățat și ei de la bunici, părinți ori chiar de la biserică, cum și de ce se bate toaca, a pus stăpânire pe sufletul fiecărui participant la acest deosebit eveniment, fiecare dorind să demonstreze că este avid de cunoaștere, că va învăța foarte bine această tehnică, că va fi un bun păstrător al tradițiilor, că are cunoștințe serioase.

Întrucât sunetul toacei cheamă neîncetat la rugăciune, copiii au recitat poezii religioase închinate Maicii Domnului, dar și versuri dedicate bunicelor.















Toaca - chemarea la rugaciunea

luni, 6 martie 2023

PELERINAJUL BUCURIEI ÎN DUMINICA ORTODOXIEI

 PELERINAJUL BUCURIEI ÎN DUMINICA ORTODOXIEI

    În Duminica Ortodoxiei, pe 5 martie 2023, prin grija Părintelui paroh Daniel-Alexandru Bărîcă și a doamnei preotese Georgiana Bărîcă, ni s-a oferit nouă, enoriașilor parohiei Buna Vestire – Belu din București, stector 4, prilejul de a participa, cu entuziasm și emoție, la Pelerinajul Bucuriei, care a avut loc la Mănăstirea Delta Neajlovului din județul Giurgiu.
    Cu mic, cu mare, noi, cei 13 copii și 24 de tineri și adulți, cu vârste cuprinse între 4 și 76 de ani, ne-am regăsit în curtea bisericii parohiei noastre și am purces la drum, întâmpinați de „Bună dimineața!” razelor plăpânde ale unui soare strălucitor, ce anunțau o zi minunată, deosebită și plină de semnificații. O zi de adevărată sărbătoare. Căci ce altceva poate fi decât o sărbătoare biruința Ortodoxiei asupra ereziilor prin restabilirea cultului sfintelor icoanelor (încă din 11 martie 843), prăznuită în prima duminică din Postul Păresimilor?
    Ne-am bucurat de atmosfera unei lumi uitate de...lume. Lumea monahală. Pașii ni s-au oprit sfioși într-un tărâm de basm, într-un loc în care harul se revarsă în străluminări de verset și rugăciuni. Locul care te apropie mai mult de Dumnezeu, de pacea multcăutată și frumos. O frântură de Rai. O pregustare a Raiului Ceresc. Așa a rămas în sufletele noastre Mănăstirea Delta Neajlovului, aflată în imediata apropiere a Capitalei, la numai 30 de km distanță. Părintele stareț ne-a primit cu brațele-i deschise, dimpreună cu frații monahi viețutori de aici. Ne-am bucurat de Sfânta Liturghie, ne-am hrănit din Cuvântul dulce al Evangheliei, o parte dintre noi ne-am și împărtășit, iar cei mici, copiii, după ce au lucrat cu sârg în chiar curtea Mănăstirii, au oferit, în dar, felicitări bunicelor și mamelor aflate în biserică. Am oferit, de asemenea, iconițe și acatiste ale sfinților tămăduitori, precum și buchețele zâmbitoare de flori. Copiii au încheiat această zi cu recitarea unor versuri, închinate bunicelor și mamelor.
    A fost o zi în care am respirat cu toții VIAȚA ce pulsa, în fiecare fir de iarbă ce-și ridica căpșorul din pământ, în fiecare muguraș plesnit, la cote maxime, ocrotiți de Îngeri și de Sfinți.
    Odată pătruns pe poarta Mănăstirii Delta Neajlovului, te simți, cu adevărat, liber, îți simți sufletul liber, zburdând ca un copil uimit și bucuros – în același timp – de descoperirea frumuseților unei alte lumi. Minunate. AICI frumusețea nu mai este amăgitoare, precum în lumea de dincolo de garduri și de drumul prăfuit ce separă cele două tărâmuri: universul mirean și lumea monahală. AICI este locul în care speranța și credința nu mai sunt un vis, ci certitudine.
    Cu sufletele încărcate de certitudinea ocrotirii Bunului Dumnezeu, a Maicii Domnului, a Sfinților și a Îngerilor, cu sufletul viu de speranță ne-am despărțit, cu greu, de locul dătător de bucurii, unde rugăciunea se rostește, spre folosul nostru, al tuturor, neîncetat, cu timp și fără timp.
    A consemnat NICOLETA Enculescu, profesor de limba și literatura română
    Foto credit: prezbitera Georgiana Bărică
















luni, 27 februarie 2023

Concursul „Proza după imagine”, organizat de Agora ARTELOR, în luna februarie 2023

 Cu această proză scurtă am participat la Concursul „Proza după imagine”, organizat de Agora ARTELOR, în luna februarie 2023:

Primăvară cu emoție și dor,
- Bine te-am regăsit, suflețel! A trecut timpul peste noi, au trecut și veri, și ploi, și ierni cu alb și-nfrigurare..., dar iată! din neant Primăvara răsare și pentru noi cu flori și bucurii, te-am așteptat, nespus de mult, să vii! Să mă înțelegi, să mă ierți, să vii!
- Bine te-am reîntâlnit, draga mea! Mi-a fost un dor cumplit de tine, mi-a fost o iarnă grea... Dar iată! copacii poartă, pe ramurile lor, frumoase flori, albe și roz, pace și zâmbet, armonie...
- Mă uit prelung în ochii tăi și revăd, cu drag, prima noastră întâlnire, prima noastră amintire...
- Da! La seara literară, la seara de poezie religioasă, organizată de Părintele Alexandru pentru copiii și tinerii parohiei sale... Prietenia adevărată nu se stinge niciodată, nu dispare! Renaște, cu fiecare floare, fiecare primăvară, mai sublimă, mai adevărată...
De acest dialog își amintea, cu plăcere, Daiana, privind, cu gându-i zburdând la ceas de seară, tabloul de pe peretele din fața ușii de intrare în modesta, dar plăcuta și confortabila-i garsonieră în care locuia de puțin timp. Era un tablou reprezentând două prietene ce se întâlniseră într-o cofetărie și stăteau de vorbă la o masă așezată în fața unui imens geam prin care se vedea vesela natură ce reînvia... Era un calm și o liniște aducătoare de bucurie, iar persoanele pictate emanau zâmbet, susținere, o legătură puternică. Chiar nuanțele de verde și de albastru umpleau sufletul de speranță, iar albul florilor ce puseseră stăpânire pe toți copacii din zare împrăștiau puritate, smerenie și o tainică rugă ce-și făcea cuib în sufletul oricui...
Mama murindu-i de ceva timp, Daiana se regăsea tot singură, cu sufletul trist, încă nu putuse să-și revină după trauma suferită în urmă cu un an și patru luni. Miriam îi fusese alături un timp, presărase, peste inima ei tristă, praf magic de iubire, speranță și oblojire. Dar tumultul și încercările diverse ale vieții le despărțiseră o perioadă lungă, luni bune, niciuna neavând vreo vină pentru aceasta. Despărțirea, cu toate că o suportase cu greu, îi era alintată, uneori, Daianei, de mesajele - scurte - de pe whatsapp. Scurte, dar pline de dragoste. Dragoste izvorâtă din încurajări, urări, rugăciuni. Se reîntâlniseră acum cu o imensă bucurie fără seamăn, cu emoție și nerăbdare, în primăvara aceasta elegantă, când bucuria își picura petalele pe pământ; când speranța umplea inimile de dor și de frumos, de mulțumire și aducere-aminte; când natura renăștea sub firave raze de senin și picuri dătătoare de viață. Se reîntâlniseră la început de aprilie, îmbrățișându-se suflet cu suflet. Și-au creat amintiri de neuitat și au strâns clipe minunate în fiecare por al existenței lor: dragoste de mamă și îmbrățișări, respect și prietenie adevărată, inimi calde, bune și blânde.
(450 de cuvinte)
București, 16.02.2023
Ar putea fi o ilustraţie cu 2 persoane şi interior
Toate reacţiile:
Elvira Veronica Vacaroiu

Concursul „Poezia după imagine”, organizat în luna februarie de către Agora ARTELOR:

 Poezie participantă la Concursul „Poezia după imagine”, organizat în luna februarie de către Agora ARTELOR:

Cu dor nestins, mamei mele,
În depărtări albastre te-ai înălțat mai sus,
Dând neașteptat răspuns chemării lui Iisus.
Să-ți fie somnul lin, înconjurat de aștri,
Și brazii falnici, ce azi îți sunt albaștri,
Să dea glas în adieri de vânt,
Cu dor, durerea mi-o împletesc în cânt…
Cu pasul greu, cu inima rănită,
Vin către tine-n grabă, și mâhnită…
Deschide-ți ochii, mamă transformată-n Înger,
Deschide-ți ochii și precum zborul alb al unui fulger
Coboară-te din cerul cu flori și candele-aprinse,
Îmbracă-mi sufletu-n lumini nestinse…
Să te mai văd o clip-aș vrea,
Păstrez cu mine, încă, fotografia ta…
Aroma de tămâie cu taină-mbrățișează
Suflet răvășit, ce încă sângerează…
București, 19.02.2023
Și alte versuri, inspirate de aceeași imagine:
Basmul vieții,
de Nicoleta Enculescu
Munții ce se pierd în zare
Au o zân-ocrotitoare,
O zână copiliță ce visează,
Cu păr bălai și bucle ce păstrează
Sclipirea soarelui de dimineață,
Roua brazilor ce se dezgheață
În picuri ce în suflet amintiri aprind,
Basmul, într-o clipă tainică, oprind.
E basmul vieții ce ades ți-l cânt,
E glasul vrăjii dintr-un vechi descânt…
Albastrul zarea ca un abur încojoară
Și zile, nopți, și suflete-nfioară…
Pe aripă mirifică de vis
Dragostea sinceră ne-a cuprins.
București, 19.02.2023
Ar putea fi o imagine cu 2 persoane
Toate reacţiile:
Daniela Ilea

duminică, 26 februarie 2023

Pre Tine Te Fericim


https://youtu.be/pLs3Jb6jrKI

sâmbătă, 25 februarie 2023

vineri, 24 februarie 2023

DOR CUMPLIT DE MĂMICA MEA...

 DOR CUMPLIT DE MĂMICA MEA...

Mi-e dor de tine-n fiecare zi,
Aș vrea frumos să vii,
În brațe, o clipă, să mă ții,
îmi zâmbești din prag,
Să-ți sărut mâna cu drag…
Din Cerul tău strălucitor, de Sus,
Aștept o mângâiere, un răspuns…
Mi-e dor de tine, mămica mea,
Și-n clipa dură, rece, grea
Mă-ntorc cu gându-n trecut
Și sufletu-mi alină timpul cu tine petrecut…
Ai fost mămica mea perfectă pe pământ,
În urma ta lumin-ai presărat și bun cuvânt,
În lume singur-acuma sunt,
Mă-nfioară griul tău mormânt…
În lume singur-am rămas,
Viața-mi se clatină pas cu pas…
Mi-e dor de tine-n fiecare zi,
Aș vrea frumos să vii,
De mână, o clipă, să mă ții,
Să îmi zâmbești din prag,
Să-ți sărut mâna cu drag...






joi, 23 februarie 2023

ATELIERELE BUCURIEI

 

ATELIERELE BUCURIEI







Într-o liniștită după-amiază de vacanță de iarnă, tineri și adulți (părinți și bunici) ai parohiei Buna Vestire Bellu din București, sector 4, au ales să lase pe mai încolo distracția pe o pantă de schi din țară și să participe la întâlnirea de suflet de la Atelierele organizate de Părintele paroh, Daniel-Alexandru Bărîcă, și de doamna preoteasă Georgiana Bărîcă. Ateliere de literatură, de muzică, de pictură pe sticlă și de lucru manual. Ateliere în cadrul cărora doamnele prezente au recitat copiilor poezii, copiii învățând versuri dedicate bunicilor, dar și despre rolul acestora în viața celor mici și de ce aceștia din urmă trebuie să-și iubească bunicii; ateliere în cadrul cărora cei mici, cu vârste cuprinse între 3 și 15-16 ani, au realizat pe sticlă desene pentru bunici; ateliere în care copii și bunică au cântat vechi pricesne; ateliere în cadrul cărora cei mici au învățat de la doamnele vârstnice să coasă pe etamină, să croșeteze.

A fost o întâlnire străluminată de emoția împărtășirii experienței personale celorlalți. A fost o întâlnire străluminată de bucuria învățării și reușitei unui nou lucru bine făcut. Împreună. Sub îndrumare, sau pentru a învăța pe cineva, cu drag, ceva.

Atelierele s-au deschis cu o mică rugăciune și cu binecuvântarea Părintelui paroh. În cuvântul de deschidere, Preotul paroh, Daniel-Alexandru Bărîcă, a subliniat faptul că „Îl lăudăm pe Dumnezeu nu doar prin rugăciune sau prin participarea la Sfintele slujbe, ci și prin realizarea de frumoase icoane”.

De asemenea, Preotul paroh a arătat că „toate activitățile ce se desfășoară în cadrul bisericii se realizează pentru a înțelege faptul că „părinții și bunicii – în mod special aceștia din urmă, anul acesta - trebuie să fie respectați, să fie iubiți, ajutați și înțeleși. Pentru că nu putem rămâne tineri și puternici toată viața, iar la vârsta a treia apar tot felul de probleme: de sănătate și de altă natură. De aceea, oamenii mai în vărstă au nevoie de sprijinul celor tineri. Nu numai prin vorbe, ci și prin fapte”.

Mulțumindu-le tuturor, atât copiilor, cât și adulților, pentru costumele naționale în care erau îmbrăcați, mulțumindu-le doamnelor din comitetul parohial și celorlalte doamne prezente la Ateliere, mulțumindu-le și părinților pentru prezență, Părintele paroh i-a îndemnat pe cei mici să realizeze icoane și desene frumoase, care urmează a fi prezentate într-o expoziție viitoare.

Au participat și s-au bucurat de buna desfășurare a Atelierelor 34 de copii și aproximativ 12 adulți.

Scopul acestor Ateliere? Desigur, dialogul între generații. Sau, cu alte cuvinte, prin aceste Ateliere, s-a urmărit ca tânăra generație să învețe să-și respecte înaintașii, să le acorde mai multă atenție, să-i iubească mai mult, să-i ajute, dar și să deprindă de la cei în vârstă priceperea și știința lor, credința lor.


A consemnat Nicoleta Enculescu – profesor de limba și literatura română și de limba latină la Școala gimnazială 84 – sector 3 și Colegiul Național „Octav Onicescu” – sector 4, București

Foto credit: presbitera Georgiana Bărîcă








FUEGO - CONCERT ”DRAG DE ROMÂNIA NOASTRĂ”



https://youtu.be/u5tnMoRe3Po

Postul Mare - părintele Pimen Vlad


https://youtu.be/HM0V1JBqgjA

marți, 21 februarie 2023

Poezia după imagine. Ediția februarie 2023. Prima poezie

 


Basmul vieții,
Munții ce se pierd în zare
Au o zân-ocrotitoare,
O zână copiliță ce visează,
Cu păr bălai și bucle ce păstrează
Sclipirea soarelui de dimineață,
Roua brazilor ce se dezgheață
În picuri ce în suflet amintiri aprind,
Basmul, într-o clipă tainică, oprind.
E basmul vieții ce ades ți-l cânt,
E glasul vrăjii dintr-un vechi descânt…
Albastrul zarea ca un abur încojoară
Și zile, nopți, și suflete-nfioară…
Pe aripă mirifică de vis
Dragostea sinceră ne-a cuprins.
București, 19.02.2023

duminică, 15 ianuarie 2023

O carte dedicată lui Eminescu și Zilei Culturii Naționale

 https://en.calameo.com/read/002732589879edf9960aa?fbclid=IwAR3hqvkHddEn1w91qmBN4w6MGKzUEZoylB8lUKWCZaTlU1wMNeNqyhW0R7s

(paginile 53 și 122)

O carte dedicată lui Eminescu și Zilei Culturii Naționale, o carte cântând nașterea Mântuitorului și nașterea Poetului sublim. O carte cuprinzând creații literare participante la un concurs internațional.