Concursul „Proza după imagine”, organizat de Agora ARTELOR, în luna februarie 2023

 Cu această proză scurtă am participat la Concursul „Proza după imagine”, organizat de Agora ARTELOR, în luna februarie 2023:

Primăvară cu emoție și dor,

de Nicoleta Enculescu

- Bine te-am regăsit, suflețel! A trecut timpul peste noi, au trecut și veri, și ploi, și ierni cu alb și-nfrigurare..., dar iată! din neant Primăvara răsare și pentru noi cu flori și bucurii, te-am așteptat, nespus de mult, să vii! Să mă înțelegi, să mă ierți, să vii!

- Bine te-am reîntâlnit, draga mea! Mi-a fost un dor cumplit de tine, mi-a fost o iarnă grea... Dar iată! copacii poartă, pe ramurile lor, frumoase flori, albe și roz, pace și zâmbet, armonie...

- Mă uit prelung în ochii tăi și revăd, cu drag, prima noastră întâlnire, prima noastră amintire...

- Da! La seara literară, la seara de poezie religioasă, organizată de Părintele Alexandru pentru copiii și tinerii parohiei sale... Prietenia adevărată nu se stinge niciodată, nu dispare! Renaște, cu fiecare floare, fiecare primăvară, mai sublimă, mai adevărată...

De acest dialog își amintea, cu plăcere, Daiana, privind, cu gându-i zburdând la ceas de seară, tabloul de pe peretele din fața ușii de intrare în modesta, dar plăcuta și confortabila-i garsonieră în care locuia de puțin timp. Era un tablou reprezentând două prietene ce se întâlniseră într-o cofetărie și stăteau de vorbă la o masă așezată în fața unui imens geam prin care se vedea vesela natură ce reînvia... Era un calm și o liniște aducătoare de bucurie, iar persoanele pictate emanau zâmbet, susținere, o legătură puternică. Chiar nuanțele de verde și de albastru umpleau sufletul de speranță, iar albul florilor ce puseseră stăpânire pe toți copacii din zare împrăștiau puritate, smerenie și o tainică rugă ce-și făcea cuib în sufletul oricui...

Mama murindu-i de ceva timp, Daiana se regăsea tot singură, cu sufletul trist, încă nu putuse să-și revină după trauma suferită în urmă cu un an și patru luni. Miriam îi fusese alături un timp, presărase, peste inima ei tristă, praf magic de iubire, speranță și oblojire. Dar tumultul și încercările diverse ale vieții le despărțiseră o perioadă lungă, luni bune, niciuna neavând vreo vină pentru aceasta. Despărțirea, cu toate că o suportase cu greu, îi era alintată, uneori, Daianei, de mesajele - scurte - de pe whatsapp. Scurte, dar pline de dragoste. Dragoste izvorâtă din încurajări, urări, rugăciuni. Se reîntâlniseră acum cu o imensă bucurie fără seamăn, cu emoție și nerăbdare, în primăvara aceasta elegantă, când bucuria își picura petalele pe pământ; când speranța umplea inimile de dor și de frumos, de mulțumire și aducere-aminte; când natura renăștea sub firave raze de senin și picuri dătătoare de viață. Se reîntâlniseră la început de aprilie, îmbrățișându-se suflet cu suflet. Și-au creat amintiri de neuitat și au strâns clipe minunate în fiecare por al existenței lor: dragoste de mamă și îmbrățișări, respect și prietenie adevărată, inimi calde, bune și blânde.

(450 de cuvinte)

București, 16.02.2023

Toate reacţiile:

1Elvira Veronica Vacaroiu