Ziua mea secretă
Într-o toamnă blândă, cu
raze jucăușe și frunze colorate în nuanța aurului soarelui, o
fetiță cu cosițe de culoarea grâului și bujori în obrăjori o
întrebă, tainic, pe cea care îi dăduse viață, de ce poartă doar
un singur prenume...
- Draga mea, nu fii tristă! Tu
ai cel mai frumos prenume! Tu ai fost botezată cu prenumele
bunicului tău, cu cel al unchiului tău cel mai bun, cu cel al
nașului tău. Tu te afli sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae,
marele făcător de minuni.
- Da, mami, mă bucur că mă
ocrotește Sfântul Nicolae, am un nume frumos și sunt bucuroasă că
port prenumele bunicului, ale unchiului și nașului meu. Dar... sunt
multe persoane care au două prenume... Și surioara mea...
- Da, Nicoleta dragă, așa
e. Numai că..., hai să-ți spun un secret: pe tine ar fi trebuit să
te cheme și Mihaela, astăzi ar fi trebuit să fie ziua ta
onomastică. Numai că, în anul în care te-ai născut, cei de la
Starea Civilă nu au acceptat ca nou-născuții să poarte două
prenume...
- Aaaa, mămico! Ce veste
extraordinară! Înseamnă că Sfântul Arhanghel Mihail este și el
ocrotitorul meu?
- Da, scumpa
mea! Sfântul Arhanghel Mihail te ocrotește și te va ocroti mereu!
Să nu uiți niciodată lucrul acesta!
- Nu, mami, nu voi uita. Îți
mulțumesc.
După ce toamne îndelungi și-au
scuturat frunzele auriu-arămii pe pământul îngândurat și
tremurând al anilor, după ce fetița își pierdu mămica – RAIUL
său de acasă, ACASĂ al său, PUTEREA și RAȚIUNEA de a fi -, își
aminti, cu drag, printre lacrimi și suspine, de acea discuție din
ceas de seară... Îmbrățișă fotografia mamei sale dragi și îi
promise, din nou, că nu va uita de Sfântul Arhanghel Mihail... Mai
ales că învățase, pe parcursul anilor, că numele Sfântului
însemna „cine este ca Dumnezeu?”.
Își strânse manualul și
caietul care conținea proiectele didactice pentru clasele a VII-a și
a X-a la care preda de la începutul anului școlar, își mai privi
încă o dată analiza testului predictiv, corectă niște cuvinte
ale căror litere lipsă le sesiză la o a treia lectură, își făcu
„ghiozdanul” pentru a doua zi și își luă cartea de rugăciun
– Acatistul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. A doua zi era
prăznuirea Soborului Sfinților Arhangheli. Ziua ei secretă.
Dimineața o
întâmpină în tril de vesel întraripată și în lumina soarelui
ce se ridicase binișor, astfel încât încălzea destul de bine
pământul. Nu degeaba zilei de 8 noiembrie i se mai spunea, popular,
„Vara Sfântului Mihail”. Da! Pe bună dreptate! Pe 8 noiembrie,
în fiecare an, era cald, de ziceai că se întoarce vara și nu că
va urma să vină iarna cea grea, rece și geroasă...
Bucuria zilei avea să i se
descopere în toată splendoarea sa în fața porții dinspre stradă:
gutuiul avea gutui mari, rotunde și galbene, care păstrau în coaja
lor, acoperită cu un puf fin, ca de mătasă, tot soarele vesel al
verii. Gutui dulci-acrișoare, înmuiate de gândul cel bun al
naturii înconjurătoare...
Ziua celei ce fusese fetița
scumpă a MAMEI începuse cu SPERANȚĂ de BINE și FRUMOS.
Ajunsă la școală, își luă
catalogul la timp și porni spre prima clasă la care avea oră. Deschise larg ușa, îmbrățițându-și micuții cu zâmbetul său
vesel și plin de senin. Toți elevii o salutară cu respect și
Mihai, primul elev din banca întâi de pe rândul de la fereastră
se apropie de catedră, întinzând cutia cu bomboane spre doamna pe
care o simpatiza foarte mult.
- „La mulți ani!”, Mihai!
Să fii sănătos și bun, înțelept și cuminte, să ai parte de
realizări și note mari, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil să
te ocrotească!
- Vă mulțumesc, domnișoara
profesoară! Uitați, de ziua mea vă rog să primiți această mică
icoană pe sticlă realizată de mine aseară. Sfinții Arhangheli să
vă fie alături mereu!
- Îți mulțumesc, Mihai! Îți
mulțumesc mult de tot! Voi păstra această icoană, cu sfințenie!
- Doamna, îi cântăm „La
mulți ani!” colegului nostru? Ca să-i meargă bine astăzi, de
ziua lui... - se auzi un glas sfios, de pe la mijlocul clasei.
- Desigur, dragii mei. Haideți
să-i urăm colegului vostru, Mihai, „La mulți ani!”, prin cânt.
Și glasuri cristaline, sincere,
îmbrățișară începutul primei ore din acea zi!
Și la fiecare clasă se
întâmplă la fel.
Cântecelul
și urările de „La mulți ani!” ale micuților învățăcei îi
învăluiră și domnișoarei profesoare sufletul trist, dar primitor
de duh de speranță și lumină. Lumină izvorâtă din puritatea și
sinceritatea sufletelor copiilor, cărora se străduia, în fiecare
ceas, în fiecare zi, în fiecare clipă, să le dăruiască din prea
plinul bunătății sufletului său, din prea plinul cunoștințelor
sale, spirituale și legate de disciplinele pe care le preda.
Ziua secretă a Nicoletei se
încheie cu rugăciune nouă către Sfinții Arhangheli, cu bucuria
senină a liniștii izvorâtă din tot. Sărută, din nou, icoana
Sfinților, dar și fotografia mamei, cu care adormi în brațe. Un
somn liniștit și odihnitor.
Nicoleta Enculescu, București,
14 noiembrie 2022
