CA UN SCÂNCET, NERVOS, DE COPIL, VA FI VIAȚA-MI TOATĂ...
Amintirile înnobilează ziua, picurând lacrimi de dor... Bătăile inimii sunt ca aripile porumbelului ce te salută din zbor... Aripi care uneori se frâng sub greutatea dorului... Un dor sfâșietor..., plin de speranța regăsirii în eternitate, când toate sufletele își vor zâmbi în Împărăția Cerurilor, poate chiar în Grădina Raiului...
Amintirea zboară, de-a lungul timpului, odată cu tine, iar neuitarea devine anotimp nins de emoții...
x X X X X X X X x
Ani atipici – doi la număr - pentru mine, ani cu dor imens și greu de lacrimi și suferinți...
...Mi-e dor de tine, mami, mi-e dor de tine, un dor imens și greu, care nu poate să fie cântărit, cuantificat… E greu și picură lacrimi în suflet, în minte și în inimă…
În urmă cu doi ani…, totul a început, la ora 4, cu un piuit groaznic, cu un piuit ca al unui aparat dintr-un salon de Terapie Intensivă… Un piuit ce nu se mai oprea… Un piuit prelung, ca un scâncet, nervos, de copil… Și la ora 8, când soarele saluta, victorios, lumea, după o noapte nu tocmai friguroasă, dar de început călduț de toamnă, un țârâit de telefon anunța drama: de la capătul celălalt al firului, o voce rece, fără inflexiuni empatice, a anunțat, cum poate a mai anunțat de mii de ori lucrul acesta: „mama dumneavoastră a murit!”… Un vis? Realitate? Pământul s-a clătinat și de-atunci nu-l mai simt… Se clatină și acum, uneori precum un seism puternic… Durerea a sfărâmițat sufletul în mii de ciobulețe ce nu se mai pot aduna și lipi la loc… Un haos în jurul meu, ceață, negura înfiorării… Timpul s-a răcit și a-nflorit de-atunci, în mine, doar tristeți…
...Mama…, dramă… Niciodată nu mi-am imaginat că pot rămâne fără mama!… Niciodată nu m-am gândit că voi fi nevoită să o recunosc la...morgă… Și, da! Îmi venea să le spun tuturor că au greșit, că mama trăiește, că mă așteaptă în salon să o vizitez, să-i duc apă, ceai, iaurt, supa pasată… Chiar dacă nu i le dădea nimeni, chiar dacă le găseam nedesfăcute… Și acum, uneori, îmi mai trece prin minte acest gând: dacă au greșit cei de la spital? Dacă mama mă așteaptă și astăzi acolo?…
Un alt gând ce-mi trece prin minte neîncetat: oare am făcut tot ce mi-a stat în putere ca să o mențin în viață cât mai mult timp posibil? Oare ar fi trebuit să fac mai mult? Oare aș fi putut să fac mai multe pentru mama?...
Ana mi-a fost sprijin în acele clipe de coșmar… A stat cu mine, m-a ținut, m-a susținut, am recunoscut-o pe mama și nu, împreună…
...Mi-e dor de tine, mami, mi-e dor de tine, un dor imens și greu… Îmi lipsește îmbrățișarea ta, îmi lipsește mângâierea ta, îmi lipsește alintul tău… Îmi lipsești tu, TOTUL meu…
Mama? Cea mai iubitoare ființă pe care am cunoscut-o! Cea mai bună și cea care sărea și te ajuta, fără să o rogi prea mult acest lucru; cea care îți dăruia, mereu, sfatul cel bun; cea care, dacă îi destăinuiai ceva, nu-ți divulga secretul; cea care îți era sprijin, necondiționat; cea care îți dăruia îmbrățișări și dragoste curată, atunci când sufeltul tău tânjea după așa ceva, când aveai nevoie de acestea...
Mama? A suferit mult! Și-a sacrificat sănătatea atunci când, după accident, nu am mai putut să merg… S-a rugat, a plâns și iarăși s-a rugat pentru ca eu să pot păși din nou… Mi-a fost alături, sprijin și bucurie, plâns și povață, dor de viață… S-a sacrificat pentru noi, familia. Ca să fim o familie unită, cu un echilibru bine statornicit în toate...
Mi-e dor de tine, mami, mi-e tare dor!… Oare cine o să mă mai ocrotească? Cine o să-mi mai dăruiască îmbrățișări și dragoste, și sprijin sufletesc?…
Ani atipici pentru mine și oare câți or să-i urmeze?…
Mi-e dor de tine, mami, mi-e tare dor!…
Te iubesc, mami, te iubesc mult-mult de tot, de la Pământ la Cer și înapoi, și încă pe-atât! (Și-n taină îmi răsună și AZI răspunsul tău de-odinioară...)
Cum e la tine, acolo unde ai purces? Sper ca Bunul Dumnezeu să-ți dăruiască un colțișor de Rai, cu Sfinții să-ți odihnească sufletul, în loc luminat, în loc cu verdeață, de unde a dispărut toată întristarea și suspinarea!
Roagă-te, mămico, pentru noi, fii alături de mine mereu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu