PĂRINTELE MIHAIL TĂTĂRÂM (1914 – 1996) – FONDATORUL BISERICII „MĂRȚIȘOR” DIN CAPITALĂ

 

PĂRINTELE MIHAIL TĂTĂRÂM (1914 – 1996) – FONDATORUL BISERICII „MĂRȚIȘOR” DIN CAPITALĂ

Despre Părintele Mihail Tătărâm (1914 – 1996), ctitorul din temelie al bisericii „Mărțișor” din zona de sud a Bucureștiului, nu am reușit să aflu prea multe. Am reținut, însă, că a slujit și la biserica „Cărămidarii de Jos” din același sector 4 al Bucureștiului; a fost misionarul Sfintei Mitropolii în fabricile „Flamura roșie”, „Venus”, „Record”, „Viscofil” etc., dăruindu-le mici bucurii muncitorilor, prin serbările organizate de Crăciun, pe foarte mulți dintre ei chiar cununându-i.

A fost un desăvârșit preot misionar și – ceea ce m-a impresionat cel mai mult – acorda tinerilor, la început de anotimp nou și frumos, primăvara, de 1 martie, Premii de virtute. Și știm bine cu toții care sunt virtuțile teologice – religiase – și morale, din care izvorăsc altele, ca-ntr-un curcubeu de viață duhovnicească: credința, nădejdea, dragostea; înțelepciunea, dreptatea, cumpătarea, bărbăția. Lor li se adaugă smerenia, miostenia, curăția, îndelunga răbdare, blândețea, hărnicia, fapta bună.

Având cunoștințe de drept (https://parohiamartisor.ro), în 1949, în urma unui examen, a fost numit apărător bisericesc și, timp de 30 de ani, a apărat aproape 200 de preoți, salvându-le preoția și apărându-le căminul.

La biserica „Mărțișor” a organizat un cor pe 4 voci, care a susținut concerte și despre care s-a amintit în presa vremii.

Este membru fondator al Casei Preoților din București.

I-au fost acordate toate distincțiile bisericești.

Părintele Mihail Tătărâm este și scriitor. Volumele sale apărute sunt: „La margine de București” – 1983; „Prin Bucureștiul iubit”, „Cartea cu amintiri și zâmbete” – 1992.

A fost mult apreciat de credincioși, atât ca preot, cât și ca om, astfel ajungând la „Mărțișor”, săptămânal, numeroase persoane. Părintele Cezar Gherasim (https://artizanescu.ro/blog/minunile-din-dealul-martisorului/), slujitor și Sfinția Sa la Altarul „Mărțișorului”, consemnează următoarele: „Era un spirit extraordinar (…) Avea o vorbă caldă, ca un balsam pentru un suflet rănit”. Rugăciunile sale aveau putere și minunile nu încetau să se arate.

Tudor Arghezi și Părintele Mihail Tătărâm

Scriitorul Tudor Arghezi a locuit și el în această zonă a Bucureștiului. În calitate de deputat al „mahalalei”, a făcut demersuri pentru a se introduce și aici electricitatea, apa, canalizarea, tramvaiele, pentru a se ridica o școală pentru copii și o biserică pentru credincioși.

Părintele Mihail Tătărâm l-a admirat pe scriitor, lăudându-i curajul de a scrie, de a supraviețui: „nu-l uit nici eu și nici Mărțișorul (…) Își trăia în casa lui datinile și obiceiurile ca cel mai desăvârșit om al pământului acesta românesc.”

De la locuitorii vârstnici ai acestui cartier bucureștean, am aflat că Părintele Mihail Tătărâm și însuși scriitorul Tudor Arghezi au dat numele străzii „Mărțișor”. El vine „de la obiceiul oamenilor, pripășiți printre rămășițele viilor și livezilor mănăstirești, de a lega, lângă mugurii crengilor, fire roșii de borangic în diminețile trandafirii ale zi întâiului de martie” (Băruțu Arghezi – Povestiri din Mărțișor). În zilele noastre, oamenii obișnuiesc, în continuare, să lege, de ramurile pomilor fructiferi, șnurulețe din bumbac sau mătase, roșii și albe, împletite, pentru rod bogat.

Arghezi a caligrafiat actul de ctitorie al bisericii (https://artizandescu.ro/blog/minunile-din-dealul-martisorului/), care se află îngropat în piciorul Sfintei Mese. El venea adesea să se roage aici, iar de sărbători își aducea întreaga familie. Mai mult chiar, scriitorul a făcut parte din primul Consiliu Parohial.

Memoria vie a trecutului nostru, căutarea identității noastre

Suntem datori să păstrăm vie memoria trecutului nostru. Trăim într-un loc, însă, de multe ori, noi, cei ce apaținem acelui loc, aproape că nu știm mai nimic despre el, despre înaintașii noștri, despre cele ce ne înconjoară. Trebuie să căutăm, să cercetăm, să aflăm, să păstrăm cu sfințenie toată informația privitoare la istoria, tradiția, cultura și spiritualitatea ce ne reprezintă și pe care o ducem – adesea fără să știm – în drumurile noastre, în viața noastră. Este o părticică însemnată a sufletului nostru. Să nu ne pierdem sufletul!

Reîntoarcerea în trecut ne poate oferi șansa înțelegerii și acceptării prezentului, ne oferă șansa de a ne înfrumuseța și îmbunătăți prezentul, preluând din trecut tot mecanismul binelui și frumosului și inserându-l în prezent. Astfel, recondiționăm prezentul, îi dăm valoare, bunătate, utilitate, frumos. Recondiționând prezentul, reabilităm trecutul, cu valorile sale, ne reabilităm pe noi. Reabilitarea trecutului devine, prin urmare, imperios necesară pentru a ne accepta prezentul, datul, de a ni-l asuma.

La o întoarcere spre trecut ne îndeamnă și Părintele paroh Dragoș-Aureliu Marineață, punându-ne la inimă viața înaintașilor și istoria bisericii „Mărțișor”, prin Monografia Preacucerniciei Sale, dar și prin organizarea parastasului din 17 septembrie 2023, întru pomenirea Părintelui Mihail Tătărâm – fondatorul Parohiei „Mărțișor”.

A consemnat profesor Nicoleta Enculescu, București