NOTE şi MEDII - MASTER COMUNICARE ŞI COMUNIUNE, FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ "JUSTINIAN PATRIARHUL" BUCUREŞTI

NOTE şi MEDII - MASTER COMUNICARE ŞI COMUNIUNE, FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ "JUSTINIAN PATRIARHUL" BUCUREŞTI

Promoţia 2013 - 2015

Vara vine odată cu ziua de 10 iunie !!! :) Sau dimpreună cu ZIUA PARAŞUTIŞTILOR MILITARI ROMÂNI!

Vara vine odată cu ziua de 10 iunie !!! :) Sau dimpreună cu ZIUA PARAŞUTIŞTILOR MILITARI ROMÂNI!

        Se spune că primul serviciu (sau primul loc de muncă) nu se uită niciodată, şi mă tem că aşa este! :) Acum, privind în urmă, îmi amintesc, cu emoţie şi bucurie, de primii doi de activitate din… „câmpul muncii”, când am păşit pragul Comandamentului Trupelor de Paraşutişti, de la Băneasa. Mai întâi am plâns, pentru că mă temeam de regimul de armată al unităţii în care fusesem angajată ca salariat civil. Apoi, cu ajutorul colegilor de birou (domnii plutonieri adjutanţi Traian Oţelea şi Vasile Stanciu, dimpreună cu domnul plutonier major Radu Muşat), am trecut peste greutăţile şi prin buna dispoziţie oferite, în mod constant, de fiece zi ce trecea… Şi acum îmi amintesc cum, de ziua mea de naştere, colegii de birou mi-au dăruit un cadou constând în cea mai drăguţă carte, cu urări semnate, întru amintirea clipelor frumoase… Şi încă îmi mai amintesc şi astăzi de telefonul primitiv, cu… manivelă… De la care nu puteai suna direct în oraş, ci numai solicitând „fir” la centrală… Vali ( Valentina Dorneanu ), îţi mai aduci aminte? Sau îmi amintesc cum mai rămâneam peste program, când eram „dactilografă de serviciu”… Şi când mai veneam, uneori, sâmbăta :)
        Mi-o amintesc, cu drag, şi pe doamna Maria Drăgulin, dar şi pe doamna Elena Puianu, pe soţii Cerchează, pe domnul Gheorghe Postelnicu – care mi-a făcut prima recomandare pentru apariţia unor poezii în binecunoscutul săptămânal "La Datorie" şi chiar mi-a trimis poeziile la redacţie – etc.. O sumedenie de chipuri mi se perindă prin faţa ochilor şi numele lor…, multe nume…: domnul Smeu Aurel, Guţă Ion, doamna Seceleanu, doamna Rodica, doamnea Ghindescu Dorina, Camelia, Liliana, soţii Necula, domnul Brumă Mihai, domnul Hodorogea Ionel, doamna Avram Minodora, domnul Toaşcă Costică, domnul Jingăroiu Nicolae, domnul Albu Gheorghe, domnul Mateescu Gheorghe (primul care, după ce am fost angajată, la nici două zile, a venit cu un ditamai tabelul să i-l fac la maşina de scris... De fapt, trebuia ca, dintr-o carte, să-i fac nişte tabele, complicate pentru mine la acea vreme :) ... ), domnul Ciocârlan Dan, fraţii Cantuniari, domnul Croitoru, doamna Lupu Mariana, etc., etc., etc..

        Mi-a rămas şi acum, în suflet, amintirea zilelor de iarnă, când aveam impresia că mă aflu... la munte... Căldură - înăuntru, zăpadă şi brazi - afară... Plus cabanele paraşutiştilor, unde se aflau birourile !!!
        O altă scenă memorabilă – care mă face să zâmbesc, acum -: prima alarmă, primită într-o zi în care am mers singură la serviciu, pentru că tatăl meu – care mă însoţea, întrucât îşi desfăşura activitatea la Comandamentul Aviaţiei Militare, cu sediul în aceeaşi curte – era plecat în misiune, în teritoriu. Atunci am plâns pentru prima dată. Ce copil !!! :)

        Nu mai spun de... zilele în care pierdeam autobuzul şi eram nevoită să ajung la birou cu ajutorul mijloacelor de transport în comun, extrem-extrem de aglomerate... Din această cauză, trebuia s-o pornesc spre staţia autobuzului unităţii - fie iarnă, fie vară - încă din timp, de pe la ora 06.00... Efort, nu glumă! :)
        Ceea ce regret totuşi este faptul că nu i-am văzut niciodată pe colegii mei (de aproape) făcând salturi cu parașuta, însă am auzit de dansul lor din aer și mi l-am imaginat precum dansul nebunesc al fulgilor de nea, săltând în miez de iarn-adâncă... Ori mi-am imaginat dansul lor precum al unor petale de floare, prinse în mâna jucăușă a vântului de vară...
        Nu am avut posiblitatea de a-i vedea, pe viu, în aşa-numitele "aplicaţii", însă i-am cunoscut în activitatea de la birou, le-am cunoscut dârzenia, le-am cunoscut curajul, dăruirea, chiar visul ce i-a însufleţit pe fiecare: Dumitru (comandantul unității, domnul general Sterian Dumitru), Constantin, Vasile, Ion, Gheorghe, Petre, Mihai și… lista poate continua așa, la nesfârșit. Nume clasice, nume de români.
        Nemuritor le va fi visul, nemuritoare amintirea, căci ei s-au născut din nemurire şi-n nemurire se vor întoarce… Nemuritoare le va fi ziua – ziua de 10 iunie a fiecărui an -, când îşi sărbătoresc VICTORIA! Victoria de a fi, victoria de a-şi împlini aspiraţiile, victoria de a fi ei înşişi!
        La ceas aniversar, gândul meu se-ndreaptă spre ei, colegii mei. Foştii mei colegi! „La mulţi ani!”, celor ce sunt în viaţă, fie ca Dumnezeu să aşeze sufletele celor ce au pornit, în ultimul lor zbor, spre Împărăţia Cerească, în loc luminat, în loc cu verdeaţă, de unde a dispărut toată întristarea şi suspinul!

          Nicoleta Enculescu, dactilografă a U.M. 02608 "A" - Bucureşti în perioada 1992 - 1994

Costeşti, Vâlcea - 5-7 iunie 2015

Costeşti, 5-7 iunie 2015

- de pe Autostrada Bucureşti - Piteşti:

- Apus de soare pe Autostrada Bucureşti - Piteşti:

- cu Tzuky:

 - la biserica "Sfinţii Îngeri" din Horezu:

 - urcând spre Mănăstirea Hurezi, judeţul Vâlcea:

DOI OAMENI MINUNAȚI

DOI OAMENI MINUNAȚI

       IUBIREA este TOTUL! A iubi pe cineva înseamnă să te reverși întreg în sufletul acelei persoane, să te jertfești pentru ea. O astfel de iubire este unică, netrecătoare, eternă; profundă, de neegalat. O astfel de iubire trăiește, chiar dacă acel cineva de lângă tine nu mai este, a plecat spre înălțimi albastre...

       Am întâlnit, în viața mea de până acum, doar câteva familii în care își făcuse sălaș o astfel de iubire, însă numai una m-a emoționat... Da! Iubirea lor m-a emoționat! Iubirea a doi oameni minunați, care au știut să se iubească, și s-au iubit. Doi oameni care au înțeles, pe deplin, că  cel mai important lucru  este să fii iubire, drept răspuns la iubirea lui Hristos. Iubire unul pentru altul și pentru cei din jurul lor. Mai mult decât minunat! Este extraordinar ca un creștin să ajungă la o astfel de înălțime! Nu știu unde sau dacă voi mai întâlni astfel de oameni - sincer! -, o astfel de iubire! Regret enorm că drumul vieții lor a luat o altă întorsătură, destul de ciudată pentru noi, oamenii de rând, dar cu un scop precis în planul Atotțiitorului! Pe care prea puțini îl înțelegem, pentru că, din păcate, nu ne aflăm toți la acea trăire duhovnicească care să ne dea posibilitatea de a vedea, mai ”altfel”, lumea... Împreună erau convinși că, orice ar fi putut interveni în viețile lor, greutăți și trecere nemiloasă a timpului, ei se vor iubi mereu. Căci ”prietenia adevărată este aceea în care doi oameni pot să nu-și vorbească lungi perioade de timp și să fie siguri că încă sunt prieteni.” Să luăm aminte!
       Vă mulţumesc, Ana şi Călin Iovan, pentru această lecţie de viaţă!

       Nădăjduiesc ca și în familiile voastre  - ale celorlalţi posibili cititori ai blogului meu - să-și facă simțită prezența o astfel de iubire!

Inima-și plânge dorul după ei,

Dor imens și greu, și alb

de dureros...,

Dor imens și greu, și alb

de luminos...

O flacără nestinsă-i dorul după ei,

Ei viază-n mine, eu viez în ei,

Doamne! ține-i în lumină pe copiii Tăi!

Toți suntem copiii darurilor Tale,

Am căzut, ridică-ne la Dreapta îndurării Tale,

Am greșit, hrănește-ne din iubirea jertfei Tale...

Inima își cântă dorul după ei,

Doamne, în lumină ține-i pe copiii Tăi!

       ...Mi-e dor de ei, un dor imens și greu... Mi-e dor de tata, mi-e dor de Ana, mi-e dor și de tanti Vetuța... Cum i-ai luat, Doamne, atât de repede!... Ni i-ai dat și ni i-ai luat, uneori prea repede, alteori când aveam mai multă nevoie de ei... :( ... Nu pot să înțeleg ”de ce?”... Nu pot... Rămâne, în urma lor, amintirea și un dor imens, un dor dureros...

Pogorârea Sfântului Duh la Catedrala Patriarhală

Astăzi, la praznicul Pogorârii Sfântului Duh

- imagini de la Catedrala Patriarhală -

 

 

Sufletele plâng în taină dorul după ei…

Sufletele plâng în taină dorul după ei…

Doar privind adâncul mărilor senine

Se-nfioară clipa, suspinând a dor…,

Ei, din amintire, ne surâd acuma,

Cu miresme dalbe lacrimi să aline

            vin încetişor…

Se răceşte timpul, scurs dintr-o clepsidră,

Anii pier în zare, clipele ne dor,

Tot gonind la vale fum şi întristare

Ei ne sunt alături, vis şi adevăr…

Inimi lângă inimi, suflete şi dor,

Rugă-n Cer înalţă, tuturor

           de ajutor…

__________

Fie vie pomenirea lor!

Pomenirea lor, din neam în neam!

Veşnică pomenire!

CE ESTE DUMINICA, PENTRU VOI?

- Oare ce este DUMINICA, pentru voi?
- Cinstim DUMINICA, pentru că este ziua Domnului, este ziua în care Iisus Hristos a înviat şi S-a arătat ucenicilor Săi; este ziua ce ne aduce aminte de Cincizecime sau de Pogorârea Duhului Sfânt, când a luat naştere Biserica.
Iată ce scriu şi Sfinţii Părinţi despre această primă zi a săptămânii:
Sfântul Iustin Martirul: “În ziua ce se cheamă ziua soarelui (Hristos), Duminică, cei de la oraş şi cei de la sate se adună în acelaşi loc”.
Sfântul Barnaba: “Cu bucurie noi sărbătorim prima zi în care a Iisus a înviat din morţi”.
Sfântul Irineu: “Noi toţi păzim Duminica ca fiind ziua de odihnă, bucurându-ne de lucrurile lui Dumnezeu”.
Sfântul Ignatie Teoforul: “Iată pentru ce noi, care am fost crescuţi după legea veche, cu toate acestea am ajuns la o vie nădejde, nemaiţinând sâmbăta, ci Duminica, în care a început viaţa noastră prin Iisus” (EPISTOLA CĂTRE MAGNEZIENI , capitolul 9).
Dar noi…, noi am ajuns să lucrăm duminica şi în zi de sărbătoare, am ajuns să uităm de sufletele noastre, nu mai ridicăm privirile spre a vedea Cerul, nu mai avem timp să ascultăm trilul necuvântătoarelor înaripate, nu mai avem ochi duhovniceşti spre a vedea frumuseţea ce ne înconjoară: verdele crud al firului de iarbă, culori calde şi pline de speranţă, picurate pe fiecare floare… Suntem grăbiţi, gândul ne fuge la partea materială a vieţii, la noi, cum să fim noi – singurii – câştigători în toate, în fruntea tuturor, şi să nu ne mai intereseze de cel de lângă noi, ba – mai mult! – să facem totul ca el sau ea să nu ne ajungă din urmă, să nu ne depăşească, în nimic. Da! Nimic! Cu el – nimicul – ne alegem, în final… Suntem egoişti, nu-l mai iubim pe cel de lângă noi, nu mai credem, nu mai avem speranţă, nu mai ştim ce este smerenia… Oare unde vom ajunge, aşa?
„Nimeni nu ajunge la Dumnezeu, dacă nu iubește mai întâi oamenii
Unul este lucrul spre care tindem în viaţa noastră: iubirea, adorarea lui Hristos şi iubirea către semenii noştri. Să fim toţi una, având drept cap pe Hristos. Numai aşa vom dobândi harul, Cerul, viaţa veşnică.
Iubirea către fratele cultivă iubirea către Dumnezeu. Suntem fericiţi atunci când îi iubim în taină pe toţi oamenii. Vom simţi atunci că toţi ne iubesc. Nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu dacă nu trece prin oameni. Căci „cel ce nu-l iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, cum poate să-L iubească?” (I Ioan 4, 20). Să iubim, să ne jertfim pentru toţi dezinteresat, fără să căutăm răsplată. Atunci se pune omul în rânduială. O iubire care cere răsplată este interesată. Nu este curată, adevărată, sinceră.
Să-i iubiţi şi să-i compătimiţi pe toţi. „Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună… Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare fiecare în parte” (I Corinteni 12, 26-27). Aceasta este Biserica: eu, tu, el, celălalt, noi – să simţim că suntem mădulare ale lui Hristos, că suntem una. Iubirea de sine este egoism. Să nu cerem „eu să stau, eu să merg în Rai”, ci să simţim pentru toţi această iubire. Aţi înţeles? Aceasta este smerenia.” („Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele”, traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003, pp. 301-302)

Talent şi Efort. Artist plastic Gabriela Dăscălete. (28 04 2015)

 

 Emisiunea "Talent şi efort" de la TRINITAS TV, din 28 aprilie 2015. Realizator: Mihaela Poenaru

BALADA LUTULUI

BALADA LUTULUI

Ceramişti: Maria-Diana Popescu şi Ion-Gabriel Dogaru

Localitate: Horezu

                                                     Judeţul: Vâlcea

 

 

          Sunt doi tineri inimoşi, îndrăgostiţi de frumos, înarmaţi cu răbdare, pricepere şi mult-mult entuziasm. Sunt doi tineri minunaţi, de care te îndrăgosteşti încă de la prima vedere. Te îndrăgosteşti nu numai de ei, ci – mai ales -  de ceea ce nasc mâinile lor: farfurii, căni, tablouri, ulcioare şi altele asemenea.

 

          Am fost încântată să asist la procesul de creare a acestei farfurii artizanale:

          Seriozitate, migală, fineţe şi bucurie, dibăcie şi lumină!

          Da! Când le priveşti creaţiile, o lumină caldă, diafană îţi umple sufletul, un zâmbet apare pe cerul inimii, ca soarele, în înalt, primăvara. O primăvară, în tot şi în toate.

          Lutul care prinde viaţă în aceste mâini dibace îşi spune povestea cu seninătate, racordându-se la filonul nestăvilitei tinereţi şi noutăţi, la tradiţie şi autenticitate:

 

         Diana şi Gabriel?  Doi tineri ceramişti care au curajul de a  transcrie poveştile copilăriei lor în lut reavăn, curat.

          Sper ca  lutului acesta frământat şi decorat din condei sigur, într-o armonie de culori ce numai la un curcubeu poţi regăsi, ars în cuptor precum aurul în topitoare, spre a se naşte spre încântarea ochiului, să i se acorde mai multă atenţie, să fie pus mai bine în valoare! Căci el singur toarce povestea înainte, povestea sufletului modelatorilor săi, cu toată nobleţea sa, iubitor de farmec şi autentic românesc: motive de inspiraţie zoomorfă (cocoşul, fluturele, rândunelele, coada de păun), vegetală (pomul vieţii, spicele de grâu, frunze, flori, vrejuri) şi  geometrică (cercuri, spirale, linii concentrice, linii curbe, linii drepte, linii frânte, punctul). Motive ce se regăsesc cusute - unele dintre ele - pe fotele şi pe iile ce alcătuiesc costumele populare, ori sculptate în lemnul porţilor primitoare ale caselor sau ale bisericilor de lemn din zonă. Veniţi şi veţi vedea! Veniţi, spre a vă încânta auzul cu balada minunată a lutului românesc! A lutului vâlcean! Poate chiar la Târgul de ceramică de la Horezu, judeţul Vâlcea, din 5-7 iunie 2015.

         

Material realizat de Nicoleta Enculescu – masterandă a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” Bucureşti