Vara vine odată cu ziua de 10 iunie !!! :) Sau dimpreună cu ZIUA PARAŞUTIŞTILOR MILITARI ROMÂNI!

Vara vine odată cu ziua de 10 iunie !!! :) Sau dimpreună cu ZIUA PARAŞUTIŞTILOR MILITARI ROMÂNI!

        Se spune că primul serviciu (sau primul loc de muncă) nu se uită niciodată, şi mă tem că aşa este! :) Acum, privind în urmă, îmi amintesc, cu emoţie şi bucurie, de primii doi de activitate din… „câmpul muncii”, când am păşit pragul Comandamentului Trupelor de Paraşutişti, de la Băneasa. Mai întâi am plâns, pentru că mă temeam de regimul de armată al unităţii în care fusesem angajată ca salariat civil. Apoi, cu ajutorul colegilor de birou (domnii plutonieri adjutanţi Traian Oţelea şi Vasile Stanciu, dimpreună cu domnul plutonier major Radu Muşat), am trecut peste greutăţile şi prin buna dispoziţie oferite, în mod constant, de fiece zi ce trecea… Şi acum îmi amintesc cum, de ziua mea de naştere, colegii de birou mi-au dăruit un cadou constând în cea mai drăguţă carte, cu urări semnate, întru amintirea clipelor frumoase… Şi încă îmi mai amintesc şi astăzi de telefonul primitiv, cu… manivelă… De la care nu puteai suna direct în oraş, ci numai solicitând „fir” la centrală… Vali ( Valentina Dorneanu ), îţi mai aduci aminte? Sau îmi amintesc cum mai rămâneam peste program, când eram „dactilografă de serviciu”… Şi când mai veneam, uneori, sâmbăta :)
        Mi-o amintesc, cu drag, şi pe doamna Maria Drăgulin, dar şi pe doamna Elena Puianu, pe soţii Cerchează, pe domnul Gheorghe Postelnicu – care mi-a făcut prima recomandare pentru apariţia unor poezii în binecunoscutul săptămânal "La Datorie" şi chiar mi-a trimis poeziile la redacţie – etc.. O sumedenie de chipuri mi se perindă prin faţa ochilor şi numele lor…, multe nume…: domnul Smeu Aurel, Guţă Ion, doamna Seceleanu, doamna Rodica, doamnea Ghindescu Dorina, Camelia, Liliana, soţii Necula, domnul Brumă Mihai, domnul Hodorogea Ionel, doamna Avram Minodora, domnul Toaşcă Costică, domnul Jingăroiu Nicolae, domnul Albu Gheorghe, domnul Mateescu Gheorghe (primul care, după ce am fost angajată, la nici două zile, a venit cu un ditamai tabelul să i-l fac la maşina de scris... De fapt, trebuia ca, dintr-o carte, să-i fac nişte tabele, complicate pentru mine la acea vreme :) ... ), domnul Ciocârlan Dan, fraţii Cantuniari, domnul Croitoru, doamna Lupu Mariana, etc., etc., etc..

        Mi-a rămas şi acum, în suflet, amintirea zilelor de iarnă, când aveam impresia că mă aflu... la munte... Căldură - înăuntru, zăpadă şi brazi - afară... Plus cabanele paraşutiştilor, unde se aflau birourile !!!
        O altă scenă memorabilă – care mă face să zâmbesc, acum -: prima alarmă, primită într-o zi în care am mers singură la serviciu, pentru că tatăl meu – care mă însoţea, întrucât îşi desfăşura activitatea la Comandamentul Aviaţiei Militare, cu sediul în aceeaşi curte – era plecat în misiune, în teritoriu. Atunci am plâns pentru prima dată. Ce copil !!! :)

        Nu mai spun de... zilele în care pierdeam autobuzul şi eram nevoită să ajung la birou cu ajutorul mijloacelor de transport în comun, extrem-extrem de aglomerate... Din această cauză, trebuia s-o pornesc spre staţia autobuzului unităţii - fie iarnă, fie vară - încă din timp, de pe la ora 06.00... Efort, nu glumă! :)
        Ceea ce regret totuşi este faptul că nu i-am văzut niciodată pe colegii mei (de aproape) făcând salturi cu parașuta, însă am auzit de dansul lor din aer și mi l-am imaginat precum dansul nebunesc al fulgilor de nea, săltând în miez de iarn-adâncă... Ori mi-am imaginat dansul lor precum al unor petale de floare, prinse în mâna jucăușă a vântului de vară...
        Nu am avut posiblitatea de a-i vedea, pe viu, în aşa-numitele "aplicaţii", însă i-am cunoscut în activitatea de la birou, le-am cunoscut dârzenia, le-am cunoscut curajul, dăruirea, chiar visul ce i-a însufleţit pe fiecare: Dumitru (comandantul unității, domnul general Sterian Dumitru), Constantin, Vasile, Ion, Gheorghe, Petre, Mihai și… lista poate continua așa, la nesfârșit. Nume clasice, nume de români.
        Nemuritor le va fi visul, nemuritoare amintirea, căci ei s-au născut din nemurire şi-n nemurire se vor întoarce… Nemuritoare le va fi ziua – ziua de 10 iunie a fiecărui an -, când îşi sărbătoresc VICTORIA! Victoria de a fi, victoria de a-şi împlini aspiraţiile, victoria de a fi ei înşişi!
        La ceas aniversar, gândul meu se-ndreaptă spre ei, colegii mei. Foştii mei colegi! „La mulţi ani!”, celor ce sunt în viaţă, fie ca Dumnezeu să aşeze sufletele celor ce au pornit, în ultimul lor zbor, spre Împărăţia Cerească, în loc luminat, în loc cu verdeaţă, de unde a dispărut toată întristarea şi suspinul!

          Nicoleta Enculescu, dactilografă a U.M. 02608 "A" - Bucureşti în perioada 1992 - 1994