Scoaterea Sfintei Cruci

Sâmbătă, 6 aprilie 2013

Pe întreg parcursul anului liturgic, dar mai ales în Postul Mare, Sfintei Cruci îi sunt închinate mai multe tropare. A patra săptămână din post se deschide ca şi celelalte, cu un îndemn la statornicie în cultivarea virtuţilor, pentru a trăi bucuria oferită de lumina spirituală a Învierii Mântuitorului Hristos.

Sfânta Cruce rezumă în ea însăşi întreaga operă mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu Întrupat. Crucea înseamnă renunţare, înfrânare, despătimire, eliberare şi înălţare la Dumnezeu, iar în asumarea Crucii ni S-a făcut model Mântuitorul Iisus Hristos. De aceea, Biserica a rânduit ca în a treia duminică din Postul Sfintelor Paşti, la Doxologia mare din cadrul Utreniei, în timp ce la strană se cântă „Sfinte Dumnezeule“, preotul îmbrăcat cu toate veşmintele preoţeşti, după ce va cădi Sfânta Cruce aşezată pe Sfânta Masă, să ridice Cinstita Cruce împreună cu Procovăţul şi, ajutat de diacon, să o pună pe cap, după care, ieşind pe uşa dinspre miazănoapte, să vină în faţa uşilor împărăteşti şi să zică: „Înţelepciune drepţi“! După aceasta va veni în mijlocul bisericii, iar acolo, fiind pregătit analogul, va pune pe el Sfânta Cruce. O va cădi în cele patru părţi, în timp ce strana cântă troparul glasului al 6-lea, „Crucii Tale ne închinăm Stăpâne şi Sfântă Învie-rea Ta o lăudăm şi o slăvim“! Urmează invitaţia tuturor credincioşilor să se închine, după care se începe Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Aceasta este pe scurt rânduiala scoaterii Sfintei Cruci, un moment solemn, dătător de sfinţenie, prin care Sfânta Cruce este cinstită, ea apărând ca o adevărată teofanie. Cei ce o sărută cu evlavie sunt încredinţaţi că primesc ajutorul şi sfinţenia ce izvorăsc din razele nevăzute pe care le iradiază ea. În perioada Triodului, duminica Sfintei Cruci apare ca o anticipare a Patimii, ca un pom al vieţii în mijlocul Raiului, iar calea ce duce la ţinta care este Paştele va fi începând cu această duminică marcată de semnul Crucii. Dacă prin Cruce Mântuitorul Hristos ne-a arătat toată iubirea Sa, se cuvine ca şi noi să răspundem acestei iubiri, mai ales în post, deoarece numai Crucea ca înfrânare şi jertfă reciprocă din iubire ne poate uni în Dumnezeu. Postul va fi prin Cruce un post desăvârşit, căci aceasta dă putere, sfinţeşte şi întăreşte sufletul şi trupul credinciosului aşa încât nimic pătimaş nu-i mai întinează voinţa.

 

(Din ziarul ”Lumina”:  http://www.ziarullumina.ro/calauziri-liturgice-postul-mare/scoaterea-sfintei-cruci)

 

RUGĂCIUNEA PENTRU ÎNNOIRE DUHOVNICEASCĂ, A SFÂNTULUI TIHON DIN ZADONSK

”Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul și Izbăvitorul lumii, înnoiește-mă pe mine, cel cu răutatea păcatului învechit, prin harul de viață Făcătorului Tău Duh. Dă-mi minte să pricep puterea venirii Tale celei mântuitoare; dă-mi inimă ca să Te iubesc pe Tine, Dragostea Veșnică, Mângâierea și Bucuria sfinților; dă-mi ochi ca să privesc neîncetat patimile Tale; dă-mi urechi să ascult cuvântul Tău cel sfânt; dă-mi gură să grăiesc cele plăcute Ție, de folos mie și aproapelui meu; dă-mi picioare să umblu pe căile poruncilor Tale; și toate ale mele ia-le, rogu-mă, și dă-mi ale Tale; ia cele vechi și dă-mi toate noi, că Tu ești Cela ce faci toate, și fără Tine nu putem face nimic (Ioan 15,5), că bine ești cuvântat, în veci. Amin.”

Rugăciune către Maica Domnului

O, Preasfântă Fecioară, Maica lui Hristos Domnul și Dumnezeul nostru, ascultă suspinele noastre cele din adâncul inimilor, caută din înălțimea cerurilor spre noi, cei ce cu credință și cu dragoste ne șînchinăm preacuratei icoanei tale celei făcătoare de minuni. Că, iată, tulburați de grijile vieții și cufundați în păcate, privim la Chipul tău și, ca și cum ai fi de față, îți aducem rugșăciunile noastre. Cautșă din cer și ne mântuiește de toată reaua întâmplare, de orice boală și primejdie, și de toată bântuiala duhului celui rău. Păzește-ne tari în credință, să nu ne clatine furtunile acestei lumi.Că n-avem alt ajutor și altă mijlocitoare, nici mângâiere, ci numai pe tine, Maica tututor scârbiților și a celor împovărați de greutățile și necazurile acestei vieți. Ajută-ne nouă, neputincioșilor, alină durerile și scârbele noastre, pe cei rătăciți povățuiește-i la calea cea dreaptă, care duce la mântuire, vindecă inimile noastre cele bolnave și mantuiește-i pe cei deznădăjduiți. Dăruiește-ne nouă ca să trăim restul vieții noastre în pace și întru pocăință. De sfarșit creștinesc ne fă parte, iar la înfricoșătoarea Judecată a Fiului tău și Dumnezeului nostru, fii nouă mijlocitoare ca să fim socotiți întru cei de-a dreapta Sa, ca totdeauna să te cântăm și să te slăvim ca pe buna Apărătoare a neamului creștinesc, împreună cu cei ce bine au plăcut lui Dumnezeu, în vecii vecilor. Amin!

BUCURĂ-TE, MAICĂ, O, BUCURĂ-TE!

- o altă variantă -

Bucură-te, Maică, primit-ai azi Cuvânt cu duh de bucurie,

Bucură-te, Maică, smerit-a Domnului fiică, ce-ai zis: ”Fie!”,

Bucură-te, Maică, ce ne înveți să ne smerim,

Bucură-te, Maică, tu ne-ndemni ca Viața cu adevărat să o iubim,

Bucură-te, Maică, ce sprijin tare pururea ne ești,

Bucură-te, Maică, ce pe toți ne miluiești!

Bucură-te, Maică, Cuvântul vrednic Îl primești,

Bucură-te, Maică, model de mamă bună tu ne ești!

Bucură-te, Maică, ce fruntea pururea la Cer tu ne-o înalți,

Bucură-te, Maică, ce gândul rău din suflet ni-l abați,

Bucură-te, Maică, ce-ndrumătoarea noastră, dintotdeauna, te arăți,

Bucură-te, Maică, ce fiii tăi deplin tu ne socoți!

Bucură-te, Maică, azi, la icoana ta, genunchi smerit plecăm,

Bucură-te, Maică, sub Sfânt Acoperământul tău nădăjduind noi stăm.

Bucură-te, Maică, exemplu-ți de mamă multiubitoare vrem să îl urmăm,

Bucură-te, Maică, cinstindu-te, mărturisire lumii astăzi dăm

De sufletu-ți de bunătate mult prea plin,

De sprijinu-ți cel tare din chin și din nevoi,

De ochiu-ți blând, ce plânge pentru noi,

De lacrima-ți înmiresmată ca un crin,

De ruga ta de Maică pentru toți,

De pasul ce spre Înalt încă ni-l porți!
  Eu, Nicoleta Enculescu, 25 martie 2013

BUCURĂ-TE, MAICĂ, O, BUCURĂ-TE!

Bucură-te, Maică, ce ai primit Cuvânt cu bucurie,

Bucură-te, Maică, ce cu smerenie-ai zis Domnului: ”Fie!”,

Bucură-te, Maică, ce ne înveți să ne smerim,

Bucură-te, Maică, ce ne îndemni Viața cea adevărată s-o iubim,

Bucură-te, Maică, ce sprijin tare pururea ne ești,

Bucură-te, Maică, ce pe toți ne miluiești!

Bucură-te, Maică, Cuvântul astăzi Îl primești,

Bucură-te, Maică, model de mamă bună tu ne ești!

Bucură-te, Maică, ce fruntea pururea la Cer tu ne-o înalți,

Bucură-te, Maică, ce gândul rău din suflet ni-l abați,

Bucură-te, Maică, ce calea către mântuire tu-ntotdeauna ne-o arăți,

Bucură-te, Maică, ce fiii tăi deplin tu ne socoți!

Bucură-te, Maică, azi, la icoana ta, genunchi smerit plecăm,

Bucură-te, Maică, sub Sfânt Acoperământul tău nădăjduind noi stăm.

Bucură-te, Maică, exemplu-ți de mamă multiubitoare vrem să îl urmăm,

Bucură-te, Maică, cinstindu-te, mărturisire lumii astăzi dăm

De sufletu-ți de bunătate mult prea plin,

De sprijinu-ți cel tare din chin și din nevoi,

De ochiu-ți blând, ce plânge pentru noi,

De lacrima-ți înmiresmată ca un crin,

De ruga ta de Maică pentru toți,

De pasul ce spre-Nalt încă ni-l porți! 

Mulți și binecuvântați ani le doresc tuturor mamelor creștine, cu sănătate, pace, împliniri și bucurii senine!

EU, Nicoleta Enculescu, 24 martie 2013, București

 

 

De Ziua Internațională a Poeziei, am scanat câteva pagini din revistă, nr.3/2002; nr.5/2004 și nr.6/2005. Lectură plăcută!!!

”Lumina strălucește în întuneric, și întunericul nu o va cuprinde!”
Slovz e-ntâi născut-a Rodului Cuvântului. Și întru început a fost Cuvântul! Cuvântul este Dumnezeu, iar Roada Lui - Iisus Hristos. Noi, după legile firii, nu suntem decât mlădițele Rodului Celui Viu. Și VIE va fi viața noastră, dacă vom crede, vom nădăjdui. Fie ca Lumina pe care Cuvântul o răspândește să ne inunde ființa, fie ca noi să fim - în continuare - adevăratele mlădițe vestitoare și har(n)ice ale lui Iisus. Iar dimpreună cu omul smerit, să răzbată, din sufletul nostru, rugăciunea: ”Hristoase, Lumina cea adevărată, Care luminezi și sfințești pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina Feței Tale, ca într-însa să vedem Lumina cea neapropiată. Îndreptează pașii noștri spre lucrarea poruncilor Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinților Tăi. Amin”. Suntem, astfel, datori, ca buni creștini, să păzim poruncile Bisericii, să ne împărtășim cu ”Sfintele, Preacuratele și Înfricoșătoarele lui Hristos Taine”, să luăm parte la lucrarea mântuitoare, să fim LUMINĂTORII (LAMPADEFORII) cei dintru vecie ai acestui Pământ.

 

BINE DE ȘTIUT!!!

- 20 martie = Ziua Internațională a Fericirii

- 21 martie = Ziua Internațională a Poeziei

A fost odată un OM...

A fost odată un Om. Mătușă, după mamă, și profesor. Ca Om, a știut să-mi mângâie sufletul atunci când bunica din partea mamei a adormit cu nădejdea învierii și a vieții veșnice. Mi-a luat sufletul și l-a pansat cu vorbe calde, cu vorbe de încurajare, cu adevăruri numai de un om credincios și cu speranță cunoscute. Era, cu adevărat, un om credincios, cu speranță în Dumnezeu, în Sfânta Treime, care striga către ajutorul Maicii Domnului, de-a pururi Născătoarea și Fecioara Maria, care cerea și ajutorul sfinților bineplăcuți lui Dumnezeu și oamenilor. Era un Om...
Ca profesor, l-am cunoscut în mijlocul elevilor, la catedră. Preda foarte bine, pe înțelesul tuturor micuților sau mai măricuților săi învățăcei, avea rezultate bune și foarte bune cu elevii, care o îndrăgeau, o respectau și o iubeau nespus de mult. Avea ”tact pedagogic”, empatiza cu copiii săi, pe care-i ajuta, cu blândețe, să depășească orice greutate sau neînțelegere pe care aceștia o aveau. Nu-și certa cu asprime elevii ce o supărau, ci știa, ca o adevărată mamă, să-i facă să conștientizeze că nu au avut tocmai comportamentul cel mai potrivit, să regrete că au greșit și să-și ceară iertare.
A fost odată un Om... Iar acest Om și-a pus nădejdea și-n ajutorul meu, atunci când, extrem de bolnavă fiind și am vizitat-o, m-a rugat, cu lacrimi în ochi: ”roagă-te și pentru mine, Nicoleta, roagă-te și pentru mine. Tu ești o sfântă, roagă-te și pentru mine...”...
Din păcate, am dezamăgit-o, pentru totdeauna, și nu mai pot întoarce lucrurile, nu mai pot da timpul înapoi. Nu! Nu sunt o sfântă! Nu sunt o sfântă, pentru că mă mândresc, adesea! Nu! Nu sunt o sfântă, pentru că... nu știu să mă rog, nu știu să-I cer ajutorul lui Dumnezeu așa cum trebuie! Dacă aș fi fost o sfântă, cu siguranță tatăl meu nu ar fi murit anul trecut; dacă aș fi fost o sfântă, cu siguranță mama mea s-ar fi vindecat până acum; dacă aș fi fost o sfântă, cu siguranță sora mea nu ar mai fi divorțat de soțul său, ci ar fi trăit într-o adevărată unire duhovnicească, ar fi fost o familie cu mult har, ar fi conștientizat că familia creștină este o cale ascetică, un urcuș spre Împărăția Cerurilor, în care toți membrii familiei trebuie să se roage, să creadă, să facă fapte de milostenie unii față de alții și față de aproapele lor. Dar... Eu nu sunt o sfântă! Sunt... ”căldicică” într-ale credinței. Sau nici măcar atât...
Îmi pare rău că nu am putut să-l ajut pe acest OM, care a fost odată pe acest Pământ, ajutându-mă cândva!...  El va trăi veșnic în amintirea mea!
A fost odată un OM...: Felicia Lăzărescu... Din Tomșani (Bogdănești), județul Vâlcea.

(alături de soțul său, de întâiul  său nepot și de mama mea, la botezul celui de-al doilea nepot al său, Iosif-Gabriel, în ziua de 29 octombrie 2011)

Dumnezeu s-o ierte, s-o odihnească în pace Dumnezeu, dăruind-i împărtășirea Sa divină și fericita viață veșnică, ”în loc luminat, în loc cu verdeață, de unde a dispărut toată întristarea și suspinul”. Sper să ne vegheze tuturor mersul și sufletele de-acolo, de sus, să se roage (și) pentru noi.

DE FOLOS ORICÂND ȘI ORICUI: CE RUGĂCIUNI AR TREBUI SĂ CITIM ÎN FIECARE ZI?

De pe Facebook - ”Lumina Faptelor”, am reținut că un creștin este bine să rostească rugăciuni ”cu timp și fără timp”. Acest lucru mi l-au pus la inimă și Părinții profesori ai Facultății de Teologie Ortodoxă din București, de-a lungul celor trei ani de studiu pe care i-am absolvit nu de prea mult timp (încă nu a trecut un an!!!); acest lucru l-am aflat citind și din Sfinții Părinți: rugăciune, rugăciune, rugăciune! Fără rugăciune, un creștin adevărat, nu poate să trăiască! Rugăciunea este... sufletul creștinului, este scara ce te înalță, ce te apropie de Dumnezeu.

Se recomandă, desigur, să citim Rugăciunile începătoare, Rugăciunile de dimineață, Rugăciunea de începere a lucrului, Rugăciunile meselor, Rugăciunile de seară, urmate de Paraclisul Maicii Domnului.

Pe lângă acestea, creștinul ar trebui să citească și:

- Luni: Acatistul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, Canonul de rugăciune către Îngerul păzitor / Acatistul Îngerului păzitor, Canonul de rugăciune către Puterile Cereşti;

- Marți:  Acatistul Sfîntului Ioan Botezătorul şi Acatistul Sfîntului Preacuvios Antonie cel Mare;

- Miercuri: un Acatist către Maica Domnului;

- Joi: Acatistul Sfântului Ierarh Nicolae, Acatistul Sfinților Apostoli Petru și Pavel;

- Vineri: Acatistul Sfintei Cruci, Acatistul Sfintei Preacuvioase Parascheva de la Iași;

- Sâmbătă: Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos;

- Duminică: Acatistul Sfintei Treimi, Acatistul Sfântului Duh.

”În fiecare zi se ţine această rînduială, iar de va cădea în acea zi şi un sfînt ce are Acatistul său, se rostește, pe lînga Acatistul zilei, şi Acatistul sfîntului zilei respective.”

DOAR MAMEI MELE!!!

Mărțișorul e o veste

Care vine din poveste,

Iar povestea sun-așa:

Din roș' de stea

Și-alb fulg de nea

Se-mpleti iubirea mea...

Iubirea mea-i ca un crin,

Petale roz pe-albastrului senin...,

Iubirea mea-i un cântec de cristal, 

O aripă al zborului alb val...

Și cum de stânca ce se-nalță-n zare

Nu se lovi nici pasăre,

nici rază călătoare,

Așa primește azi, Mămica mea,

Iubire, pace-adâncă, împlinire,

Sănătate multă și multă fericire!

   EU, 8 MARTIE 2013

DE IUBIRE, DE DOR ȘI DE FLORI

Ochiul clipește,

Se zbate,

Se-nchide.

Tăcere.

Tăcere-mormânt.

Se-ntunecă firea,

Se-ascunde iubirea,

Noaptea coboară

peste pământ...

Ochiul clipește,

Se zbate, -

Amorțește,

înc-un minut.

Timpul se-oprește,

Doar trenul gonește

peste pământ...

Ochiul clipește,

Se deschide,

Zâmbește.

Viața pulsează,

Pulsează

întregul pământ.

Se-nfioară pământul,

Înmiresmând doar cuvântul

De iubire, de dor

Și de flori...

Trenul... iară... și iară gonește,

Timpu-n eternitate rotește

Clipe de dor

Și de flori...

      EU

          București, 4 martie 2013

DESPRE ION CREANGĂ ȘI ”AMINTIRI DIN COPILĂRIE”

       Egalând pe Eminescu și Caragiale, Creangă este expresia geniului creator român, a cărui operă înfruntă veșnicia și călătorește în întreaga lume. Opera ”Amintiri din copilărie” cuprinde patru părți. Primele trei au fost publicate în 1881, ultima în 1888.

       George Călinescu numește opera lui Creangă ”romanul copilăriei universale”. Aceasta reiese și din mărturisirile lui Creangă: ”Așa eram eu la vârsta cea fericită, și așa cred că au fost toți copiii, de când îi lumea asta și pământul, măcar să zică cine ce-a zice”. Copilul de oriunde se regăsește într-un rând sau altul al ”Amintirilor...”. Opera place, pentru că Ion Creangă reușește să se transpună la vârsta minunată a copilăriei. Mai ales capitolul al II-lea place foarte mult, de altfel recunoscut ca cel mai valoros din ”Amintiri...”, aici fiindu-ne prezentate, ca-ntr-o peliculă cinematografică, o serie de întâmplări, cu haz: smântânitul oalelor, furtul cireșelor, al pupezei din tei, la scăldat etc..

       Capitolul al II-lea începe cu evocarea casei părintești, evocare făcută cu nostalgie: ”Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești...”.

       Tot nostalgia îl cuprinde și atunci când își amintește de ”stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt...”, ”prichiciul vetrei cel humuit”, ”cuptiorul pe care mă ascundeam”.

       În acea vreme, toți erau fericiți, iar Creangă ”vesel ca vremea cea bună și șturulbatic și copilăros ca vântul în tulburarea sa”, după cum mărturisește. Și cum să nu fie așa, când mama, icoană dragă a copilăriei, îi zicea uneori, cu zâmbetul pe buze: ”Ieși, copile cu părul bălai, afară, și râde la soare, doar s-a îndrepta vremea”. Și vremea, într-adevăr, se îndrepta. Atunci, Creangă nu făcea altceva decât să mărească importanța persoanei sale, zicând: ”Știa, vezi bine, soarele cu cine are de-a face, căci eram feciorul mamei”.

       Și mama, cea mai iubită, iubită de toți copiii, este prezentată împreună cu practicile vechi ale satului. Mama știa a face multe și multe alte năzdrăvănii: ”alunga norii cei negri de pe deasupra satului”, abătea grindina în alte părți, înfingând toporul dinaintea ușii, închega apa cu două picioare de vacă încât se minuna lumea, bătea pământul sau vreun lemn de care i se lovea băiatul, spunând: ”Na, na!”, și de îndată durerea trecea, și multe altele.

       Pentru că își iubea foarte mult copiii și nu dorea să i se îmbolnăvească, lua funinginea de la gura sobei, sau praf de pe călcâiul opincii și spunea: ”Cum nu se dioache călcâiul sau gura sobei, așa să nu mi se dioache copilașul”, și cu degetul cu funingine sau praf făcea ”un benchi boghet” în fruntea băiatului, astfel încât acesta nu se mai deochea.

       Și copiii își iubeau mama, căci ”carne din carnea ei am împrumutat și a vorbi de la dânsa am învățat”.

       Dar lui Creangă nu-i place să vorbească despre tristețe, chiar dacă ”te trage pe furiș apa la adânc și din veselia cea mai mare cazi deodată în urâcioasa întristare”.

       Urmează o definiție artistică a copilăriei: ”Hai despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă și nevinovată”. Și, drept vorbind, acesta este adevărul.

       În continuare, ne sunt arătate gândurile, joaca copilului: ”Ce-i pasă copilului când mama și tata se gândesc la neajunsurile vieții, la ce poate să le aducă ziua de mâine, sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire!”. Pentru un copil, joaca este munca de zi cu zi a unui om matur. Dacă nu se joacă, copulul devine trist. Din această cauză, poate, își face de lucru cu tot ce găsește: ”încălecat pe bățul său, gândește că se află călare pe un cal din cei mai năstrușnici, pe care-l aleargă cu voie bună, și-l bate cu biciul și-l strunește cu tot dinadinsul, și răcnește la el din toată inima, de-ți ie auzul; și de cade jos, crede că l-a trântit calul, și pe băț își descarcă mânia în toată puterea cuvântului”.

       Așa fac toți copiii, chiar și Creangă, după cum mărturisește: ”Așa eram eu la vârsta cea fericită, și așa cred că au fost toți copiii, de când îi lumea asta și pmântul”.

       Pentru năzbâtiile ce le făceau, mama nu-i putea ierta prea des, și se trezeau câteodată, când se întreceau cu gluma, cu câteva șuruburi prin cap și câteva tapangele la spinare. Și avea biata mamă de ce să-i croiască uneori. Cum se așeza să se odihnească puțin, băieții, atunci începeau ”a ridica casa în slavă”. Când începea a toca la biserică, ”Zahei cel cuminte” începea și el a toca în stative, de juruiau pereții și duduiau ferestrele. Iar ”stropșitul de Ion”, cu cleștele și talanga de la oi, cu vătraiul, începea să se plimbe prin curte și să strige ”Doamne miluiește, popa prinde pește”. Se vede faptul că ei, copiii, erau înzestrați cu multă fantezie, pentru că: ”Câte drăcăriile vin în cap, toate le fac”.

       Tatăl, pentru a se bucura de bucuriile copiilor, nu prea le zicea nimic, ci îi da huța, îi ridica până în grindă, zicând: ”Tâta mare!”, îi săruta mereu pe fiecare. De altfel, Creangă grăiește prin tatăl său: ”dacă-i copil, să se joace; dacă-i cal, să tragă; și dacă-i popă, să cetească...”.

       Băieților le mai veneau de hac și mâțele, care-i zgâriau ca vai de ei.

       Dar și tatăl, văzându-i că fac prea multă gălăgie, zicea mamei: ”ajungă-ți de-amu herghelie! Știu că doar nu-s babe, să chirotească din picioare”. Și mama îi potolea de incuri, făcându-le ”numai câte un șurub-două prin cap” și dându-le câteva pagangele la spinare.

       A doua zi de dimineață, băieții o luau de la capăt, iar mama lua ”nănașa din grindă și iar îi jnăpăia”. Copiilor nu le prea păsa de asta, căci, vorba ceea:
       ”Pielea rea și răpănoasă,

       Ori o bate, ori o lasă”.

       Mai bine o lăsa, căci ”câte nu ne veneau în cap și câte nu făceam, cu vârf și îndesate...”, iar de multe ce au fost, ”mai pasă de ține minte toate cele, dacă te slujește capul, bade Ioane”.

      

      

IMPORTANT!!!

PENTRU CADRELE DIDACTICE DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR DE STAT

A)

FISA DE EVALUARE_personal didactic_08.02.2013.pdf (fișa de evaluare a personalului didactic, preluată de pe site-ul Inspectoratului Școlar al sectorului 6 - http://www.ismb6.edu.ro/index.php?pg=noutati )

B)

Modificarile la Metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic din inv.preuniversitar au fost aprobate prin OMEN 3104/30.01.2013 - modificare si completare OMECTS 6239/2012:

OMEN_3104_2013_modificare_si_completare_OMECTS_6239_2012.pdf (de pe site-ul Inspectoratului Școlar al sectorului 6 - http://www.ismb6.edu.ro/index.php?pg=noutati )

 ARONDAREA DISCIPLINELOR

PENTRU MISCAREA PERSONALULUI DIDACTIC

DIN INVATAMANTUL PREUNIVERSITAR AL  MUNICIPIULUI BUCURESTI

 

SECTORUL I-  str. N.TITULESCU NR. 54;Telefon: 021.222.21.60, 021.222.13.14

Inspector management resurse umane : Ruxandra Regalia

DISCIPLINE ARONDATE :     MATEMATICA;

   FIZICA;

                                                CHIMIE;

                                                INFORMATICA;

SECTORUL II – str. TUNARI NR.52;  Telefon: 021.210.51.45 , 021.212.46.67

Inspector management resurse umane : Alina Ionescu

DISCIPLINE ARONDATE :    INGINERI (TOATE DISCIPLINELE) ;

                                                MAISTRI INSTRUCTORI (TOATE DISCIPLINELE);

                                                EDUCATIE TEHNOLOGICA;

 

SECTORUL III – str. LUNCA BRADULUI NR.2;  Telefon: 021.340.16.13 , 021.340.43.82

Inspector management resurse umane : Gheorghe Stancu

DISCIPLINE ARONDATE :     EDUCATOARE;

                                                INVATATOARE;

                                                EDUCATIE FIZICA SI SPORT;

SECTORUL IV – str. EROU MIREA  MIOARA LUIZA  NR.1A;  Telefon: 021.460.21.68 , 021.460.38.08

Inspector management resurse umane : Mihai Girtan

DISCIPLINE ARONDATE :     INVATAMANT SPECIAL;

                                             BIOLOGIE;

                                             RELIGIE SI DISCIPLINE TEOLOGICE;

  

SECTORUL V – str. ION CREANGA  NR.6;  Telefon: 031.401.69.55 , 021.411.99.85

Inspector management resurse umane : Romeo Clinciu

DISCIPLINE ARONDATE :     ISTORIE;

                           CULTURA CIVICA;

                               GEOGRAFIE ;

                                DISCIPLINE SOCIO-UMANE (FILOSOFIE, LOGICA SI                                  

                                ARGUMENTARE, SOCIOLOGIE, ECONOMIE,

                                EDUCATIE ANTREPRENORIALA) ;

                        DISCIPLINE ECONOMICE;

       ARTE PLASTICE (EDUCATIE PLASTICA, EDUCATIE   

       VIZUALA, ARTE VIZUALE);

       MUZICA (EDUCATIE MUZICALA, MUZICA

       INSTRUMENTALA, FUNCTIE DE INSTRUMENT);

                               PALATE SI CLUBURI;

       PROFESOR IN CENTRE SI CABINETE DE ASISTENTA                  

       PSIHOPEDAGOGICA;

SECTORUL VI – str. PESTERA DAMBOVICIOAREI  NR.12;  Telefon: 021.430.27.77 , 021.430.07.64

Inspector management resurse umane : Daniel Adam Eftenoiu

DISCIPLINE ARONDATE :     LIMBA SI LITERATURA ROMANA ;

                                                LIMBA LATINA;

                                                      LIMBI STRAINE:

-      LIMBA ENGLEZA;

-      LIMBA FRANCEZA;

-      LIMBA GERMANA (GERMANA MATERNA);

-      LIMBA ITALIANA;

-      LIMBA SPANIOLA;

-      LIMBA PORTUGHEZA;

-      LIMBA JAPONEZA;

-      LIMBA NEOGREACA (GREACA VECHE);

-     LIMBA MAGHIARA (MAGHIARA MATERNA);

      LIMBA RROMANI MATERNA

   LITERATURA UNIVERSALA

   PROFESOR DOCUMENTARIST

(anunț preluat de pe http://www.ismb6.edu.ro/index.php?pg=noutati , Anexa_ARONDAREA DISCIPLINELOR PE SECTOARE.doc   ) 

CUM AI PUTEA SĂ NU CREZI ÎN IISUS HRISTOS?

 

       Cum ai putea să nu crezi sau să nu-L iubești pe Iisus Hristos? Cum ai putea să nu crezi în Cel ce S-a năcut pentru ca, suferind pentru noi, să ne elibereze de sub robia păcatului? S-a născut pentru a Se jertfi pentru noi, pentru a ne deschide calea de acces spre mântuire, S-a născut pentru a ne împăca cu Tatăl, S-a născut din marea lui Dragoste, din dragostea lui Dumnezeu-Tatăl pentru noi.

       Cum ai putea să nu crezi, dar, în Iisus Hristos?

       Iisus Hristos S-a născut pentru a ne uni cu Tatăl, pentru a adânci, în sufletele noastre, calea spre asemănarea cu El, S-a născut pentru a ne învăța, pe fiecare în parte, răbdarea, smerenia, milostenia, iubirea de semeni, jertfirea de sine, pocăința.

       Cum ai putea să nu crezi sau să nu-L iubești, dar, pe Iisus Hristos?

       Iisus Hristos S-a născut pentru a Se face frate cu noi, pentru a sta alături de noi, în suferință și bucurii! S-a născut pentru a ne hrăni sufletul cu frumuseți nepieritoare, S-a născut pentru a ne dărui bunătățile Sale cele lumești și pe cele mai presus de lume!

       Cum, dar, să nu crezi și să nu-L iubești pe Iisus Hristos?

       Iisus Hristos ne-a lăsat moșteni ai Acoperământului Maicii Sale, ne-a făcut fiii Preacuratei și Preacinstitei Maicii Sale, pururea Fecioarei Maria. Cum, dar, să nu-L iubim? Cum să nu credem în El?

       Iisus Hristos ni L-a trimis pe Duhul Sfânt, Mângâietorul și Înțelepțitorul. Cum să nu-L iubim? Cum să nu fim adevărați creștini?

 

(talon de pensie - luna ianuarie 2013)

POVESTEA MEA...

În urma unui accident suferit în aprilie 1998, produs prin cădere de la același nivel, m-am lovit la coloană, în căderea pe treptele unei scări, când plecam de la serviciu spre casă. O banală căzătură (mai aveam doar două trepte de coborat!), dar cu consecințe dintre cele mai... grele și neplăcute. Astfel, în urma internărilor în spitalele bucureștene (Militar Central, Bagdasar-Arseni, Colentina, Municipal), am fost diagnosticată cu:

-         Pareză de S.P.E. și S.P.I. – nerv sciatic, membrul inferior stâng;

-         Dicopatie lombară L4-L5 si L5-S1, faza III / stadiul III;

-         Discartroză cervicală C5-C6, cu sindrom iritativ;

-         Sindrom coadă de cal.

       Nu se știe din ce motiv, în 2005, am fost diagnosticată, la Institutul „Parhon” din București (doamna dr. Adina Ghemigian), și cu MICRONODUL TUMORAL HIPOFIZAR LATERAL STÂNG, SECRETANT DE PROLACTINĂ, care nici acum (ultima internare: decembrie, 2012) nu a scăzut, ci are aproximativ 0,50 cm / 0,50 cm. Pentru care trebuie să urmez tratament medicamentos cu DOSTINEX (alt medicament – BROMOCRIPTINA – nu pot suporta, mi se face extrem-extrem de rău).

       Din cauza mersului dificil, stepat, toată greutatea preluând-o membrul inferior drept, sănătos, în martie 2008 am suferit o intervenție chirurgicală la genunchiul acestuia, pentru CONDROMALACIE GRAD II CONDIL FEMUR INT. PLATOU TIBIAL ARTICULAȚIA GENUNCHIULUI DREPT, PLICĂ SINOVIALĂ SUPRAPATELARĂ GENUNCHI DREPT. Iar în ziua de 23 februarie 2010 am fost operată pentru Hernia de disc de la nivelul L5-S1, prin NUCLEOPLASTIE PERCUTANĂ, DECOMPRESIE MECANICĂ A NUCLEULUI PULPOS.

       Spitalizările, medicamentele, tratamentele, ghetele ortopedice speciale cu arc și plăcuțe de fier / întăritoare pe laterale, pentru a-mi susține gleznele, asupra cărora nu am control din cauza parezei, costau și costă o avere. Nici mai mult, nici mai putin. Pentru unii, suma ar fi mică, totuși, însă pentru mine – enormă. În condițiile în care se ridica cu mult peste 800 RON lunar.

       Pentru a putea contribui la cheltuielile casei, pentru a nu stagna în procesul devenirii de sine, pentru a culege, din nou, din Nectarul Vieții, m-am hotărât să nu mai fiu o povară pentru cei dragi ai mei. Pentru că sufereau și ei, alături de mine, pentru că... se certau. Da! Se certau! Și eu tânjeam după liniște, după pacea aducătoare de senin, frumos și bucurii. Nu-mi doream să ajung  a cerși pe la colț de stradă, ori prin curțile bisericilor, ale mănăstirilor, o bucată de pâine ori vreun leuț. Nu! Nu suportam gândul acesta!

       Încurajată și plină de speranță (datorită OUG 102/1999, modificată în 2002 şi 2005; datorită Legii 448 din 6 decembrie 2006), am susținut și susțin examene, pentru a fi numită, prin repartiție, la muncă. Munca la catedră. La scoală. În învățământul preuniversitar de stat. Activitate la care tânjeam încă de pe vremea când eram elevă, la Școala 169, și mă uitam lung, foarte lung la scara profesorilor, pe care mă imaginam urcând veselă, purtând, sub braț, faimosul catalog aducător de lacrimi și de bucurie. În urma obținerii unor rezultate care mi-au permis să fiu repartizată (note de 7,60; 7,70; 6,00; 5,80; 5,75; 5,60; 9,12; 8,12), am fost încadrată ca profesor. Profesor calificat, dar suplinitor. Încadrată pe perioade determinate. Uneori chiar obligată să-mi dau demisia (de către conducerile instituțiilor de învățământ, întrucât acestea nu doreau să aibe profesori care să predea doar jumătate de normă, așa cum Legea prevedea, să aibă, în colectiv, profesori cu handicap locomotor...)...

       M-am bucurat de reușite, am plâns când atingeam pământul, însă mă ridicam mereu, mergeam mai departe, tot mai departe. Înaintam.

       Prezentul – pentru mine - e dur, urât, negru...: Casa de Pensii pe raza căreia domiciliez m-a somat să-i returneze suma primită, ca „pensie necuvenită”, pe 3 ani în urmă. În valoare de nu mai puțin de 123.770.000 lei vechi.

       Hm! „Pensie necuvenită”?!???

       Până în martie 2010, am avut gradul II de invaliditate (cu pierderea, „în cea mai mare parte, a capacității de muncă”, după cum atestă unele Certificate medicale de încadrare în grad de invaliditate, fără nicio indicație expresă, la rubrica „Recomandări profesionale”, cum că nu aș avea voie să muncesc – cum se făcea odinioară, in primii mei ani de după accident – ) și gradul accentuat de handicap locomotor. Grade stabilite în urma atâtor și atâtor investigații medicale, în servicii de specialitate, aflate în spitale de renume. Acum, Casa de Pensii își vrea banii (care sunt cât 3-4 averi), trimițându-mi somație după somație, Tribunalul Municipiului București și Curtea de Apel catalogând ca „nefondate” acțiunile mele de solicitare a ștergerii debitului instituit în sarcina mea. Sau, cel puțin, a diminuării acestuia, funcție de context, de costuri (medicamente, costuri, tratament). Plus că, din luna mai a anului trecut (2012), această Casă de Pensii a Municipiului București mi-a mai adus o ”veste”, printr-o somație în care mi se aduce la cunoștință că mai am de returnat către ea, tot ca ”pensie necuvenită”, suma de 52.360.000 lei vechi, pentru perioada 1 septembrie 2010 – 31.12.2011, deși, de la 1 octombrie 2011 pânș la 31.12.2011 am avut o jumătate de normă, așa cum prevede Legea (am deciziile de repartiție, de la Inspectoratul Școlar, respectiv adeverință de la Grupul Școlar la care am predat, ce atestă acest lucru).

       În luna ianuarie 2012, am fost operată pentru TRIPLĂ ARTRODEZĂ SUPRAASTRAGALIANĂ  ȘI SUBASTRAGALIANĂ, iar pe 1 iunie 2012, am mai fost operată pentru FRACTURĂ DE ASTRAGAL, glezna stângă fiindu-mi îndreptată și fixată la 25 de grade cu ajutorul a 4 șuruburi și 2 scoabe, cu sârme, în prezent neputându-mă deplasa decât prin casă, cu ajutorul cârjelor.

       Nu am serviciu, pentru că nu mă poat deplasa, am o pensie foarte mică (de 282 de lei noi) și îmi este necesară, pentru deplasarea prin casă și prin curtea casei, o pereche de ghete ortopedice speciale, care se fac pe comandă, precum și – urgent – de 5 fiole de Hyalgan, pentru infiltrații în articulația genunchiului drept, operat în 2008, mai ales că, de anul trecut, din ianuarie, de când am făcut prima operație, tot am sărit și sar în piciorul relativ mai sănătos, care a început – din nou – să ”scârțâie”, să mă doară...

       Dar cu ce să le cumpăr? De unde bani? Casa de Pensii are întâietate, nu? Doar o singură fiolă de Hyalgan costă 150 de lei noi, Dostinexul costă 130 de lei noi (compensat) + celelalte medicamente... Plus că și mama îmi este bolnavă, fiind diagnosticată cu diabet zaharat insulino-dependent, hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică dureroasă, osteoporoză, este operată de două ori de hernie de disc L5-S1, are reumatism articular acut etc., afecțiuni pentru care trebuie să ia o groază de medicamente care nu sunt tocmai ieftine...

       Tatăl meu, Vasile, a murit anul trecut, la doar două săptămâni de la prima operație, pe 26 ianuarie...

       Trebuie să fac o serie de investigații – în luna februarie -, printre care și un RMN, pentru evaluarea herniei de disc, însă acesta este foarte-foarte scump.

       Aș vrea ca povestea mea să aibă, totuși, un final cu lacrimi de bucurie, nu cu lacrimi de tristețe. Mă puteți ajuta? M-ați putea ajuta? Cel puțin trimiteți acest mesaj și cunoscuților dumneavoastră, poate se va găsi cineva cu posibilități financiare și cu inima mare, care ar dori ș ar putea să  mă ajute. Vă mulțumesc respectuos!

       Vă rog, iară și iară: dați-mi o mână de ajutor, am nevoie de ea!

       Aceasta este povestea mea...,

NICOLETA ENCULESCU, strada Călugăreni, nr.3, sector 3, cod poștal 031528, oficiul poștal 77, e-mail: enculescunicoleta@yahoo.com,

-         LICENȚIATĂ ÎN FILOLOGIE, SPECIALIZAREA ROMÂNĂ – FRANCEZĂ, promoția 1999 (media examenului de Licență: 8,25);

-         STUDII APROFUNDATE DE ETNOLOGIE ȘI FOLCLOR, promoția iunie 2002 (media examenului de disertație: 10,00);

-         PREMII I și MENȚIUNI obținute în urma participării la diferite concursuri literare naționale și internaționale (Franța), în perioada 2000 – 2012;

-         POEZII și ESEURI, REPORTAJE – apărute în diferite ziare, reviste, săptămânale, în perioada 1992 – 2000, 2009, 2010 („La Datorie”, „Observatorul Militar”, „Opinia Națională”, „Metrobus”, „Cruce și Înviere”, „Buletinul parohiei Buna-Vestire” din sectorul 4 al Bucureștiului; revista „ASTO”), precum și în volumul antologic „Lampadeforii” (Editura MOREL, București, 2001);

-         VOLUM PROPRIU DE POEZII FLACĂRĂ  ARZÂND (Editura UNIVERSITARĂ, București, 2009), apărut în urma decernării Premiului Special pentru încurajarea debutului editorial, acordat de Fundația „Vâlcea 1”, prin președintele său, domnul Emilian Frâncu. (cu notificarea: premiul era acordat pentru publicarea unei alte lucrări, finalizate, dar care necesita o sumă uriașă – 37.000.000 lei vechi -, de care nu am de unde să fac rost. Este vorba despre lucrarea intitulată SPIRITUALITATE ȘI ARTĂ ORTODOXĂ ÎN COMUNA COSTEȘTI, JUDEȚUL VÂLCEA)

-         LICENȚIATĂ ÎN TEOLOGIE ORTODOXĂ, SPECIALIZAREA DIDCATICĂ, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” – Bucureşti, promotia 24 iunie 2012 (media examenului de licență: 8,62).

      

V Ă   M U L Ț U M E S C  pentru înțelegere și pentru ajutor!

Să vă dăruiască Bunul Dumnezeu, Preasfânta Treime, Măicuța Domnului, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, toți Sfinții sănătate și bucurii binecuvântate!