x x x x x x x
La răsărit, în zori,
țâșnește-n irizări
de alb,
de soare și de stea,
amintirea…
Cupa de cristal
a vieții
se sparge-n clipele târzii,
în clipe diamantine,
în irizări
și dalb,
de soare și de stea... -
Amintirea…
Mama, Elena Enculescu, 8 iulie 1937 – 6 septembrie 2021. Părintele ideal, mama pe care orice copil sau tânăr, de orice vârstă, și-ar dori-o. O mamă model, o mamă care s-a scrificat pentru copiii săi, pentru ca aceștia să aibă un scop în viață, o direcție bună, un drum drept. O mamă care și-a îngrijit copiii, care a vegheat la căpătâiul lor, atunci când au fost bolnavi sau când un accident a dus la dizabilitate, la handicap. Nu s-a lăsat! Deși greutățile au fost mari, a plâns, s-a rugat, a sperat și iarăși s-a rugat. Măicuța Domnului îi era Stăpână și grabnică ajutătoare, iar rugăciunile înălțate către Ea – lumină pentru suflet și pace.
Mama? O mamă care a știut să-și facă, din copii, prieteni de suflet. Fie mici, fie mari, a fost alături de ei când aveau lucrări, teze, examene, concursuri. Ori când erau în vacanțe. A crezut în ei și le-a sădit și lor credința că, sprijiniți de Dumnezeu, cu rugăciune, vor dobândi bucurii și reușite.
Mama? A fost acel ceva al echilibrului familiei, chiar dacă, în sânul acesteia, au fost multe și intense perioade pline de gri și negru.
Îți mulțumesc, mămica mea, că m-ai născut, că ai răbdat când ți-am fost chin, povară, trecând totul sub aripa-ți de iubire; îți mulțumesc că m-ai născut, că nu m-ai abandonat în spital, așa cum ar fi vrut alții, că mi-ai fost sprijin și povață, chiar și atunci când nu puteai să mergi. Îți mulțumesc pentru tot ce ai sădit senin în viața mea, pentru toată lumina și speranța pe care le-ai picurat în sufletul meu! Îți mulțumesc pentru bunătatea și căldura dragostei pe care mi le dăruiai necontenit! Îți mulțumesc pentru îmbrățișarea cu un curat și sincer „iubițica mea!”, din zori de zi sau din prag de noapte! Îți mulțumesc pentru fiecare sărut, care-mi dădea putere, dar și pentru fiecare admonestare care mă aducea pe calea cea dreaptă! Îți mulțumesc pentru orele în care am învățat împreună! Îți mulțumesc pentru modelul care ai fost în activitatea profesională, pentru bunătatea de care ai dat dovadă în fiecare clipă a existenței tale pământești!
Îți mulțumesc pentru tot ce-ai fost în viață, mămica mea, pentru cum ai fost!
„La mulți ani!”, în veșnicie, alături de Iisus! Să-ți dăruiască Bunul Dumnezeu un colțișor de Rai, pentru cât ai suferit, pentru câtă bunătate și frumusețe ai dăruit oricui, pentru blândețe și suflet deosebit!
Te-ai născut în zi sfântă: în ziua Sfinților Mucenici Epictet și Astion
Te-ai născut acolo unde legenda și sfințenia rodesc în CUVÂNT. Te-ai născut acolo unde, dacă te înalți pe-o rază-rugăciune, poți să dai mâna cu Dumnezeu și Sfinții Săi!... Te-ai născut în Costești, județul Vâlcea, la umbra moaștelor Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul și a mormântului lui Matei Basarab... Istorie și jertfă, istorie, luptă și credință...
Ai fost un model în activitatea profesională! Mult timp fotografia ta a stat la panoul de onoare al Centrului Medical de Aviație, iar atunci când veneam la tine, la serviciu, îmi venea să strig în gura mare: „Aici este mămica mea! Sunt mândră de ea!”
Știai să te bucuri și să mulțumești pentru tot, să te rogi pentru toți! Deși viața nu ți-a fost, nici pe departe, ușoară. Ai suferit, dar ai crezut.
Pentru tot, mami, îți mulțumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu