Oameni buni, fiți OAMENI, nu mai răniți suflete!

A-ți plăcea de un om pentru că este extraordinar de bun, pentru că știe să izvorască bunătate și bucurie, fiind în stare a le dărui - din ele - și semenilor săi, în mod gratuit, a-l aprecia pentru asta, a-l admira și a-i fi recunoscător și mulțumitor pentru tot ajutorul pe care ți l-a dat necondiționat, a-l considera ca pe un frate mai mare, un frate de care n-ai avut șansa de a avea parte tu, ca și copil, NU ÎNSEAMNĂ CĂ TE-AI ÎNDRĂGOSTIT DE EL, CĂ VREI SĂ TE CĂSĂTOREȘTI CU EL!
A respecta un om pentru bunătatea pe care o acordă celorlalți, inclusiv ție, a ți-l lua ca model, a vrea să fii ca el, NU ÎNSEAMNĂ CĂ ÎL IUBEȘTI ÎNTR-ATÂT ÎNCÂT SĂ-ȚI DOREȘTI SĂ TE CĂSĂTOREȘTI CU EL!
Oameni buni, nu mai răstălmăciți cuvintele cunoscuților voștri! Nu mai distorsionați afirmațiile lor, pentru că s-ar putea să răniți multe suflete, fără să vă dați seama!
Oameni buni, nu mai vorbiți în numele cunoscuților voștri, nu vă mai arogați dreptul de a le fi mesageri, când nu este cazul și nu știți să discerneți între a face bine sau rău! Pentru că veți face, inevitabil, numai rău!
Oameni buni, fiți OAMENI cu semenii voștri, înțelepți și buni, izvoare de bucurii și ajutor, pentru ca aceștia să nu-și piardă credința în bunătatea lumii!
Oameni buni, nu mai răniți suflete!
Suflete,
cunoaște-te pe tine însuți,
coborând mintea
în adâncul plin de lumină
al inimii!

Suflete,
luminează-te
cu Suflarea
purtătoare
de Frumos
și Viu!
Suflete,
înseninează-te
cu Harul
cel izvorâtor
din Adânc!
O, suflete, suflete! Leapădă-ți haina zdrențăroasă a invidiei, dezbracă-ți haina arțăgoasă a mâniei, agonisește-ți, prin credință, Virtute, Iubire și Smerenie!