Amintirile înnobilează ziua, picurând lacrimi de dor... Bătăile inimii
sunt ca aripile porumbelului ce te salută din zbor... Aripi care uneori
se frâng sub greutatea dorului... Un dor sfâșietor..., plin de speranța
regăsirii în eternitate, când toate sufletele își vor zâmbi în Împărăția
Cerurilor, poate chiar în Grădina Raiului...
Amintirea zboară, de-a lungul timpului, odată cu tine, iar neuitarea devine anotimp nins de emoții...
Mi-e dor de voi, tata, Ana, tanti Vetuța, bunicilor! Mi-e dor de voi! Un dor imens, precum o floare albă de primăvară sau ca un cer senin de vară... Mi-e dor de voi...
Amintirea zboară, de-a lungul timpului, odată cu tine, iar neuitarea devine anotimp nins de emoții...
Mi-e dor de voi, tata, Ana, tanti Vetuța, bunicilor! Mi-e dor de voi! Un dor imens, precum o floare albă de primăvară sau ca un cer senin de vară... Mi-e dor de voi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu