Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

duminică, 21 martie 2021

Amintiri din vremea liceului (II)

Amintiri din vremea liceului (II)
 
Aminteam data trecută că am avut-o, ca profesor de limba și literatura română, la ”Zoia Kosmodemianskaia”, în clasele a IX-a și a X-a, pe doamna Voineag Veronica.
Născută Istocescu, în comuna Costești din județul Vâlcea, a urmat cursurile liceului ce ființa sub oblăduirea Mănăstirii Bistrița Olteană, avându-le ca profesoare pe chiar măicuțele de-aici, având o cultură vastă, solidă, o capacitate de a memora în orice condiții (uneori, când mai mergea la bal, în tinerețe, putea fi văzută citind, învățând pentru lucrări, examene).
Doamna Voineag îi era mamei o rudă foarte-foarte îndepărtată, dar RUDĂ (și mămica s-a născut în Comuna Costești din județul Vâlcea, în marea familie Istocescu. Mai exact, familia Istocescu T. Nicolae și Tudorița – ca unul dintre cei trei Frunzari era cunoscut bunicul meu -, a cărei casă se afla și se află în Mlăci.)!
Primul lucru pe care i l-a spus mamei, când s-au regăsit, după ani și ani, a fost acela că, la liceu, îmi va fi profesor, iar eu elevă, nimic mai mult. Și… s-a ținut de cuvânt! Cu toată rudenia, nu s-a oprit de la a-mi da un 2, atunci când nu am citit ”Viața la țară”, de Duiliu Zamfirescu, întrucât nu-mi îngăduise timpul și așa prea scurt, pe care îl dedicasem, în totalitate, pregătirii tezei de la matematică (clasa a IX-a, trimestrul I)… Primul și singurul meu 2, din toată viața mea de liceană, de care, la început, m-am îngrozit, apoi… cu care m-am mândrit 🙂
Rudă, rudă, dar… niciodată nu mi-a dat vreun punct în plus la lucrări sau la teze, ci mi le-a corectat la … sânge; niciodată nu a vorbit, pentru mine, cu ceilalți profesori colegi ai săi, pentru fi mai îngăduitori ori ceva în genul acesta. A trebuit să învăț, să nu o fac de rușine, iar când mai chiuleam…cu folos (la bibliotecă purtându-mă pașii, cel mai adesea), imediat afla și mă…muștruluia serios… Nu știu cât de bine a procedat astfel, nu știu dacă lucrul acesta mi-a prins sau nu bine în anii următori, însă… dacă aș avea copilul sau nepotul/nepoata în școala la care predau, aș vorbi pentru el, mi-aș ruga colegii să aibă în vedere acest lucru, să-i acorde atenție, însă NU să-l cocolășească, să NU îi dea puncte în plus sau note pe care nu le merită (mai mari), ci să-l pună să învețe. Însă să nu fie rigizi cu el/ea.
La liceu, doamna Voineag era un pic tristă, înconjurându-se de lucrări de specialitate, din care ne extrăgea mereu citate, cât mai multe citate. Ne citea, ne explica, ne dicta. Îi plăcea ca citatele extrase din marii critici literari să fie scrise la tablă, la începutul orei. De fapt, așa să o așteptăm la clasă: cu citatele scrise pe tablă. Citate care, desigur, să aibă legătură cu lecția.
Nu prea zâmbea, era mai degrabă serioasă și îi plăcea să fim și noi la fel, cerându-ne să învățăm buchia cărții. Nu se mulțumea cu puținul (care, nouă, bobocei fiind, ne dădea aripi și curaj să continuăm). Așa s-a făcut că, deși am obținut nota 8 și ceva la etapele pe clasă și pe școală ale Olimpiadei de limba și literatura română, în clasa a IX-a, nu a vrut să mă trimită mai departe, zicându-mi că e prea mică nota, că sunt slab pregătită și că ar fi bine să citesc mai mult 🙂 (Încă nu-mi pusese 2-ul!!!).
În afara liceului…, tot ce-i ceream, îmi dădea: cărți să citesc, sfaturi.
Am căutat o explicație pentru modul său de a fi, atunci. De ce era tristă, supărată? Viața grea, amară (văduvă de ceva ani, singură, fără a fi recăsătorită, cu doi băieți mari de crescut) își pusese amprenta în sufletul său… Îmi pare rău! 🙁
Vara, în vacanțe, la Costești, era alt om! Acolo era și este mediul său, în care se simțea și se simte altfel! Acolo socializa cu consătenii, îi plăcea să meargă la Bâlci (Bâlciurile tradiționale, din 15 august și 8 septembrie), să-și salute cunoscuții (rude, prieteni). Însă mergea grăbit, mândru, falnic. Ca pe coridoarele liceului.
În anii din urmă (prin 2010 sau 2011), am reîntâlnit-o la Costești, făcându-i chiar o vizită la domiciliul său de acolo. Ne-am bucurat și s-a bucurat când i-am dăruit prima mea carte de poezii și proză scurtă, FLACĂRĂ ARZÂND, apărută în decembrie 2009, la Editura ”Universitară” din București.

 
Dar să ne întoarcem la liceu! Nu am terminat cu amintirile despre el!
Într-un timp, curioasă din fire, am purces la explorarea clădirii liceului, spre descoperirea secretelor sale, a cotloanelor martore ale atâtor și atâtor taine, din trecut și – de ce nu? – prezent. Prezentul de atunci. Așa că…urcam la etaj, coboram la subsol, am fost chiar și pe culoarul care ducea către contabilitate, bibliotecă…Culoar care mă făcea să mă visez a fi o tânără prințesă ce se plimba prin imensul său castel… Mereu…dădeam de doamna Voineag… Care mă întreba ce caut pe-acolo… Hm!... Mă urmărea sau chiar era ceva întâmplător faptul că ne întâlneam? Niciodată nu am putut dezlega misterul…
În peregrinările mele prin liceu, am descoperit biblioteca (care mi s-a părut însă ca o cetate rece, neprimitoare, respingătoare, de care nu m-am putut apropia. Mai degrabă, îmi plăcea să merg la Sadoveanu…), am descoperit sala de mese (unde, cel mai adesea, mirosea a gaze - și nu mi-a plăcut! -), am descoperit dormitoarele de la etaj, ale internatului (ca niște saloane imense, de spital, cu paturi aproape lipite unele de altele, având lenjerie curată, albă precum prima nea din an…).
(cantina liceului, situata la subsol)
(internatul liceului, situat la etaj)
 
Am văzut multe în peregrinările mele prin liceu, am admirat Columna lui Traian, în miniatură, am privit, de la etaj, pe fereastră, imaginându-mi povești de dragoste ce-și aveau împlinirea în lumina veghetoare a lunii ce străjuia văzduhul înstelat….; m-am odihnit în sălile de curs de la subsol, care îmi păreau atât de faine goale, când puteam vorbi cu mine…; am descoperit telefonul, cu monede de 25 de bani, de la care îmi plăcea mereu să-mi sun foștii colegi de școală generală sau chiar rudele (acasă nu aveam telefon!!!)…
(V A C O N T I N U A)

 

Amintiri din vremea liceului (I)

 

Amintiri din vremea liceului (I)
 
Anul acesta se împlinesc 30 de ani de când am absolvit liceul, reușind să-mi iau și examenul de bacalaureat încă din prima sesiune, cu o destul de frumoasă medie, ce mi-a dat aripi să visez și să mă mobilizez a deveni studentă și, ulterior, ceea ce sunt astăzi: profesor de limba și literatura română și de limba franceză.
Liceul? Anii de liceu au fost, în general, frumoși, pentru mine. Primii doi ani au fost cu unele constrângeri, datorită regimului comunist, dar cu libertatea de a visa, de a cânta, de a fi tu însăți (însuți). Eram tineri și frumoși, cu dorințe ce ni le voiam împlinite. Știam a ne și distra – în limitele bunului simț – (fără telefoane mobile, calculatoare, internet, întâlniri pe ZOOM, pe Google MEET sau WHATSAPP, ori chiar și fără telefoane fixe), a ne bucura de viață, plimbându-ne prin parcuri, mângâiați de razele jucăușe ale soarelui și de adierile zburdalnice ale vântului primăvăratec sau din plină vară, pe sub umbra răcoritoare a ramurilor copacilor, admirând frumosul, trasând, cu bețișoarele, în nisip, contururi ale inimilor... Știam a învăța – și învățam, citind. De la profesoara mea din clasele a IX-a și a X-a, doamna Voineag Veronica, am învățat să citesc critică, să rețin citate din marii critici, să descopăr bibliotecile publice (cum ar fi Mihail Sadoveanu, de pildă), de unde împrumutam cărți sau rămâneam în sala de lectură și făceam fișe pentru scriitorii ce-i aveam de studiat, lucru care m-a ajutat și mă ajută în devenirea mea profesională. Și acum mai folosesc fișele de scriitori realizate în clasele a IX-a și a X-a!!!
De la profesoara mea de istorie, doamna Cojescu Norocica, am învățat că, în fața elevilor, trebuie să te prezinți bine pregătit, tu, ca profesor, stăpânind materia (ceea ce ai de predat) și – mai ales – să nu citești! Să le vorbești elevilor liber, din memorie! Mi-am apreciat profesorul de istorie pentru câte cunoștințe avea, pentru memoria sa excelentă, ”de elefant”! Ceea ce nu mi-a plăcut (și, în acest sens, nu vreau să-i semăn sub nicio formă!) este faptul că în acei ani nu a reușit să se apropie, cu sufletul, de noi, învățăceii săi, nu ne implica în actul predării-învățării, numai dumneaei vorbea, când avea de predat, dictând și dictând, și dictând... La un moment dat, deși o apreciam într-o anumită măsură, orele deveneau pentru majoritatea dintre noi, plictisitoare și foarte-foarte greu se suportat... Epuizante... Cred că doamna Cojescu lua pastile de gât, pentru că vocea nu și-o pierdea niciodată!!! Cu toate că fuma, țigară de la țigară, în timp ce dicta...rapid... Așadar..., metodele atractive, centrate pe elev, lipseau cu desăvârșire... Implicarea elevului, formarea/dezvoltarea competențelor beneficiarului actului educațional lipseau... Dar... Elevul era creativ! Uneori chiar în defavoarea lui, dar nu ținea cont de lucrul acesta! Pentru a scăpa de astfel de ore ce-i luau toată vlaga, recurgea la metode mai puțin...ortodoxe: puțină cretă pisată... 🙂 Alteori, înțelept, elevul nostru, al acelor vremuri, abdica, mergând la bibliotecă și citind, făcându-și fișe pentru orele de română... Chiulea...cu folos... Curat...înțelept! (asta, ca să-l parafrazez pe marele Caragiale!)

 
Desigur, v-ați prins! Clasele a IX-a și a X-a le-am făcut la Liceul de filologie-istorie ”Zoia Kosmodemianskaia” din sectorul 2 al Capitalei, situat pe strada Icoanei, vis-a-vis de biserica Icoanei.
Cum am ajuns aici? În primul rând, pentru că ... matematica, deși am învățat-o în școala generală, nu mi-a surâs să o studiez mai departe, la modul cel mai serios. Nici disciplinele științelor exacte (chimia, fizica etc.)! Nu le uram, dar nu erau făcute pentru mine. Și nici eu pentru ele 🙂 Așa că, în urma discuției cu tatăl meu, acesta s-a lăsat convins (cu greu!) că cea mai bună alegere pentru mine era să susțin examenul de treapta I la ”Zoia”. Îmi plăcea literatura și gramatica, aveam cele mai mari note în generală la această materie, aveam chiar modele în familie de profesori de română și limbi străine. Prin urmare, nu aș fi ieșit nici din tiparele familiei... Bun! După această discuție, am purces la vizitarea liceului. M-au impresionat pictura si arhitectura deosebite, puterea de creație și de exprimare artistică a celui ce a fost arhitectul Mincu, ceea ce m-a determinat să mă mobilizez a învăța cât mai bine, asftel încât să pot fi admisă numai și numai AICI. Un vis frumos, implinit! 












 
(V A C O N T I N U A)

duminică, 17 ianuarie 2021

STRANGERE DE FONDURI. AJUTOR UMANITAR. II

 


Doamne, ajută! Rog ajutor! Vă cer ajutorul, iar pentru aceasta vă cer iertare!



                                    

            Deși lucrez (sunt profesor calificat suplinitor, în acest an școlar, 2020-2021, predau la Liceul Tehnologic DRAGOMIR HURMUZESCU), fac lucrul acesta doar  cu jumătate de normă, pentru că am gradul III de invaliditate, dobândit în urma unui accident suferit în aprilie 1998, iar tot salariul meu și pensia de invaliditate  se duc  pe transportul cu taxiul, altfel neputându-mă deplasa. Oriunde ar trebui să merg (la serviciu – pentru a trece note și absențe, pentru participarea la consiliile profesorale -, la medic, la farmacie, la cumpărături, să plătesc facturile curente de apă, electricitate, telefon), sunt nevoită să apelez la serviciile de taximetrie... Mă sprijin în două cârje și sar într-un picior, neputând urca și coborî scări, de aceea nu pot urca și coborî în și din mijloacele de transport în comun... În plus, nu pot merge prea mult pe jos...

                Vă cer sprijinul pentru a reuși să plătesc facturile de curent. Acum, iarna, întrucât soba noastră este foarte veche și nu mai ține căldura, după ce focul se oprește, noaptea, se răcește foarte repede, ținem în priză un calorifer electric. Caloriferul stă în camera în care nu este soba, întrucât soba nu reușește să încălzească ambele camere. Nu putem  să stăm în aceeași cameră, unde este soba, întrucât scoate mult fum și mama mea nu îl suportă. Dumneaei este operată la inimă, pe cord deschis, o sufocă fumul. Și eu îl suport destul de greu, dar nu pot dormi în cameră cu mama, pentru că sunt operată la picior… Factura de luna aceasta, ianuarie 2021, este de 1.437,39 lei. Trebuie să o plătim până 18 ianuarie 2021…

            Vă mai cer sprijinul financiar pentru a-mi putea procura ghetele ortopedice fără de care nu pot să mă deplasez (cu toc de 2,5 cm în interior, cu arc pe talpă și întărituri laterale) și pentru ca mama mea, imobilizată la pat din luna septembrie 2018, operată pe cord deschis, pentru triplu by-pass aorto-coronarian, pe 29 mai 2018, diagnosticată și cu polineuropatie diabetică severă, să poată să facă masaj și fizio-kinetoterapie la domilciliu, să poată facă analizele de sânge recomandate (trebuie să chem o asistentă medicală de la o firmă de asistență medicală, iar pentru aceasta trebuie să plătesc) și să se opereze cât mai urgent de cataractă, într-o clinică privată, nu în spital (unde nu aș putea fi internată și eu, ca însoțitor, pentru îngrijiri).

                De asemenea, avem nevoie de unele reparații la casă (spre exemplu, în baie, niște muncitori ne-au pus cabină de duș cu scurgerea în sus, iar ferestruica mare pentru aerisire  care era, au micșorat-o și i-au pus și grilaj…Tot aici este foarte multă igrasie… În curte sunt denivelări, când am nevoie să merg cu mama la policlinică, îmi este frică să nu se rupă căruciorul… Dar chiar și pentru mine, cu sprijin în două cârje, nu e sigur terenul din curte, nici când e uscat, nici când plouă sau e zăpadă/gheață… etc..). De asemea, soba trebuie data jos și refăcută integral, de la cărămidă până la teracotă, inclusiv, pentru că scoate fum și îi pică în interior bucăți de cărămizi. În plus, nu mai reține deloc căldura, se răcește foarte repede.

                La fel, am nevoie de sprijin financiar pentru a reuși să urmez cursul pentru examenul de Titularizare din vara acestui an, curs care se va desfășura în 13 și 14 februarie 2021 și costă 300 de lei. Cursul îmi este necesar, atât pentru partea de gramatică, cât și pentru partea de metodică, întrucât s-a modificat programa pentru acest concurs, fără de care nu voi putea fi repartizată pe un nou post începând cu luna septembrie.

            Vă rog să mă ajutați! Vă rog, din suflet|! Vă mulțumesc mult!

            Datele mele de contact sunt: nico.enculescu@gmail.com, telefon 0746398753 (mai puțin acum, întrucât, de o lună și jumătate nu am semnal bun, de multe ori, desi telefonul îmi este deschis, cei ce mă apelează nu pot vorbi cu mine, întrucât le răspunde doar robotul). Nicoleta Enculescu

            Sunt licențiată în Filologie, specializarea Română - Franceză (promoția 1999), cu Studii Aprofundate de Etnologie și Folclor (promoția 2002) și licențiată în Teologie Ortodoxă, specializarea Didactică (promoția 2012), cu masterat în Comunicare și comuniune eclesială în spațiul ortodox eclesial (promoția 2015). Părintele meu tutore, de la Facultata de Teologie Ortodoxă ”Justinian Patriarhul” din București, a fost Părintele Daniel Benga. Lucrarea de licență mi-a fost coordonată, la Facultatea de Teologie Ortodoxă ”Justinian Patriarhul” din București, de către Părintele Gheorghe-Viorel Holbea.

            Părinții mei au lucrat peste 40 de ani în cadrul Ministerului Apărării Naționale. Tatăl meu (Vasile) a fost maistru energetician la Secția Cazarmare din cadrul Comandamentului Aviației Militare și a unității militare 02310, lucrând peste 44 de ani și ieșind la pensie în 1998. A fost salariat civil. Mama mea (Elena) a fost asistentă medicală principală și a lucrat atât la sanatoriul Ministerului Apărării Naționale de la Govora, cât și în cadrul Spitalului Militar Central din strada Calea Plevnei - București (Medicala I, II), precum și la Institutul Național de Medicină Aeronautică și Spațială, încă de când acesta se afla la Herăstrău și purta numele de Centrul de Medicină Aeronautică. A lucrat la Cabinetul de Boli Interne. A ieșit la pensie în 1995. A fost salariat civil.

            Și eu am lucrat 6 ani în cadrul Ministerului Apărării Naționale, în perioada 1992-1998, când am avut accidentul și am fost pensionată medical. Am fost dactilografă atât la Comandamentul Trupelor de Parașutiști, cât și la Insitututul Național de Medicină Aeronautică și Spațială. Am fost salariată civilă.

            Tatăl meu a murit în urmă cu 9 ani (26 ianuarie 2012).

            Ofer meditații la limba și literatura română, în vederea pregătirii pentru susținerea Evaluării Naționale, a examenului de bacalaureat și a celui de admitere în învățământul universitar. Rog anunțați cunoștințele dumneavoastră, poate există doritori în acest sens. Vă mulțumesc! Dată fiind situația prezentă, meditațiile le dau online.

            Scriu povești personalizate pentru copii, părinți și bunici, pe baza informațiilor și a fotografiilor doritorilor. Rog anunțați cunoștințele dumneavoastră, poate există persoane interesate de așa ceva. Vă mulțumesc!

            Redactez monografii de biserici / monumente de arhitectură, pe baza informațiilor și a fotografiilor doritorilor. Rog anunțați persoanele pe care le cunoașteți, poate se va găsi cineva care se va arăta interesat de așa ceva. Vă mulțumesc!

                Îmi doresc, enorm de mult, ca poveștile și poeziile scrise până acum să le public, însă… nu am banii necesari…

 

            Am un cont, deschis pe numele meu, Enculescu Nicoleta, la BRD: RO59BRDE441SV99444804410 .

 

- http://flacaraarzand.blogspot.com/,

                                      

 

 

 

 

 

- https://www.facebook.com/Nicoleta-Enculescu-1644908492247240/

 

                Pentru toate, vă mulțumesc!

Cu sinceritate,

Nicoleta Enculescu,- http://www.flacaraarzand.blogspot.com

- Articolele mele: https://ortodoxiatinerilor.ro/citate-icoane-carti-poezii/poezii/18383-o-seara-ce-nu-o-voi-uita-prea-curand , https://ziarullumina.ro/documentar/sfintii-imparati-constantin-si-elena-in-traditia-poporului-roman-81595.html, https://ziarullumina.ro/interviu/ajutorarea-semenilor-prin-intoarcerea-la-traditii-92211.html , http://www.crestinortodox.ro/credinta/sfanta-cruce-traditia-poporului-roman-141885.html ,http://ziaruldevalcea.ro/2015/06/02/diana-si-gabriel-doi-tineri-ceramisti-de-exceptie-din-horezu/ , http://ziaruldevalcea.ro/2015/08/12/amintiri-cu-ana/ ,  http://ziuacreatorului.ro/cred-intru-unul-dumnezeu-pentru-ca-din-neinteles-face-intelesuri-tot-mai-mari-si-minunate/ , http://infopuls.ro/2016/03/14/credinta-singura-si-cea-mai-de-pret-avere-a-mea/ , http://www.timpuldevalcea.net/?p=19094  , https://www.voceavalcii.ro/41939-sfanta-cruce-in-traditia-poporului-roman.html, http://www.timpuldevalcea.net/?p=21890 , http://www.eurovalcea.ro/2019/10/11/nicoleta-enculescu-vise-poetice-depre-comuna-costesti/- Despre mine: https://www.linkedin.com/in/enculescu-nicoleta-145b35175/










 

duminică, 10 ianuarie 2021

Visul ce-l vrem împlinit

     Fiecare din noi are un vis, ce-l vrem implinit. Pentru aceasta, trebuie sa credem in bunatatea si utilul lui, sa-i vedem plus-valoarea, sa perseveram in implinirea sa, trecand peste piedicile ce in mod inerent ni s-ar ivi in cale, cu speranta si rugaciune. Sa perseveram luptand pentru implinirea visului, rugandu-ne neincetat pentru buna sporire si implinirea a tot gandul bun, pentru sanatate si puterea de a lucra, frumos, la desavarsirea lui! De pilda, eu visez la inca o carte publicata anul acesta, visez sa evoluez nu numai spiritual, ci si profesional, visez la un timp de calitate, petrecut impreuna cu rudele si prietenii mei; visez la frumos si bun, la sanatate (a mamei, a mea, a rudeniilor si a prietenilor si cunoscutilor mei), la echilibrul si normalitatea vietii. Visez (si imi este dor!) sa mai merg la biblioteca, spre a cauta diverse articole si studii, in periodice si carti... Sau sa cant la blockflaute...

Stiu ca nu-mi va fi usor, stiu ca unele rude si prieteni nu-mi mai sunt, fizic, in preajma, pe unii dintre ei i-am pierdut chiar cand nici nu ma asteptam, sau ma asteptam foarte putin - spre deloc - la asa ceva, insa sper ca de-acolo, de Sus, din Imparatia lui Dumnezeu, de un "albastru infinit" si pur, straluminat de soare si luceferi mii, sa ma ocroteasca, sa ma sprijine cu rugaciuni...
Voi la ce visati?
Urmati-va calea cea dreapta, luptati si rugati-va pentru implinirea visului vostru! Numai asa veti reusi!
 
Îmi place
Comentează
Distribuie

luni, 4 ianuarie 2021

joi, 24 decembrie 2020

🍀Intinerirea creierului: 15 alimente care imbunatatesc concentratia si m...


https://youtu.be/IXdD8tPrJUA

Covid 19: Noi tratamente fara spitalizare cu Dr. Serban Cocioba, NY


https://youtu.be/dM-3aQ-q0HE:

Zithromax - Z-Pack 250 mg (2 tablete în prima zi și 1 tabletă / zi, timp de 4 zile)
Tamiflu de 75 mg (1 tabletă de 2 ori/zi, timp de 5 zile)
Prednisone de 10 mg (1 tabeltă / zi, timp de 10 zile)
Anticoagulant (Coumadin, Aspirin)
Inhalații cu ceai de mușețel (de 2 ori/zi)

Bună sara, gazdă aleasă - Mănăstirea Radu Vodă


https://youtu.be/nEy3GRHvz30

marți, 22 decembrie 2020

Ganduri despre cartile doamnei prof. Aneta Pioara

 Doamna Aneta Pioara, fosta mes colegă de facultate (Facultatea de Filologie a Universității ”Hyperion” București, prima facultate, absolvită în 1999), este un om de o simplitate frumoasă, din sufletul căruia izvorăsc sclipiri de diamant. Nu! Nu este diamantul acela care trebuie șlefuit, ci este chiar șlefuit frumos, elegant, fără exacerbări. Precum Creangă, Mihail Sadoveanu și Tudor Arghezi, dă savoare limbii, încântă sufletul, chiar dacă  uneori în tonalități ironice. Însă e ironia aceea blajină, a omului din popor, care sancționează discret. Tenace în a-și atinge idealurile, răbdătoare peste poate, cu credință și speranța într-un mai bine și mai frumos, în dreptate și adevăr, autoarea acestor cărți, doamna Aneta Pioara, profesor de limba și literatura română și de limba franceză, se confundă cu Vitoria lui Mihail Sadoveanu. Respectă și promovează tradiția, respectă și promovează valorile istoriei și literaturii naționale. E o scriitură ce pulsează de viață, de viață autentic românească, inspirată de realitate, din propriile trăiri, sau pură ficțiune, în care noul / modernul și tradiția se îmbină armonios, în fraze nu atât de pretențioase, dar bine închegate, în versuri cuminți și pe-alocuri marcate de o dulce muzicalitate. Vă invit, așadar, la lectură, dragii mei prieteni virtuali, mai puțin virtuali și... din viața reală! Lectură plăcută!

Indemn

 Dumnezeu, în marea Sa iubire față de oameni, ne-a dăruit acestea trei, spre mântuirea sufletelor noastre: rugăciunea, postul și pocăința. Să ne plângem, cu sinceritate, păcatele, să ne rugăm zi de zi și să renunțăm la ceea ce ne îngreunează sufletul, să ne înfrânăm de la tot răul, fiind perseverenți și răbdători în toate câte le primim de Sus, în tot ce-i mai bun, mai curat, mai frumos! Bucurii!

Iubiti-va parintii, copii!

 Iubiți-vă părinții, copii! Respectați-i și îi prețuiți, pentru că alții nu veţi mai avea! De sunt mai în vârstă, fiți-le sprijin și ocrotire! Ei niciodată nu vă vor minți! Pentru că vă iubesc! Pentru ei, sunteți viața lor, lumina ochilor lor, mângâiere și dor liniștitor în zile mai puțin senine, determinarea de a merge mai departe, de a nu renunța la speranță! Poate nu toți știu să-și exprime sentimentele, dar sigur vă iubesc! Sunteți ai lor! Chiar dacă vă ceartă acum, o fac spre binele vostru, pentru ca voi, neştiutori fiind, să nu o luați pe căi greșite, periculoase. Încercați să-i înţelegeți! Respectați-le deciziile, ascultați-i: nu vă vor decât binele! Și sunt îngrijorați pentru voi! De aceea vă sună de nenumărate ori!!! Acceptați-i ca prieteni! Nu vă vor dezamăgi! Este cea mai pură, este prietenie adevărată cea dintre un părinte și copilul său! Înțelegeți-i! Încercați să-i înțelegeți, chiar dacă, pe moment, vi se pare ceva de nerealizat lucrul acesta! Formați, împreună, acea "mică biserică" de acasă! Rugați-vă pentru părinții voștri, și veți vedea roadele rugăciunii voastre! Așa să vă ajute Dumnezeu, cu ocrotirea Maicii Sfinte și pururea Fecioarei Maria! Așa să ne ajute tuturor!

vineri, 18 decembrie 2020

5 MINUTE PENTRU BAC: "Riga Crypto si lapona Enigel" de ION BARBU #Bacala...


https://youtu.be/M-c0zqLKLso

5 MINUTE PENTRU BAC: ”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian...


https://youtu.be/5Lp1lEPOy04

#TeleŞcoala: Limba și literatura română clasa a XII-a - Lucian Blaga (@T...


https://youtu.be/IvqoAJKSZBU

TeleŞcoala: Limba română clasa a XII-a – Lucian Blaga: „Eu nu strivesc c...


https://youtu.be/vu81FoeJpAk

TeleŞcoala: Limba română clasa a XII-a – Ion Barbu: „Riga Crypto şi Lapo...


https://youtu.be/6jSb4U-R28s

TeleŞcoala: Limba română clasa a XII-a – Modernismul (@TVR2)


https://youtu.be/kR2ONhDosxM

TeleŞcoala: Limba franceză - leçon 1 (@TVR2)

Concertul tradițional de colinde al Patriarhiei Române „Răsăritul cel de...


https://youtu.be/zHXa_6sPguM

OANA SARBU - INGERUL MEU SFANT - COLIND


https://youtu.be/hqvED5ER4vk

La multi ani surori si frati - Oana Sîrbu (1990)


https://youtu.be/ui42Ed3j2lc

E Decembrie, e... Undrea, e 18... Ar fi fost ziua ta, Ana...

 E Decembrie, e... Undrea - anotimpul ce ne face sa redevenim - pentru a cata oara? - copii. Oare tu, Ana, cum erai cand erai copil? Nu stiu, nu am apucat sa te intreb niciodata... Te-am cunoscut, in schimb, spre apusul vietii tale!... Te-am cunoscut intr-o toamna tarzie, blanda, aurie, care nu prevestea nimic rau, ca, mai apoi, in anotimpul rememorarii copilariei ornate de ninsoare si clipe de basm cu aroma de cozonaci si nuci prajite, sa aflam ca timpul nu mai voia sa bata, pentru tine, in acelasi ritm in care viata pulsa pentru ceilalti. Era anotimpul ce purta amprenta personalitatii tale, anotimpul dalb al existentei, in care te-ai nascut... Ti-ai deschis aripile, spre cunoasterea lumii, intr-o zi de 18, in ziua praznuirii Sfantului Daniil Sihastrul, cel ce avea sa te invete intelepciunea si darul sfatului bun. Daruiri de seama pe care le-ai sadit chiar tu in sufletele alesilor tai. Te-ai dovedit o prietena buna - ce mult imi lipsesti! -, dreapta povatuitoare, sadind, in ogorul lucrator al sufletelor cunoscutilor tai, bunatate, curaj, demnitate. Tuturor ni te-ai daruit, ne-ai daruit acel ceva care ne-a facut sa privim inainte senini, sa inaintam fara sa ne temem. Pe unii i-ai sprijinit nu numai cu sufletul, ci si cu fapta. Asa te-am cunoscut, asa te pastrez - dulce amintire a sufletului -! Astazi ar fi fost ziua ta, da! Si as fi vrut sa-ti spun, ca si in urma cu 6 ani, La multi ani! Nu mai pot si numai Dumnezeu stie de ce te-a vrut tocmai pe tine aproape de El... Odihna vesnica sa ai, suflet invesmantat in alb, odihna dulce la Dreapta Sa, in Corturile Dreptilor, acolo unde salasluieste Iubirea, cantarea Ingerilor si Lumina! Sa te rogi, de Sus, si pentru noi! Sa nu ne uiti! Somn lin, in tril de Ingeri, incalzit de scancetul Copilului Noptii Sfinte, ce sta sa Se nasca, spre mantuirea tuturor

miercuri, 11 noiembrie 2020

luni, 26 octombrie 2020

Lucian Blaga - Eu nu strivesc corola de minuni a lumii | Modernism - OPE...

https://youtu.be/vDfL7KUi7Po

Camil Petrescu - Ultima noapte de dragoste , intaia noapte de razboi | R...


https://youtu.be/KLoKyIXgf14

Nichita Stanescu-Lectia despre cub -Comentariu audio pentru bacalaureat


https://youtu.be/tTpWQYsBOqY

Nichita Stanescu-Leoaica tânără,iubirea-Comentariu pentru bacalaureat


https://youtu.be/MpArbbY3AUI

Marin Preda-Morometii-Comentariu audio pentru bacalaureat


https://youtu.be/LGBFUmnH64c

Moara cu noroc- Ioan Slavici-Comentariu bacalaureat


https://youtu.be/urErIQv3dt8

Alexandru Lăpușneanul -Costache Negruzzi-Comentariu Bacalaureat


https://youtu.be/Zkh0FyrjPCA

Ion-Liviu Rebreanu-Partea II Comentariu Bacalaureat


https://youtu.be/-LYXIEMxj4U

Ion-Liviu Rebreanu-Partea I Comentariu Bacalaureat


https://youtu.be/jaoSVTOjx54

Enigma Otiliei-George Calinescu -Comentariu ptr. bacalaureat


https://youtu.be/iOIpWBLA8HY

M.Sadoveanu-Baltagul - Comentariu audio ptr. bacalaureat


https://youtu.be/mIGkyaYJmCA

TESTAMENT-Tudor Arghezi - Comentariu bacalaureat


https://youtu.be/W76aKc9oCZg

Maitreyi - Mircea Eliade -Comentariu audio


https://youtu.be/QQCXFhMrAVo

Iona-Marin Sorescu Comentariu bacalaureat


https://youtu.be/RRPNGzARM08

O scrisoare pierduta I.L.Caragiale Partea II- Comentariu pentru bacalureat


https://youtu.be/wVV76InBIkk

O scrisoare pierduta -I.L. Caragiale.-Partea I - pentru Bacalaureat


https://youtu.be/AlnLlZF_OGI

Harap Alb-Ion Creanga- Arta naratiunii,umorul,limba si stilul


https://youtu.be/uHXxxsnmXDk

Harap Alb -Fantasticul Comentariu pentru bacalaureat


https://youtu.be/e_JCE38kNAU

Plumb-George Bacovia


https://youtu.be/mxnVO1KAh1E

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii- Lucian Blaga


https://youtu.be/prdvbw_uSh4

Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi- Camil Petrescu


https://youtu.be/g2qFYk_Euw0

Floare albastra - Mihai Eminescu - Comentariu audio bacalaureat


https://youtu.be/f8Jcukrj9Ig

Odă ( în metru antic )-Mihai Eminescu - Comentariu audio


https://youtu.be/5-VgwOX4_oQ

Povestea lui Harap Alb- Ion Creanga-Comentariu audio


https://youtu.be/XW1ZL9JXWwA

Riga Crypto si Lapona Enigel- Ion Barbu- Eseu


https://youtu.be/AxTxifQs_V4

În grădina Ghetsemani-Vasile Voiculescu Comentariu audio


https://youtu.be/e9YO0ptbUo0

Luceafarul -Mihai Eminescu-Elemente de structură şi limbaj


https://youtu.be/y-YizqrPjJw

Arhid. Mihail Bucă și Grupul Psaltic TRONOS - Ofrandă Cuviosului Dimitrie


https://youtu.be/zrp-hQ7Be-I

3 Tehnici de Învățare care m-au salvat la Medicină | Grile-Rezidentiat.ro


https://youtu.be/ZhXHJu0Ps48

Metode si tipuri de invatare - #EPV 4


https://youtu.be/EkKeHTWkSj8

miercuri, 21 octombrie 2020

La phrase emphatique


https://youtu.be/WfwP_9bClIA

marți, 1 septembrie 2020

Deja... Septembrie...

 Deja... Septembrie...

Deja... Septembrie... Deja Septembrie, cu gust de dulceata facuta din nuci verzi; cu aroma de magiun (fara zahar!) din prune... Deja Septembrie, cu fanarea pline cu fanul ce-si asteapta, cuminte, timpul pentru a deveni hrana gustoasa pentru ovine si bovine... Deja Septembrie, invaluit in haina de pesmet si zahar a galustilor cu prune... Deja Septembrie, mangaind papilele gustative cu bunatatea pregatita de gospodine: placinta cu mere... Deja Septembrie, cu raze de soare, jucause, aninate in frunze ce-si traiesc, cu demnitate, ultimele clipe dinaintea imbratisarii tandre a pamantului, unduindu-si visurile dulci ale unui nou sperat inceput: Primavara... Deja Septembrie, cu borcane de zarzavat, zacusca si alte bunatati, aliniate pe etajere, in camarile noastre... Deja Septembrie, cu miros de caieta noi, de pixuri si cerneala... Pixuri cu sclipici. Sau nu. Ori carioci. Multe carioci. Deja Septembrie, cu manuale ce-si asteapta micii exploratori in cautarea (re)descoperirii tainelor universului... Deja Septembrie... Septembrie la inceput. In intaia lui zi. Sa-l primim cu emotie si sperante de mai bun, sanatate, liniste si frumos!

Fiti sanatosi!

Fiti mai buni!

Visul si dorinta sa va fie implinire!

Bunul Dumnezeu si Maica Sa Preasfanta sa va daruiasca ocrotire!

Duhul Sfant sa va mangaie sufletele cu bucurie, iar Preasfanta Treime sa va daruiasca nadejdea clipelor spre mantuire, sprijin deplin si buna sporire!

vineri, 28 august 2020

M-am nascut aici

 M-am nascut aici, ca sa invat Legea stramosilor mei.

M-am nascut aici, ca sa primesc credinta strabunilor mei.

M-am nascut aici, ca sa vad biruinta inaintasilor eroi.

M-am nascut aici, ca sa descopar marturisirea bunilor mei.

M-am nascut aici, ca sa ma-ncarc de dorul topit in cuvinte.

M-am nascut aici, ca sa acopar taina metaforei din minte.

M-am nascut aici, ca sa percep culoarea izvoratoare din amiezi de cuvant.

M-am nascut aici, ca sa veghez, cu stralucirea, vechiul legamant.

M-am nascut aici, ca sa rostesc prima iubire, primul cuvant: MAMA.

M-am nascut aici, ca sa gandesc, sa iubesc, sa daruiesc

Bucurii straluminate in cuvinte,

Imbratisari si vise, misterios rodite

In reavan pamant de primavaratec dor:

LIMBA ROMANA - primul fior...


Limba romana este casa mea,

Limba romana s-a nascut din Stea,


din luminat si Haric Cuvant,

de mii de ani pe acest pamant 


din amar si floare 

din crez si din sudoare,


din dragoste de ieri si azi,

din taria falnicilor brazi.

- din cartea mea URME IN NISIPUL VIETII -


vineri, 14 august 2020

Diplomă Premiu Special - Concurs online ”Rădăcini”, ediția I

 Când iubești să scrii, când scrisul te farmecă și-ți alină sufletul de dureri (rostite și nerostite), când dorul (de un anumit loc și de oamenii săi) se topește-n cuvinte-metaforă, când ceilalți au încredere în tine și te apreciază...
Le mulțumesc organizatorilor și celor din juriu, care mi-au apreciat lucrarea și mi-au acordat acest Premiu!
Premiul i-l dedic MAMEI, fiică a Comunei, cu speranțe mii (pentru dumneaei) și rugăciunii vii de însănătoșire!

 

vineri, 31 iulie 2020

Toate cele bune, tuturor! Imbratisari virtuale!

Astazi este ultima zi a lunii iulie. Lunile au trecut treptat, cam repejor si - iata - anul a prins aripi puternice: sapte luni pline de viata, de speranta, cu tristeti, dar si cu dorinte de mai bine. Nu stim ce ne rezerva viitorul, insa ni-l putem construi frumos, din rugaciune si credinta, din vis, din bunatate si echilibru. Pentru multi dintre noi, e vacanta. Vacanta cu miros de mere varatice si de prune aproape coapte, vacanta cu miros de fan si de suc rosu din pepene verde... Vacanta cu gust de sare, prelinsa din boabele inspumate ale marii... Vacanta cu parfum de par blond si ondulat, in care stralucesc firuletele de aur ale nisipului plajei... Vacanta cu adieri de senin si apusuri racoroase si pline de emotii... Vacanta... Vacanta frumoasa, senin si usor in viata, sanatate si un August-Gustar binecuvantat, cu diademe de bucurii si impliniri! Umpleti-va buzunarele cu vacanta aceasta, spre a o admira si a-i adulmeca aroma in zilele friguroase de toamna si de iarna! Toate cele bune, tuturor! Imbratisari virtuale!

joi, 16 iulie 2020

Noapte binecuvantata si senina!

Seara vine pe furiș și noaptea îi urmează,
cu trena ei de catifea și haina-i înstelată.
E un adânc de taină și mister,
ce lumea înconjoară.
Cu brațele-i firave, reci, ea visul îl veghează,
 cu dor de Îngeri, nângâieri și-alint,
cu liniște divină -
      Noapte binecuvântată și senină!

Noapte cu pace si Ingeri ocrotitori!

...Seara, la munte, coboara si imbraca rapid, precum un fur, si pamant, si case, si oameni, flori si vazduh... Acum e soare sangeriu, la apus, stropind, cu ultimu-i bob de lacrima-margaritar, obrazul amintirii, rapindu-i in graba, un suras, acum sunt stele si luceferi, brodate, cu dibacie, pe o perdea de un albastru imens si infinit, din catifea... Iar intre ele, apus si noapte, clipa serii pe varfuri, pe furis, lasand lumina amintirilor si-a meditatiei sa palpaie intru intampinarea noptii sarutate de luna si de Ingeri... Ingeri ce tin fiecare vis si dor rostit sau nerostit pe aripile lor mari, pufoase, de un alb imaculat, precum laptele sau smantana pe care le degustam la tara, la bunici, copii fiind... Noapte cu pace si Ingeri ocrotitori, tuturor!

sâmbătă, 13 iunie 2020

Amintiri de neuitat...


AMINTIRI DE NEUITAT...


          Timpul aleargă fără șovăire, cu o repeziciune de neimaginat, nemaiavând, parcă, răbdare să trăim clipa vieții cu adevărat...
          Timpul se scurge ca un fuior de abur blând, ce se înalță în nori pufoși, de catifea, cerul cu fruntea atingând...
          Timpul ne învelește sufletul cu amintiri: dulci, colorate, împrăștiind bucurii, storcându-ne o lacrimă sau uneori mai multe... De dor, de bucurie, emoție sau întristare... De dor de NOI, într-un cuvânt!
          Cu emoție privim în urmă și ne regăsim, din nou, copii... Și-acum retrăiesc - precum odinioară - clipele când, în sâmbăta celei de-a doua săptămâni a lui Cireșar, ne îndreptam școlărește, eu și sora mea (mai mare), gătite parcă de sărbătoare (dar nu în costum popular, ci în uniforma de pionier!), pășind, în ritm vioi și parcă grăbit, alături de părinți, spre careul din curtea instituției de învățământ în care an de an, zi de zi, clipă de clipă, dorul de carte, și de a fi cunoscătoare întru toate, ori cel puțin la bunul început de drum, era adăpat, modelat, hrănit, bine crescut de mâini și inimi pricepute, bătând la același unison: învățători și profesori destoinici, de treabă, cu tact și metodă de reali pedagogi.

          Ne îndreptam vioi, în ritm alert, dar cu sfială, spre careu, florile fiindu-ne, de astă dată, partenere întru emoții și bucurii: noi și gladiolele. Eternele gladiole! Căci - da! Sfârșitul de an școlar era încununat de gladiole! Gladiole dăruite - cu drag - învățătoarelor sau profesoarelor noastre, gladiole dăruite directoarelor școlii noastre. Sfârșitul de an școlar fără gladiole nu-și avea farmecul său! Așa cum nici coronițele din margarete nu lipseau a fi cu atenție pregătite pentru a fi așezate pe capetele învingătorilor. Sau coronițele realizate din garoafe! Albe sau roșii, neapărat!

          Mereu cu emoție, sora mea - fără a fi mândră în vreun fel - spre a-și primi premiul binemeritat, iar eu spre a citi bucuria și sfiala colegilor mei de clasă și de școală. Da! Sora mea a fost premiantă, din clasa I și până într-a XII-a, inclusiv, iar eu mereu pe locul II în casă. Căci în clasă eram a doua după mențiuni... Dar nu asta (mai) contează acum - oricum, eu mă simțeam în largul meu, pentru că... aveam, la științele exacte, caietele cu exerciții și probleme rezolvate ale surorii mele. Pe care le preluam fără prea mare efort... Învățam și citeam de zor la materiile ce-mi erau dragi, pe gustul meu... -, ci, amintindu-mi de trecut, eram bucuroasă - și acum mai simt acel sentiment - de spectacolul acelei minunate zile în care noi, elevii, eram micii eroi de povești: învingători în lupta cu știința, cu notele (de ce nu?), crescând, evoluând, dăruind, la rându-ne, ce acumulasem un an întreg.
          Zâmbete și flori încununau ziua, felicitări și urări rostite și primite cu drag și cu voie bună. Și-apoi începea aventura: vacanța cea mare, vacanța care, pe vremea mea, ”venea cu trenul din Franța”...
          De zâmbete, flori și bucurii, la început de vacanță, vă doresc să aveți parte și voi! Iar celor ce se pregătesc de examene (Evaluarea Națională și Bacalaureatul, apoi admiterea la facultate) - concentrare maximă, atenție la rezolvarea subiectelor și note mari, care să vă facă pe deplin fericiți!
          Succes! Sunteți și veți fi învingători!