Noapte cu pace si Ingeri ocrotitori!

...Seara, la munte, coboara si imbraca rapid, precum un fur, si pamant, si case, si oameni, flori si vazduh... Acum e soare sangeriu, la apus, stropind, cu ultimu-i bob de lacrima-margaritar, obrazul amintirii, rapindu-i in graba, un suras, acum sunt stele si luceferi, brodate, cu dibacie, pe o perdea de un albastru imens si infinit, din catifea... Iar intre ele, apus si noapte, clipa serii pe varfuri, pe furis, lasand lumina amintirilor si-a meditatiei sa palpaie intru intampinarea noptii sarutate de luna si de Ingeri... Ingeri ce tin fiecare vis si dor rostit sau nerostit pe aripile lor mari, pufoase, de un alb imaculat, precum laptele sau smantana pe care le degustam la tara, la bunici, copii fiind... Noapte cu pace si Ingeri ocrotitori, tuturor!