Costumul popular românesc
În primăvara anului 2013 (mai exact, în aprilie 2013), am ajutat comunitatea de români din Italia (care era păstorită de Pr. Ursachi) cu descrierea costumelor naționale din cadrul expoziției pe care o realizaseră.
Iată frumoasele costume populare:
Cămașă scurtă pentru bărbat, din zona nord-vest a țării, realizată din bumbac natural cu textură tradițională, cu motive florale și geometrice.
Iie stilizată, realizată din bumbac natural cu textură tradițională, cu motive florale și geometrice.
Brâu – tricolor.
Fustâc cu margine dantelată.
Cămașă terminată la poale cu dantelă.
x x x x x x x
Primul costum popular femeiesc: Iia are mâneci lungi, largi, cu șnuruleț pe mână, ce le încrețește ușor; ele au același model de broderie cu motiv floral ca și râurile verticale de pe piepți. Pe altițe, râurile cu motiv floral sunt dispuse orizontal.
Fota este dintr-o singură bucată, ce înconjoară corpul și se petrece în partea stângă; se folosește firul de aur și argint; predomină culoarea roșie.
Al doilea costum femeiesc este compus din cămașă și fotă largă, plisată, în cromatică predominând culorile roșu, negru și firul argintiu.
Brâul se asortează cromatic cu cusăturile iiei, folosindu-se mult galbenul, firele de aur și argint, grenaul. Iia este puțin încețită la gât, cu mâneci largi, neîncrețite pe mână, având râuri brodate în lungimea lor, cu același model de broderie ca și râurile de pe piepți; modelul de broderie este mai lat.
Cămașa bărbătească lungă are mâneci largi și broderii discrete la poale și pe mână, cu un brâu tradițional, în culorile roușu, negru și alb-crem, cu vergi bine armonizate, cu franjuri la capete, ca celelelalte, de la costumele femeiești.
xxxxxxx
Piepții și mânecile cămășii sunt ornamentate cu motive mari și dese, cu broderii compacte.
Culorile care predomină sunt roșul, grenaul, verdele.
Altițele sunt complet acoperite cu broderii.
Mânecile lungi sunt largi, nestrânse pe mână, iar la gât iia este rotundă, neîncrețită, brodată.
Se remarcă grația și perfecta unitate a tuturor elementelor.
Fota este o ”păstură” ce învăluie întregul corp, purtându-se de femei peste poale. Ea este cusută în fir verde-argintiu.
Brâul, de culoare verde, este în ton cu culorile folosite atât la ie, cât și la fotă.
xxxxxxx
Iia are motiv ornamental fitomorf. Ornamentația este realizată din șiruri verticale și orizonatale de trandafiri roșii, înviorați cu vișiniu închis, galben, mov și bleu, frunzele sunt verzi.
În dreptul altiței, se practică motivul geometric, în aceeași cromatică a șirurilor de trandafiri.
Altița este despărțită de șirurile duble de trandafiri verticali, cusuți în lungimea mânecii, de câte un șir orizontal de boboci de trandafir.
Gura de la gât a iiei este puțin încrețită, fără guleraș.
Cromatica este vie, tinerească.
Pe manșeta de la iie s-a cusut o bantă albastră, îngustă, ce pune în evidență dantelăria cu care se termină mâneca.
Fota, de formă dreptunghiulară, este înfășurată strâns în jurul șoldurilor. Este sobră, realizată pe un fond închis, negru-bleumarin, cu motiv floral, aleasă cu mâna la război.
Brâul este împodobit cu vergi bine armonizate.
Marama este un voal lung, cu o înfățișare fină, spumoasă, împodobită cu ornamente realizate cu fir auriu, presărate uniform, pe întregul câmp; sunt ornamente geometrice, încadrate cu dunguțe.
xxxxxxx
Costumul femeiesc este compus din cămașă și fotă largă, plisată, în cromatică predominând culorile roșu, negru și firul argintiu.
Brâul se asortează cromatic cu cusăturile iei, folosindu-se mult galbenul, firele de aur și argint, grenaul. Iia este puțin încrețită la gât, cu mâneci largi, neîncrețite pe mână, având râuri brodate în lungimea lor, cu același model de broderie ca și râurile de pe piepți; modelul de broderie este mai lat.
Cămașa bărbătească lungă are mâneci largi și broderii discrete la guler, la piept, la umeri și la mâneci, motivele fiind geometrice.
Pânza din care este făcută cămașa bărbătească are vărgi în țesătură.
xxxxxxx
Fota este un ”șurț” cu flori mari, drept în față, realizată pe fond închis.
Brâul este în culori vii, predominând verdele și albastrul.
Iia este simplă, cu motiv floral, predominând culorile galben-crem, verdele, rozul; are o bentiță verde, rotundă, la gât.
Mânecile sunt largi, neîncrețite pe mână, cu același motiv floral ca și pe piepți.
Poalele cămășii, separate de iie, de culoare albă, sunt dantelate.
Cămașa bărbătească lungă are mâneci largi și broderii discrete la poale și la mâneci, strânsă la mijloc cu un brâu în vărgi bine armonizate, cu franjuri la capete, predominând roșul, negrul și alb-gălbuiul.
xxxxxxx
Iia ghidului este decorată cu motiv floral și geometric, pe piept și pe mânecile largi, lungi, încrețite pe mână, în culori vii, tinerești, predominând nuanțele de galben-orange și roșu, pe fond alb, motive încadrate în chenare cusute discret cu fir verde, numite ”bortițe”. Este o iie cu fodori, cu pui peste cot.
Cămașa scurtă pentru bărbat, din zona de nord-vest a țării, este realizată din bumbac natural cu textură tradițională, cu motive florale și geometrice.
Iia este stilizată, realizată din bumbac natural cu textură tradițională, cu motive florale și geometrice.
Brâu – tricolor.
Fustâc cu margine dantelată.
Cămașă terminată la poale cu dantelă.
xxxxxxx
Primul costum popular este compus din cămașă cu poale în clini și broderie orizontală, și zadie (catrință), mai scurtă în față, țesută în dungi cu linii orizontale, în mai multe culori, predominând nuanțele de roșu.
Iia are o bentiță cu fir în nuanță de roșu la gât, care realizează încrețitura.
Iia este simplă, motivul realizat pe piept regăsindu-se și pe mâneci, care pornește de sus, de la altiță, dispus vertical.
Mânecile sunt lungi, largi, neîncrețite pe mână.
Pe manșeta de la iie s-a cusut o bantă roșie, îngustă.
Al doilea costum este compus dintr-o fotă bogat împodobită cu motiv floral, pe fond de culoare închisă, a cărei margine de jos este conturată cu un galou lat, cu motiv geometric, precum și dintr-o iie cu mâneci largi, încrețite pe mână; este o iie cu fodori.
Iia este încrețită la gât și mai jos, la piept; este o iie cu lăcez, cu motiv discret pe altiță, în nuanță de verde.
În față, sub guler, crețurile sunt strânse și fixate laolaltă, iar pe muchia lor este aplicată o broderie. Toate împreună – crețuri și broderia cu motiv geometric – poartă denumirea de lăcez.
Aceeași broderie de pe muchie încadrează motivul vegetal de la altiță.
La mijloc, se vede un brâu.
Al treilea costum popular femeiesc este compus dintr-un ”șurț” cu motiv vegetal, drept în față, realizat pe fond închis, un brâu țesut în culorile șurțului, predominând nuanțele de verde.
Iia este încrețită la gât, cu motiv vegetal vertical pe piept și orizontal la altiță.
Mânecile se termină cu o bentiță albă pe mână, îngustă, ce o încrețește destul de vag.
Cromatic, predomină nuanțele de verde și grenaul.
xxxxxxx
Primul costum popular femeiesc este compus dintr-o iie încrețită la gât, o cămaşă de „tip tunică”, croită „de-a-ntregul”, făcîndu-se numai o tăietură unghiulară , cusută în motiv floral și geometric; încrețitura, la gât, este pe șiret.
Cromatic, predomină nuanțele de verde și albastru, combinate cu fiul auriu.
Cămașa are mânecile lungi, drepte, neîncrețite.
Râurile de pe piepți sunt dispuse vertical, iar cele de la altiță, compacte, orizontal.
Ornamentul mânecilor, vertical, compact, este despărțit de cel de pe altiță de două râuri înguste, în motiv geometric, în nuanțe de verde și grena.
Manșeta mânecilor are o bantă cu același motiv ca și pe piepți sau altiță; ea se termină cu un un șirețel croșetat, albastru, ca la încrețitura de la gât.
Brâul, frumos, este în ton cu ornamentul și cromatica iiei.
Fota (priștoare sau catrință) este dintr-o singură bucată de ţesătură dreptunghiulară, cu care femeile îşi acoperă corpul de la talie în jos. Ea este ornată cu vârgulițe mai late, cu motiv geometric, pe un fond negru, țesută în două ițe, la care nu se observă bate.
Al doilea costum popular femeiesc este compus dintr-o iie cu ciupag; ciupagul are o lucrătură fină, cu motiv geometric, compact.
Pe mâneci, se practică același motiv geometric ca și pe piepți, dispus vertical.
Iia este încrețită la gât, pe șiret.
În motivul iiei predomină roșul carmin.
Pe încrețul iiei este aplicată o broderie.
Alegerea motivelor decorative se bazează pe o reuşită armonizare a altiţei, încreţului, râurilor de pe mînecă şi râurilor de pe piept.
A doua piesă a acestui costum o formează priștoarea sau fota, simplă, neagră. La poale, există o bantă lată, roșie, numită ”bată”, apoi o discretă dantelărie neagră.
Cămășile bărbătești sunt cu clini, acoperite cu cusături la gât, la mâneci și la poale, practicându-se motivul geometric.
Din componența primului costum popular bărbătesc face parte și o vestă neagă, iar cel de-al doilea este marcat cu un brâu tricolor.
xxxxxxx
Fota costumului este împodobită cu vergi dispuse orizontal, de la cele înguste, la cele mai largi.
Marginile fotei, ca și poalele cămășii separate de iie, se termină cu o frumoasă dantelărie.
Iia este simplă, albă, cu cusături fine, în fir alb, cu motiv geometric. Ea este încrețită la gât, cu un mic anchior, legată cu șnuruleț în față.
Mânecile sunt scurte (trei sferturi), terminate cu șnuruleț, care însă nu le încrețește.
Pe mâneci se practică același motiv discret ca și cel de pe piept.
Brâul este simplu, în ton cu fota.
Se observă trăistuța, împodobită cu vărgi înguste.
Prof.Nicoleta Enculescu, București, 6 aprilie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu