Bâlciul de Sfânta Maria Mare (de Adormirea Maicii Domnului) din comuna Costești, județul Vâlcea

 Bâlciul de Sfânta Maria Mare (de Adormirea Maicii Domnului) din comuna Costești, județul Vâlcea

Organizarea bâlciului vine din vechime, de pe vemea când la Mănăstirea Bistrița-Olteană erau robi ce ajutau la lucrul câmpului. În vechime, ei se adunau, inițial, la poarta Mănăstirii, unde îți etalau produsele. În timp, târgul a coborât spre Stog, unde se organizează și acum.
Bâlciul? Prilej de întâlniri și reîntâlniri: rudă cu rudă, prieteni din copilărie, colegi de școală generală sau de grădiniță, prieteni din adolescență, pe care drumurile vieții i-au dus în cele patru zări ale țării.
Bâlciul? Prilej de a-ți petrece o după-amiază în compania altor oameni, rude sau / și vecini, prieteni, bucurându-te de multitudinea produselor expuse spre vânzare, uneori chiar cumpărându-ți obiectele necesare într-o gospodărie pe timp de vară sau toamnă.
Bâlciul? Prilej de bucurie pentru cei mici, care aveau posibilitatea să-și cumpere uniformele de școală, rechizitele, dar și tot felul de amintiri: brățări, biluțe cu elastic - de prins părul -, mărgeluțe, cerceluși, încălțăminte, înghețată, sucuri, turtă dulce, alte bunătățuri.
Atunci se cumpărau ceaune de diverse dimensiuni, atunci se mânca, pentru prima dată, lubeniță.
Bâlciul? Prilej de a merge în mici excursii, prin împrejurimi: la Peștera Sfântului Grigorie Decapolitul (cunoscută și sub numele de Peștera Liliecilor), Cheile Bistriței.
Cu timpul, au fost invitate și ansambluri folclorile, interpreți de muzică populară.
Copiii așteptau bâlciul cu emoție și nerăbdare, pentru că atunci îmbrăcau straie noi, unele făcute, timp de un, chiar de ei, alții - în vremurile nu demult apuse - așteptau să primească de la surorile sau frații cei mari încălțările. Fiecare etapă a copilăriei copiilor de ieri și de astăzi avea și are bucuriile și emoțiile ei.
Când eram mică, toate vacanțele de vară ni le petreceam acolo. Și de fiecare dată, înainte de a porni spre bâlci, trebuia să dormim.
Îmi aduc aminte că de-acolo luam, pentru prima dată, lubeniță, de-acolo mâncam înghjețată... Polar (era sub forma unui pachețel de unt), de-acolo îmi cumpăra mama nuga și brățări, elastice de prins părul - cu biluțe -, mărgele, inelușe, mingii cu rumeguș, prinse cu elastic, chiar și manuale... Că, deh! începerea anului școlar se apropia și atunci cu pași repezi...

Existau tot felul de jocuri destinate atât copiilor, cât și celor mari: mașinuțe, tiribombe.
Am mers și eu în Peștera Sfântului Grigorie Decapolitul, mi-a fost frică ca nu cumva liliecii să mi se prindă în păr, am admirat biserica din interiorul Peșterii, m-a înfiorat priveliștea ce se deschidea spre exterior, cu stâncile acoperite cu verdeață, din care se înălțau copaci viguroși. Parcă eram un uriaș la picioarele căruia se înclinau toate.
https://www.youtube.com/watch?v=cE62Vbm9qEY&t=5s&ab_channel=OpiniadeValcea ,
https://www.youtube.com/watch?v=XYc3vdVsV0k&ab_channel=OpiniadeValcea