Când eram mică și mă aflam la bunicii din partea mamei, la Costești, în județul Vâlcea, îmi plăcea să cobor în centru (pe atunci încă nu avusesem accidentul) și să mă opresc la oficiul poștal, pentru a cumpăra cărți poștale cu imagini din comună sau din împreujurimi, pe care le trimiteam, apoi, prietenilor de la școală/liceu/facultate, profesorilor pe care îi îndrăgeam foarte mult, rudelor, doamnelor diriginte. Iată o astfel de vedere, de dată însă mai recentă (după 1990):
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu