AMINTIRI DIN... TRECUTE WEEKENDURI DE VARĂ ȘI DE TOAMNĂ

 AMINTIRI DINTR-UN WEEKEND DE VARĂ

 

(intrare binecuvântată pe tărâmul de vis al comunei )

 

(un apus de soare care mi-a rămas în suflet... Din Mlăci, spre Căline)

 

(când ești pe drumurile comunei, rugăciunea și Persoanele Sfinte te însoțesc în permanență. Doar tu, călătorule, să te oprești un pic, să-ți tragi răsuflarea, și să te închini cu credință.

Părerea mea: comuna Costești este comuna care are cel mai mare număr de troițe și de fântâni ți  cișmele cu icoane.)

 

(loc de popas și rugăciunea. Însetat, călătorule, te poți opri și să bei apă - cea mai bună, cred, din toată țara! La un moment dar, soțul prietenei mele aducea le aducea apă de-aici colegilor săi de la serviciu, din București. Într-adevăr, apa este captată sub munte, din cele 44 de izoare, și distribuită în toată comuna. -, te poți opri spre a te odihni și a-i mulțumi lui Dumnezeu că te-a ocrotit până aici, rugându-L, totodată, să te ocrotească și de-acum încolo.)

 

(Troiță în Mlăci)

 

(De casă. Leagănul vacanțelor copilăriei mele, dar și ale concediilor.

Cu un trandafir născut din jale, zâmbind în nuanțe de roz.)

 

(o parte din floricelele lui tanti Vetuța)

 

 

(acolo, dacă îți lași scara afară, nu ți-o ia nimeni.

Fânarul... Câte povești nu am auzit cu el... Dar de fiecare dată mi-a fost frică să urc acolo. Chiar și atunci când puteam s-o fac.)

La ceas de seară, prin curtea casei;

 

 

 

 

 

 

Case din Costești:

 

 

 

 

 

 

  

 

Biserica Săcături (Pietreni I)

 

 

 

Biserica Ciorobești: biserica cu ceas. Ceasul soarelui

 

Biserica Grămești, monument istoric de la 1664: 

 

 

Pe drum, spre Stog:

 

 

 

Stogul văzut de sus, învăluit într-un curcubeu timid

 

 Bâlciul tradițional de Sfânta Marie Mare (Adormirea Maicii Domnului), care se desfășoară, pe Stog

 

O parte din amintirile dulci ale copilăriei, cumpărate din bâlci:

 

Două poduri - unul pentru mașini, celălalt pentru pietoni - ce traversează râul Bistrița 

 

Râul Bistrița, cel frumos curgător, în care se oglindesc amintirile tuturor. Râul Bistrița din nordul Olteniei:

 

 

Pe drum, spre Mănăstirea Bistrița-Olteană și spre Mănăstriea Arnota:

 

 

(Trenulețul cu piatră)

 

(Nucul de peste 450 de ani, care nu mai este în prezent.)

(Culorile toamnei...)

 

(Masa Tăcerii de la Mănăstirea Bistrița-Olteană)

Mănăstirea Arnota

 

La Costești, în județul Vâlcea. Iulie, 2016

 

 

Era și tărâmul de vis al lui Tzuky:

 

 

 

 

 

 

 

Trenulețul cu piatră :

 

Măgarii la Concasor  :

În vizită... Ana era prezentă pretutindeni: în suflet, în fotografii, în amintiri...:

 

Doi oameni minunați: Ana și Călin Iovan:

 

Uneori te întrebi: ”De ce?” De ce n-ai ajutat-o mai mult, Sfinte Apostole Toma, pe Ana? Sau poate... noi (cei care o cunoșteam) aveam nevoie de un rugător pentru sufletele noastre, iar Dumnezeu a vrut ca ea să mijlocească pentru noi... Nu știm... Totuși, e trist fără ea. :

 

Să fie busolă? Să fie ceas? Să fie busolă cu ceas? Nu am mai putut afla... :

 

Un... trovănțel... :

 

Nu putea să lipsească ”mândria” zonei: ceramica de Horezu” Ana, ca președintă a Asociției „Autentic Românesc”, promova meșterii populari (ceramiștii, țesătorii, pictorii, interpreții populari) și creațiile lor, printre altele:

 

Una dintre campanule a ajuns la bunici și la tanti Vetuța, cealaltă la Ana, așa cum mi-am dorit!!!

 

Vedere de sus, de la Sf. Mănăstire Arnota:

 

Cu nori, la Arnota :

 

Cariera, la Arnota :

 

De sus, de la Arnota :

Voluntari de București : Andreea și Ivan Pleșco:

 

 

Admiratorul secret al volunarilor bucureșteni  :

 

Se vedea, în zare, Schitul Păpușa, pe atunci transformat în biserică de mir, ulterior reluându-și menirea de Schit:

Un ponei, în Mlăci :

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Urcând spre Mănăstirea Hurez, judeţul Vâlcea