Trovanții din Costești, județul Vâlcea
Deși am auzit despre ei multe povești, deși știam că locuitorii din Costești, atunci când își construiau case preferau să-și aducă nisip din acest loc al Trovanților, cu timpul am văzut amenajat, în aer liber, Muzeul Trovanților. Și mi-am dorit mult, mult de tot să ajung să-l vizitez. După ani și ani, dorința mi-a fost împlinită. Deși venea după un moment trist din viața mea: moartea mamei. Moartea mamei, care mă făcea, la două-trei luni, să plec spre mirificul loc natal al mamei, unul dintre acele locuri binecuvântate de Dumnezeu pe pământ. Acolo unde te simți mai aproape de Dumnezeu și de Îngeri, acolo unde simți puterea Sfântulețului (Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul), pe sub racla - cu sfintele sale moaște - căruia trebuie să treci neapărat de trei ori. Pentru că aceasta este tradiția localnicilor, transmisă din generație în generație.
Într-un octombrie (2021) trist, în suflet cu mama, am ajuns pe tărâmul lor magic...
- Dar despre Muzeul Trovanților ce ne puteți spune?
- Vom merge acolo și va afla, fiecare, legenda lor. Vreți? - întrebă, zâmbind, Daiana.
După ce toți fură de acord și pregătirile pentru expediție au fost terminate, toți o porniră, veseli și curioși, la drum.
Ajunși în valea în care era amenajat Muzeul Trovanților, tinerii noștri se puseră iarăși la povești, depănând și amintiri din vremea adolescenței lor, precum și titluri de lucrări prin care descoperiseră, lecturând în limba română, Costeștii – Vâlcii - leagănul vacanțelor mentorului lor dedicat, Daiana, loc iubit de ea cu toată inima și despre care vorbea mereu, cu încântare și mândrie.
După ce își umplură privirile cu minunăția de priveliște ce li se deschidea în fața ochilor, sub clarul blândei luni – stăpâna nopții și a cerului, Matei zâmbi, rostind ușor:
- O astfel de vale aurită, înțesată de uriași de nisip, i-ar atrage și pe zei, și pe zeițe. Oare aceștia or fi văzut locul acesta?
Corturile și le-au ridicat alături de câțiva trovanți ce păreau a fi masă cu săcunelele sale, sau mama cu micuții săi îngerași de nisip. Sau o navă spațială – mamă, înconjurată de altele mai mici. Oare ce taine ascundeau acestea? Ce povești? Nu știau de ce, dar se simțeau bine acolo, nici nu erau expuși pericolului de a fi surprinși de vreo alunecare de teren, niciunul dintre ei nu era speriat. Toți mângâiară trovanții și le surâseră, le vorbiră frumos. Daiana chiar îi și rugă ceva, cerându-le, la final, să-i ofere, spre amintire, un trovănțel, lucru care chiar se și întâmplă, întrucât, la doi pași de ea, dădu peste așa ceva, lucru ce-i întări convingerea că pietrele acelea erau cât se poate de vii! Luă trovănțelul, îl împachetă cu grijă, ca pe o nestemată, și și-l puse în rucsac.
- Te pomentești că în seara aceasta vor începe și trovanții să vorbească și să se miște – spuse gânditor Damian.
- Ce ne vom face atunci? întrebă, prinzându-se în joc, Michel.
- De ce nu s-ar întâmpla asta? Într-o astfel de noapte mirifică și într-un asemenea loc, se poate întâmpla orice minunăție – rosti visător Ștefan și, aducând un braț de vreascuri, le puse pe foc, umbra flăcărilor jucând pe chipurile lor și descoperindu-le emoție și încântare de vis...
Daiana își înnăbuși un căscat:
- Eu sunt ruptă de oboseală! Drumul și aerul acesta curat de munte mi l-au adus pe moș Ene pe la gene! La noapte o să visăm câți trovanți vorbitori și mișcători voim, care să ne poarte pe unde ne-o pofti inima!
Izbucniră cu toții în râs și apoi își urară noapte cu vise plăcute, nu înainte de a-și planifica rondul de noapte. Fiecare trebuia să stea de veghe în jur de două ore.
Tinerii adormiră toți, chiar și Claire, care era prima ce trebuia să aibă grijă de foc. În visul lor, Trovantul-șef, cel mai înalt din valea Muzeului Trovanților, îi pofti pe copii în trovanto-racheta temporală, pentru a afla mai multe despre lumea pe care o conducea cu pricepere. Așa ajunseră în timpuri de mult, de mult apuse, când pietrele de nisip vorbeau precum oamenii, se spălau în apa din delta formată acolo, în vale, și se înălțau. Alții, pentru că se spălau prea puțin, rămâneau pitici. Vegheați de lună, trovanții își așteptau tovarășii, la masa din curtea lor: pietrele cu mică, dar și pe Caleb – cerbul, și pe căprioara Crina. Așa se întâmplă și în visul tinerilor noștri: pe o vreme nespus de frumoasă, deasupra strălucind astrul tutelar al nopții, care se juca cu miile de firișoare de nisip, le prezentară omuleților veniți din viitor filmul nașterii și viețuirii lor. Se făcea, astfel, că Zâna Pământului, de o rară splendoare, stătea, îngândurată, într-o zi, pe tronul său bătut cu pietre scumpe și cu nisip strălucitor. Și-a dorit foarte mult să ajungă pe pământ, spre a cunoaște locul nisipului fermecător, care, în clipele de amară tristețe, o mângâia cu cântecul său liniștitor. Zeul Timpului, luând-o pe aripile sale, o duse, ca-ntr-o clipită, pe pământ: o fată cu părul lung și moale, blond, mătăsos, cu buze și obraji roșii precum merele ionatane, cu ochii de un albastru senin. Nu adia nicio rafală de vânt și era o liniște de mormânt în locul în care, nisip și apă, își dădură mâna spre a se înălța spre infinit.
- Hei! Voi! Zise zâna. Voi, care îmi alinați sufeltul, zi de zi, vă blestem să creșteți și să vă mișcați, să vă înmulțiți și să vorbiți, dând mărturie tuturor, în viitor, despre ceea ce a fost, cândva, aici.
Numai că Zeul Vântului, vrând să o supere pe Zeița Pământului, porni să sufle aprig, transformând nisipurile de aur în stane de piatră, de diferite dimensiuni. Așa se născu Valea cu Trovanți. Doar luna avea puterea de a dezlega această vrajă, iar trovanții, anchilozați – unii – se plimbau, vorbeau, râdeau, gângureau – cei mai mici -.
Se spune că Trovanții sunt născuți din răutatea Zeului Vântului, dar, plini de iubire în inima lor neatinsă de răutate și blestem, se dezgheață sub clarul lunii, răspândesc energii pozitive, dacă omuleții le vorbesc frumos, dacă li se roagă. Iată cum, dragii mei, din răutate, dar cu gând bun, cu o inimă mare, poți să devii și mai bun, îmbrățișând, cu iubire, întreaga fire! Iubiți, așadar, fiți buni și rugați-vă mereu!
(fragment din cartea mea, Rădăcini)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu