GÂNDURI LA ZIUA ANEI...
E Decembrie, e... Undrea - anotimpul ce ne face sa redevenim - pentru a cata oara? - copii. Oare tu, Ana, cum erai cand erai copil? Nu stiu, nu am apucat sa te intreb niciodata... Te-am cunoscut, in schimb, spre apusul vietii tale!... Te-am cunoscut intr-o toamna tarzie, blanda, aurie, care nu prevestea nimic rau, ca, mai apoi, in anotimpul rememorarii copilariei ornate de ninsoare si clipe de basm cu aroma de cozonaci si nuci prajite, sa aflam ca timpul nu mai voia sa bata, pentru tine, in acelasi ritm in care viata pulsa pentru ceilalti. Era anotimpul ce purta amprenta personalitatii tale, anotimpul dalb al existentei, in care te-ai nascut... Ti-ai deschis aripile, spre cunoasterea lumii, intr-o zi de 18, in ziua praznuirii Sfantului Daniil Sihastrul, cel ce avea sa te invete intelepciunea si darul sfatului bun. Daruiri de seama pe care le-ai sadit chiar tu in sufletele alesilor tai. Te-ai dovedit o prietena buna - ce mult imi lipsesti! -, dreapta povatuitoare, sadind, in ogorul lucrator al sufletelor cunoscutilor tai, bunatate, curaj, demnitate. Tuturor ni te-ai daruit, ne-ai daruit acel ceva care ne-a facut sa privim inainte senini, sa inaintam fara sa ne temem. Pe unii i-ai sprijinit nu numai cu sufletul, ci si cu fapta. Asa te-am cunoscut, asa te pastrez - dulce amintire a sufletului -! Astazi ar fi fost ziua ta, da! Si as fi vrut sa-ti spun, ca si in urma cu 6 ani, La multi ani! Nu mai pot si numai Dumnezeu stie de ce te-a vrut tocmai pe tine aproape de El... Odihna vesnica sa ai, suflet invesmantat in alb, odihna dulce la Dreapta Sa, in Corturile Dreptilor, acolo unde salasluieste Iubirea, cantarea Ingerilor si Lumina! Sa te rogi, de Sus, si pentru noi! Sa nu ne uiti! Somn lin, in tril de Ingeri, incalzit de scancetul Copilului Noptii Sfinte, ce sta sa Se nasca, spre mantuirea tuturor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu