A-mbătrânit Timpul si s-a răcit... Sau, poate, s-a rănit, iar rănile îl dor și plânge... În urma lui... - urme de sânge... Își plânge, trist, cu capul plecat pe-o parte, rănile ce-l dor și relele-agoniseli deșarte... Și, obosit, ne spune ”noapte bună!”, tuturor...
Timpule, nu te retrage, nu trage cortina-n urma ta, nu te împiedica în suflete îmbătrânite de răutate!
Timpule, dă-ți de pe frunte, la o parte, haina negrului destin și șterge-ți azi stângacea lacrim-a uitării ce ochiu-ți ți-a împăienjenit și zdruncină de tot frumoasa clip-a curgerii spre Cel Frumos și Bun!
Zâmbește, Timpule, zâmbește, nu te topi în clipa de amar a întristării tale! Zâmbește, câci am nevoie de zâmbet, de culoare, de pace, de floare! De mângâierea razelor de soare!
Zâmbește, Timpule, zâmbește, clipa ta de azi mă arde și mă doare!
Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu